Moartea subită în rândul sportivilor profesioniști ridică multe semne de întrebare
Lumea culturismului a fost zdruncinată în 2021, când peste douăzeci de sportivi profesioniști au murit subit într-un interval de doar 12 luni. Cea mai tânără victimă avea doar 27 de ani. Fenomenul a declanșat un val de întrebări privind siguranța acestei discipline, cunoscută pentru exigențele fizice extreme și recursul frecvent la substanțe de creștere a performanței. Un nou studiu condus de cercetători de la Universitatea din Padova (Italia), publicat în European Heart Journal, este primul care analizează riscul de moarte subită în rândul unui eșantion mare de culturiști de sex masculin. Rezultate îngrijorătoare în rândul profesioniștilor de top Analiza a urmărit peste 20.000 de culturiști, pe o durată medie de 8 ani, perioadă în care au fost înregistrate 73 de decese subite, la o vârstă medie de 42 de ani. Dintre acestea, 46 au fost cauzate de insuficiență cardiacă acută – principala cauză a morții în rândul culturiștilor de elită. Deși riscul absolut de deces subit este redus la nivel general, în cazul sportivilor de top acesta este semnificativ crescut. În rândul culturiștilor care au participat la celebra competiție Mr. Olympia (categoria „open”), cercetătorii au descoperit o rată a mortalității „alarmant de mare”: din 100 de participanți, 7 au murit din cauze subite, iar 5 dintre aceștia aveau vârsta medie de doar 36 de ani și au suferit, cel mai probabil, moarte cardiacă subită. Steroizi, antrenamente extreme și riscuri tăcute Studiul semnalează că factorii precum utilizarea frecventă a steroizilor, regimurile alimentare stricte și antrenamentele excesive pot afecta grav sănătatea cardiovasculară. Autopsiile disponibile au relevat hipertrofie a ventriculului stâng și inimi mărite, în linie cu alte studii care arată că masa inimii la culturiști este cu aproape 74% mai mare decât valorile normale. „Aceste practici pun o presiune semnificativă asupra sistemului cardiovascular, cresc riscul de aritmii și pot produce modificări structurale ale inimii”, a explicat Marco Vecchiato, cercetător în medicină sportivă și coordonatorul studiului. Avertisment pentru sportivi, federații și medici Autorii studiului solicită dezvoltarea unor recomandări specifice pentru prevenirea deceselor subite în rândul culturiștilor și instalarea sistematică a defibrilatoarelor externe în sălile de antrenament și competiții. „Urmărirea excelenței fizice este admirabilă, dar transformările corporale extreme, cu orice preț, pot aduce riscuri semnificative pentru inimă”, avertizează Vecchiato. Acesta subliniază că este timpul ca asociațiile medicale și federațiile sportive să colaboreze pentru a asigura o participare mai sigură la culturism.
Încălzirea globală crește riscul de cancer la femei
Cercetătorii de la Universitatea Americană din Cairo au analizat datele din perioada 1998-2019 pentru cancerul de sân, ovarian, uterin și cervical în țări precum Algeria, Egipt, Iran, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Siria, notează Medical Xpress. Rezultatele arată că pentru fiecare grad Celsius în plus, prevalența diferitelor tipuri de cancer a crescut cu 173-280 de cazuri la 100.000 de persoane. Mortalitatea a crescut cu 171-332 de decese la 100.000 de persoane pentru fiecare grad de creștere a temperaturii. Cancerul ovarian a înregistrat cea mai mare creștere atât la numărul de cazuri, cât și la decese, în timp ce cancerul de sân a avut cea mai mică creștere la prevalență. Doar șase țări au prezentat creșteri semnificative: Qatar, Bahrain, Iordania, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Siria – posibil din cauza temperaturilor extreme din timpul verii. Creșterea nu a fost uniformă – de exemplu, în Qatar prevalența cancerului de sân a crescut cu 560 de cazuri la 100.000 de persoane per grad Celsius, în timp ce în Bahrain creșterea a fost de doar 330 de cazuri. Cercetătorii spun că temperaturile ridicate cresc expunerea la agenți cancerigeni, perturbă serviciile de sănătate și pot influența procesele biologice celulare. Femeile sunt mai vulnerabile, mai ales în timpul sarcinii, și au adesea acces limitat la îngrijiri medicale.
