Studiu. Dieta keto ar putea proteja creierul împotriva unor boli neurodegenerative
O dietă folosită în mod obișnuit pentru slăbit ar putea avea și un efect neașteptat asupra sănătății creierului, potrivit unei noi analize științifice, scrie Science Alert. Cercetători de la Universitatea din Coimbra, Portugalia, au analizat mai multe studii anterioare privind dieta ketogenică și posibila ei legătură cu boli neurodegenerative precum Alzheimer, Parkinson și boala Huntington. Dieta keto presupune reducerea carbohidraților și creșterea consumului de grăsimi și proteine, iar în acest proces organismul își schimbă modul în care produce energie. Echipa de cercetare a analizat și modul în care această dietă influențează metabolismul glucozei, adică felul în care corpul folosește și stochează zahărul, care este un proces important în funcționarea creierului. Problemele legate de utilizarea glucozei sunt asociate cu mai multe boli ale creierului, iar cercetătorii spun că dieta keto ar putea avea un potențial real în reducerea riscurilor sau încetinirea acestor afecțiuni. Totuși, ei spun că există și limitări importante în ceea ce privește aplicarea ei ca tratament. „Dieta ketogenică a apărut ca o strategie orientată metabolic, cu potențială relevanță preventivă și terapeutică în bolile neurodegenerative”, scriu cercetătorii în lucrarea lor publicată. Aceștia adaugă că: „Deși studiile preclinice au demonstrat rezultate încurajatoare, rămân lacune semnificative în înțelegerea efectelor pe termen lung, a siguranței și a caracterului practic al [dietei ketogenice] în contexte clinice.” Cum funcționează dieta keto Dieta keto funcționează prin determinarea organismului să folosească grăsimile ca sursă principală de energie, în locul glucozei provenite din carbohidrați. Acest proces poartă numele de cetoză, o stare metabolică în care corpul produce cetone pentru energie. Mecanismul poate duce la pierdere în greutate și este deja folosit în unele cazuri medicale, de exemplu în tratamentul epilepsiei. Cercetătorii spun că există mai multe mecanisme prin care dieta keto ar putea influența și bolile neurodegenerative, nu doar metabolismul. De exemplu, atunci când creierul are un deficit de energie, cetonele pot funcționa ca sursă alternativă, ceea ce ar putea ajuta la stabilizarea neuronilor, inclusiv în cazuri de Alzheimer. De asemenea, studiile pe animale au arătat că cetonele pot reduce inflamația în boli precum Parkinson sau scleroza multiplă, pot stimula procesul de „curățare celulară” numit autofagie și pot susține bacteriile intestinale asociate cu o funcționare mai bună a creierului. „Dieta ketogenică poate servi ca o intervenție metabolică complementară care susține tratamentele specifice bolii prin creșterea rezistenței metabolice și contribuția la gestionarea simptomelor”, scriu cercetătorii.
Tratament personalizat pentru cancerul de sân. Studiul care ar putea elimina chimioterapia pentru milioane de femei
Cercetarea sugerează că multe femei ar putea evita chimioterapia fără ca acest lucru să le afecteze șansele de supraviețuire sau riscul de recidivă. Rezultatele au fost prezentate în cadrul reuniunii anuale a Societății Americane de Oncologie Clinică (ASCO), desfășurată la Chicago, una dintre cele mai importante conferințe medicale dedicate cancerului, scrie The Guardian. Ce au descoperit cercetătorii Studiul Optima a analizat datele a 4.429 de paciente cu vârsta de peste 40 de ani, diagnosticate cu cancer de sân hormon-pozitiv, cea mai frecventă formă a bolii la nivel mondial. Participantele au provenit din Marea Britanie, Australia, Norvegia, Suedia, Noua Zeelandă și Thailanda. Cercetătorii au utilizat testul genomic Prosigna, care analizează activitatea a 50 de gene din țesutul tumoral pentru a evalua riscul de reapariție a cancerului în următorii zece ani. Pe baza rezultatelor, medicii au putut decide dacă pacientele aveau nevoie de chimioterapie sau puteau urma doar terapie hormonală. Rezultate care pot schimba practica medicală Datele studiului arată că pacientele cu risc scăzut de recidivă au avut rezultate similare indiferent dacă au urmat sau nu chimioterapie. La cinci ani după tratament, 95% dintre femeile care au primit chimioterapie și terapie hormonală erau în viață și fără semne de recidivă. În cazul celor care au primit exclusiv terapie hormonală, procentul a fost de 94%. Potrivit profesorului Rob Stein, coordonatorul studiului și specialist în oncologie mamară la UCL, cercetarea demonstrează că multe paciente pot evita în siguranță chimioterapia și efectele sale adverse, fără a compromite eficiența tratamentului. Beneficii pentru paciente și sistemele medicale Chimioterapia este asociată frecvent cu efecte secundare precum căderea părului, greață, oboseală, insomnie și erupții cutanate. În unele cazuri, aceasta poate provoca infertilitate, menopauză precoce sau probleme cognitive pe termen lung. Specialiștii consideră că utilizarea testelor genomice pentru alegerea tratamentului reprezintă un pas important către medicina personalizată. În același timp, reducerea administrării inutile a chimioterapiei ar putea contribui la utilizarea mai eficientă a resurselor din sistemele de sănătate. Cercetarea a fost finanțată de Institutul Național pentru Cercetare în Sănătate și Asistență Medicală din Marea Britanie, compania Veracyte și mai multe organizații caritabile. Experții susțin că rezultatele ar putea schimba modul în care este tratat cancerul de sân hormon-pozitiv în următorii ani.