Bacteriile rezistente la antibiotic, pe cale de anihilare. Un nou medicament a intrat in faza de testare
Compania farmaceutică elvețiană Roche a anunțat luni că va avansa testarea unui antibiotic în faza a treia și ultima, cea a testării pe oameni. Antibioticul acționează împotriva unei bacterii comune rezistente la medicamente, care provoacă cele mai grave infecții din spitale, cunscute drept infecții nosocomiale, scrie reuters. Roche a comunicat că antibioticul experimental zosurabalpin, dezvoltat în colaborare cu Universitatea Harvard, va fi testat împotriva bacteriei gram-negative denumită Acinetobacter baumannii, bazându-se pe un mecanism de acțiune nou, împotriva căruia bacteriile nu au dezvoltat încă rezistență. Bacteriile Acinetobacter afectează în mod special pacienții internați în spital, provocând infecții grave precum pneumonia și sepsisul, au explicat reprezentanții Roche. Bacteriile gram-negative sunt cunoscute pentru rezistența la multiple antibiotice, ceea ce face ca infecțiile provocate de ele să fie dificil de tratat. Spitalele se confruntă cu situații grave, mai ales în secțiile de terapie intensivă, unde pacienții sunt mai vulnerabili. Acinetobacter baumannii poate supraviețui mult timp pe suprafețe, contribuind în acest fel la răspândirea sa, iar infecțiile cauzate de această bacterie sunt în continuare o provocare pentru medicină.
Suplimentele cu vitamina D pot încetini îmbătrânirea celulară, arată un nou studiu
Un amplu studiu american aduce vești promițătoare pentru cei interesați de sănătatea pe termen lung: suplimentarea cu vitamina D ar putea încetini procesul de îmbătrânire celulară, protejând telomerii – acele structuri esențiale care păstrează celulele „tinere”. Ce sunt telomerii și de ce contează? Telomerii sunt „capacele” de protecție aflate la capetele cromozomilor. Cu fiecare diviziune celulară, aceștia se scurtează treptat. Odată ajunși sub o anumită lungime, celulele devin mai vulnerabile și pot contribui la apariția unor boli asociate vârstei. Cercetătorii compară telomerii cu un cronometru biologic: cu cât sunt mai scurți, cu atât ceasul celular ticăie mai tare. Vitamina D vs. îmbătrânirea: cum s-a desfășurat studiul Cercetarea, cunoscută sub numele de VITAL, a inclus peste 20.000 de adulți americani: bărbați de peste 50 de ani și femei de peste 55. Participanții au primit zilnic, timp de cinci ani, fie 2.000 UI de vitamina D3, fie un placebo. Într-un braț separat al studiului, s-a testat și impactul acizilor grași Omega-3. Pe parcursul studiului, cercetătorii au măsurat lungimea telomerilor la început, după doi ani și după patru ani, folosind tehnici precise de analiză genetică. Rezultate promițătoare: telomerii s-au „uzat” mai lent cu vitamina D Cei care au primit vitamina D au înregistrat o scădere mai mică a lungimii telomerilor, comparativ cu cei din grupul placebo. Diferența observată a fost echivalentă cu un avantaj biologic de aproape trei ani în procesul de îmbătrânire celulară. Dr. JoAnn Manson, cercetătoare principală în cadrul studiului, afirmă că aceasta este prima cercetare de mare amploare care demonstrează efectul protector al vitaminei D asupra telomerilor. Omega-3 nu a avut același efect Deși acizii grași omega-3 sunt cunoscuți pentru beneficiile asupra sănătății cardiovasculare și cognitive, în această cercetare nu au demonstrat un impact semnificativ asupra lungimii telomerilor. Participanții care au primit zilnic 1 gram de omega-3 nu au prezentat rezultate diferite față de grupul placebo. Vitamina D și inflamația – o legătură importantă Vitamina D este asociată de multă vreme cu reducerea inflamației, un factor major în procesul de îmbătrânire. Studiile anterioare au arătat că niveluri mai mari de vitamina D pot reduce markerii inflamatori, ceea ce ar putea explica de ce telomerii sunt mai bine conservați. „Rezultatele noastre sugerează că vitamina D, administrată în mod țintit, ar putea deveni o strategie promițătoare pentru combaterea îmbătrânirii biologice”, spune Dr. Haidong Zhu, genetician molecular la Medical College of Georgia. Câtă vitamina D este suficientă? Doza folosită în studiu – 2.000 UI pe zi – este peste doza recomandată în mod obișnuit în SUA (600–800 UI), dar este considerată sigură pentru majoritatea adulților sănătoși, conform ghidurilor NIH (National Institutes of Health). Totuși, nu toți au nevoie de suplimente. Persoanele care se expun frecvent la soare sau consumă alimente bogate în vitamina D (precum peștele gras, gălbenușul de ou sau produsele lactate fortificate) pot avea deja un aport suficient. Următorii pași: mai multe cercetări, mai multe răspunsuri Echipa de cercetare plănuiește extinderea studiului către populații mai tinere sau persoane cu boli cronice, pentru a vedea dacă efectele se confirmă. De asemenea, vor fi analizate și alte variabile – stilul de viață, fondul genetic – care pot influența eficiența suplimentelor.
Studiu: Cum construiește creierul obiceiurile. Vinovat e hormonul fericirii
Un studiu publicat în revista „Nature” arată cum dopamina, departe de a interveni doar în învățarea bazată pe recompensă, acționează și în formarea obiceiurilor. Studiul explică de ce obiceiurile sunt greu de schimbat, iar rezultatele sale oferă noi posibilități asupra tratării dependențelor sau bolilor neurodegenerative precum Parkinsonul, a relatat luni Le Monde. Definiția obiceiului ca „o artă de a acționa fără să te gândești și chiar mai bine decât atunci când te gândești”, potrivit observației filosofului francez Alain, a fost confirmată recent de rezultatele unui studiu de neuroștiințe publicat în revista Nature. Studiul investighează învățarea influențată de dopamină, un neuromodulator esențial în reglarea funcționării creierului, care joacă un rol crucial în mișcare, motivație, plăcere și în procesul de recompensă. Obiceiuri sau liber arbitru? Dopamina decide! Comportamental, obiceiurile sunt acțiuni automatizate, independente de recompensa așteptată, și se bazează doar pe repetarea comportamentelor anterioare. „Ele facilitează acțiunea înainte să gândim și trebuie să fi avut un avantaj pentru supraviețuire, în cursul evoluției umane”, a explicat neurocercetătorul Jérémie Naudé, de la Institutul de Genomică funcțională din Montpellier. Dopamina, numită și hormonul fericirii sau al plăcerii, ajută creierul să învețe prin compararea recompensei obținute cu cea așteptată, un mecanism numit de specialiști „eroarea de predicție a recompensei”. La nivel cerebral, este produsă de un grup de celule nervoase din centrul creierului, unde acționează ca un neurotransmițător. Funcțiile vitale cerebrale, cum sunt memoria, învățarea, concentrarea și starea de dispoziție, vor fi mereu influențate de concentrația de dopamină din creierul fiecăruia. Un alt sistem de învățare: cum putem conduce și vorbi în același timp Cercetătorii au identificat și un al doilea sistem de învățare bazat pe dopamină, EPA, care actualizează comportamentele în funcție de frecvența cu care au fost executate anterior. Astfel, creierul poate alege fie alternativa cea mai valoroasă, fie cea mai frecvent folosită: „După părerea noastră, acesta este mecanismul responsabil de obiceiuri”, a comunicat autorul principal al studiului, Marcus Stephenson-Jones, de la University College din Londra. Un mare avantaj al acestui sistem este că „îți poate elibera resurse cognitive pentru a lua decizii bazate pe valori, în timp ce desfășori o altă activitate”, adaugă el. De exemplu, odată ce ai învățat să conduci și ai automatizat această sarcină, poți purta o conversație în timp ce conduci. Studiul explică de ce obiceiurile sunt greu de schimbat și sugerează că înlocuirea unei acțiuni cu alta ar putea ajuta (de exemplu, nicotina cu guma de mestecat, în cazul fumatului). Rezultatele oferă noi perspective asupra tratamentului dependențelor și bolilor degenerative, precum Parkinson, unde distrugerea neuronilor care eliberează dopamina ar putea afecta tocmai acest sistem de învățare bazat pe dopamină care explică pierderea automatismelor motorii.
Terapia asistată de dispozitiv, un nou tratament pentru pacienții cu Parkinson, la spitalul din Arad
Spitalul Clinic Județean de Urgență Arad a introdus, din luna mai, terapia asistată de dispozitiv pentru pacienții diagnosticați cu Parkinson și aflați în stadii avansate de boală. Medicul șef al Secției Clinice Neurologie a inițiat acest tip de tratament unui pacient în vârstă de 68 de ani, diagnosticat cu boala Parkinson de peste nouă ani de zile. Pacientul a fost externat luni, după opt zile de spitalizare și prezintă îmbunătățiri semnificative. Pacientul a ajuns la spital cu o lentoare a mișcării extremă, fără să se mai poată hrăni, spăla sau îmbrăca singur. Acum, pacientul se poate descurca singur cu sarcinile cotidiene, fiind complet independent. „Terapia asistată de dispozitiv se efectuează în contract cu Casa de Asigurări de Sănătate, în urma unui consult neurologic. Bineînțeles că această terapie nu este recomandată oricărui pacient diagnosticat cu Parkinson, astfel că administrarea tratamentului se efectuează numai cu indicație de la medicul neurolog în urma investigațiilor de specialitate amănunțite. Este un tratament nou, folosit de aproximativ un an la noi în țară și este eficient pentru pacientul cu boală Parkinson, la care tratamentul medicamentos nu își mai face efectul. Terapia ajută la îmbunătățirea mobilității pacientului crescând astfel calitatea vieții și reușind să efectueze singur sarcinile uzuale, zilnice. Până acum, pacienții arădeni care îndeplinesc criteriile pentru acest tip de terapie erau direcționați către centre medicale din alte județe”, a explicat Constantin Covăsală, medic șef al Secției de Clinică Neurologie. Dispozitivele de tratament pentru boala Parkinson sunt metode terapeutice moderne destinate pacienților aflați într-un stadiu avansat de boală, care nu mai pot fi ajutați cu medicamentele clasice. Spre deosebire de tratamentele clasice, aceste dispozitive permit administrarea constantă a medicației, ducând astfel la o asimilare mai bună a substanței active și la un efect de durată, transmit reprezentanții spitalului. Boala Parkinson este o afecțiune neurodegenerativă evolutivă, care se manifestă inițial prin tremor ușor, la o singură mână, însoțit obligatoriu, de lentoare, avansând treptat și conducând la rigiditatea mișcărilor, dificultăți de mers, dificultăți la înghițire, încovoierea spatelui, dificultatea în efectuarea unor mișcări obișnuite.
Studiu: Care sunt părțile corpului unde bărbații și femeile dezvoltă cancer de piele
O analiză realizată de Cancer Research UK (CRUK) arată că 4 din 10 melanoame la bărbați sunt descoperite pe trunchi, inclusiv pe spate, piept și stomac, echivalentul a 3.700 de cazuri pe an. Mai mult de o treime – 35% – din melanoamele la femei sunt localizate pe membrele inferioare, de la șolduri până la picioare, și reprezintă 3.200 de cazuri în fiecare an, scrie The Guardian. De asemenea, studiul a concluzionat că 87% din cazurile de melanom din Regatul Unit în fiecare an sunt cauzate de supraexpunerea la radiațiile UV. Directorul executiv al CRUK a afirmat, potrivit sursei citate, că este important ca orice semn pe care îl observăm și care ne dă de gândit să ne trimită la investigații suplimentare. „Dacă observați ceva diferit pe piele, cum ar fi o aluniță nouă, o aluniță care și-a schimbat dimensiunea, forma sau culoarea sau orice pată de piele care pare ieșită din comun – nu o ignorați, vorbiți cu medicul dumneavoastră de familie”, este mesajul acestuia. De ce cancerul de piele apare în zone diferite ale corpului în cazul femeilor și bărbaților Cercetarea stipulează că variațiile s-ar putea datora diferențelor de comportament, bărbații fiind mai predispuși să stea la soare fără tricou, în timp ce femeile pot purta pantaloni scurți sau fuste pe măsură ce vremea se încălzește. Prevenția, în acest caz, este importantă. Medicii recomandă evitarea expunerii la soare în intervalul 11:00-15:00 – atunci când soarele este cel mai puternic -, dar și folosirea hainelor haine care ajută la acoperirea pielii și folosirea unei creme cu factor de protecție solară.
Studiu: Munca în exces cu un program de lucru prelungit poate modifica structura creierului
Ce au descoperit cercetătorii Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea Chung-Ang și Universitatea Yonsei, care au analizat datele a 110 angajați din domeniul sănătății, împărțiți în două grupuri: unul cu program standard de lucru și unul cu program extins (52 de ore sau mai mult pe săptămână). În Coreea de Sud, 52 de ore reprezintă limita legală maximă, însă acest prag este adesea depășit, lucru care a transformat fenomenul într-o problemă de sănătate publică. Prin intermediul unor tehnici avansate de imagistică cerebrală (inclusiv analiză bazată pe atlas neuroanatomic), cercetătorii au identificat diferențe semnificative în volumul materiei cenușii în regiunile cerebrale asociate cu funcția executivă, memoria, reglarea emoțională și atenția. Zonele afectate includ girusul frontal mijlociu — implicat în procese cognitive și limbaj — și insula cerebrală, care are un rol central în conștientizarea de sine și procesarea emoțiilor. Confirmări și limite Autorii sugerează că aceste modificări cerebrale ar putea explica dificultățile cognitive și tulburările emoționale frecvent raportate de persoanele suprasolicitate. Mai mult, profesorul Joon Yul Choi de la Universitatea Yonsei, coautor al studiului, a declarat pentru CNN că aceste schimbări ar putea fi, cel puțin parțial, reversibile dacă se reduc factorii de stres din mediu. Totuși, revenirea completă la starea inițială a creierului ar putea dura mult timp. Rezultatele studiului sunt susținute de cercetări anterioare. În 2021, un raport comun al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și al Organizației Internaționale a Muncii (OIM) a estimat că muncitul excesiv provoacă anual peste 745.000 de decese, fiind asociat cu boli cardiovasculare și diabet. Alte studii au legat programul prelungit de muncă de declin cognitiv și epuizare psihică. Frank Pega, coordonatorul studiului OMS-OIM, a declarat pentru CNN că noile descoperiri oferă „dovezi importante” privind impactul fizic profund al muncii prelungite asupra creierului uman. Cu toate acestea, el subliniază că rezultatele trebuie interpretate cu prudență, întrucât dimensiunea eșantionului a fost relativ mică, iar studiul s-a concentrat exclusiv pe personalul medical sud-coreean. Sunt necesare cercetări suplimentare în rândul altor populații. Implicații pentru viitorul muncii Jonny Gifford, cercetător la Institutul pentru Studii de Ocupare din Marea Britanie, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat pentru CNN că studiul aduce o contribuție importantă la înțelegerea fiziologică a epuizării profesionale. „Imaginile cerebrale oferă o explicație neurologică convingătoare pentru efectele muncii excesive asupra bunăstării”, a spus el. Cercetătorii consideră că aceste rezultate subliniază importanța tratării suprasolicitării ca o problemă serioasă de sănătate ocupațională. De asemenea, recomandă guvernelor, angajatorilor și angajaților să adopte politici și măsuri care să protejeze sănătatea mintală și fizică a lucrătorilor în fața programelor de lucru excesive.
Cum recunoaștem primele semne ale demenței
După ce a fost martoră la evoluția demenței în cazul a trei membri apropiați ai familiei, asistenta specializată în demență Helen McDavitt și-a dedicat viața identificării simptomelor timpurii, adesea trecute cu vederea, ale bolii, dezvăluie Daily Mail. Experiența sa cu bunica, tatăl și, mai recent, mama ei a arătat cât de diferit se poate manifesta demența – nu începe întotdeauna cu pierderea memoriei. Helen încurajează persoanele să fie atente la schimbările emoționale și comportamentale care, la început, pot părea fără legătură. Mai mult decât pierderi de memorie Demența nu debutează întotdeauna prin uitarea numelor sau a datelor. Semnele de avertizare timpurii pot include iritabilitate, retragere socială, confuzie în activități familiare, dificultăți de concentrare și probleme de exprimare. În cazul demenței vasculare – care afectează aproximativ 180.000 de persoane în Regatul Unit – pot apărea probleme de planificare și înțelegere, dar și modificări de dispoziție, uneori confundate cu depresia. Schimbări comportamentale și emoționale Persoanele afectate pot deveni suspicioase, paranoice sau pot manifesta schimbări bruște de dispoziție. Sarcinile zilnice, cum ar fi folosirea aparatelor de uz casnic sau orientarea în spațiul familiar, pot deveni provocatoare. De asemenea, apatia și pierderea interesului pentru activitățile preferate sunt simptome frecvente. Impactul personal și frica constantă Legătura personală a lui Helen cu demența i-a modelat cariera și a lăsat în ea o teamă reală privind propriul risc. Cu un istoric familial de Alzheimer și demență vasculară, Helen a ales să se dedice cercetării și sprijinirii familiilor afectate. În prezent, ea lucrează ca asistentă specialistă Admiral Nurse la Dementia UK, oferind îndrumare întregii familii pe parcursul acestei boli devastatoare, care afectează aproximativ 944.000 de persoane în Marea Britanie și milioane la nivel global.
Progres istoric în sănătatea sexuală: A apărut primul vaccin din lume împotriva gonoreei
Potrivit publicației britanice The Guardian, vaccinul folosit este o injecție deja existentă, cunoscută sub numele de 4CMenB, utilizată în mod obișnuit împotriva bolii meningococice de tip B, o infecție bacteriană gravă care poate provoca meningită și sepsis. Vaccinul este deja inclus în programul național de imunizare pentru copii și este administrat bebelușilor între 8 și 16 săptămâni de viață. „Un progres important pentru sănătatea sexuală” Dr. Amanda Doyle, directoarea națională pentru servicii de medicină primară și comunitară în cadrul NHS England, a declarat: că „lansarea primului vaccin împotriva gonoreei la nivel mondial reprezintă un progres important pentru sănătatea sexuală și va fi esențială în protejarea oamenilor, prevenirea răspândirii infecției și reducerea ratelor crescânde de rezistență la antibiotice ale tulpinilor bacteriene.” Persoanele selectate pentru vaccinare vor fi informate în următoarele săptămâni, iar vaccinul va fi disponibil prin autoritățile locale începând cu 1 august. În cadrul aceleiași programări vor fi oferite și vaccinuri împotriva virusului HPV, hepatitelor A și B, precum și împotriva MPOX (variola maimuței). Simptomele gonoreei Gonoreea este cauzată de bacteria Neisseria gonorrhoeae, care afectează atât bărbații, cât și femeile. Majoritatea cazurilor sunt transmise în timpul sexului vaginal, anal sau oral și afectează rectul, uretra și gâtul. De multe ori, boala nu provoacă simptome, dar dacă o face, acestea apar de obicei la nivelul organelor genitale. De exemplu, la femei, boala poate provoca sângerări vaginale după actul sexual, dureri la urinare, dureri pelvine și creșterea secrețiilor vaginale. La bărbați, poate provoca umflarea testiculelor, scurgerea unei substanțe asemănătoare puroiului prin penis sau urinare dureroasă. Pe de altă parte, gonoreea poate provoca simptome în alte părți ale corpului. Rectul poate fi una dintre cele afectate. Acolo poate provoca secreții anale cu o substanță asemănătoare puroiului, sânge sau mâncărime. La nivelul ochilor, poate provoca durere, sensibilitate la lumină sau scurgere de puroi. Gâtul poate fi un alt organ afectat unde se pot simți toate glandele sau glandele umflate. În cele din urmă, articulațiile pot fi fierbinți și înroșite sau pot provoca dureri la mișcare.