Europa riscă să devină un focar pentru virusul chikungunya, pe fondul extinderii habitatelor țânțarilor
Europa și America de Nord ar putea deveni noi zone de risc pentru virusul chikungunya, pe măsură ce schimbările climatice și temperaturile tot mai ridicate favorizează extinderea habitatelor țânțarilor, arată un nou studiu publicat în revista Frontiers in Cellular and Infection Microbiology. Cercetarea, realizată de oameni de știință din China, arată că 139 de țări și regiuni sunt deja considerate zone de risc pentru această boală virală transmisă de țânțari. Asta reprezintă peste 21% din suprafața terestră a lumii. „Dar arătăm că, conform modelelor de schimbări climatice, virusul se va extinde în continuare spre nord în regiunile temperate, în special nord-estul Americii de Nord, Europa Centrală și Asia de Est”, a declarat Dr. Ye Xu, coautor al studiului. Cum modifică clima comportamentul țânțarilor? Cercetătorii explică faptul că virusul chikungunya era transmis în principal de țânțarul Aedes aegypti, prezent în zonele tropicale și în apropierea așezărilor umane. În ultimii ani, însă, schimbările climatice și mobilitatea populației au favorizat răspândirea altor specii de țânțari purtători ai virusului. În timpul epidemiei din Oceanul Indian din 2005-2006, specialiștii au identificat o mutație care a făcut virusul mai adaptabil la țânțarul tigru asiatic. „Deoarece acest țânțar poate tolera condiții mai reci mai bine decât țânțarul febrei galbene, încălzirea i-ar putea permite să se stabilească în locuri care înainte erau prea reci”, a spus Dr. Yang Wu, coautor al studiului. Potrivit cercetării, temperaturile cuprinse între 18 și 28 de grade Celsius accelerează dezvoltarea virusului în interiorul țânțarilor de patru până la cinci ori. Cât de departe se pot răspândi țânțarii? Studiul arată că transmiterea locală a chikungunya a fost raportată deja în 114 țări, iar peste trei sferturi din populația lumii este expusă riscului. Rata mortalității este estimată la aproximativ 1,3 la mie. Pentru a evalua evoluția viitoare a bolii, cercetătorii au analizat zeci de mii de date geo-localizate și au folosit 16 scenarii climatice elaborate de Grupul interguvernamental de experți privind schimbările climatice (IPCC) al ONU. Concluzia a fost că Europa centrală și de nord-est, nord-estul Americii de Nord și Asia de Est ar putea deveni principalele puncte fierbinți pentru răspândirea virusului până în anul 2100. În prezent, virusul nu este endemic în Europa sau America de Nord, iar cazurile raportate sunt asociate în principal călătoriilor din zone tropicale și subtropicale. În 2025, la nivel mondial au fost raportate peste 502.000 de cazuri de chikungunya și 186 de decese în 41 de țări și teritorii, potrivit Organizației Panamericane a Sănătății. „Publicul nu trebuie să intre în panică, dar sistemele de sănătate ar trebui să se pregătească din timp”, a avertizat Dr. Xu. Printre măsurile recomandate se numără monitorizarea țânțarilor, pregătirea personalului medical pentru recunoașterea rapidă a virusului, creșterea măsurilor de control al țânțarilor și elaborarea unor planuri de intervenție înainte de apariția focarelor.
Descoperire neașteptată. Un medicament comun ajută la combaterea formelor agresive de cancer
Un medicament comun pentru astm ar putea ajuta la combaterea formelor de cancer greu de tratat, arată un studiu preliminar citat de Live Science. Oamenii de știință au descoperit că utilizarea unei proteine cunoscute pentru rolul său în astm îmbunătățește tratamentul împotriva cancerului în studiile preclinice. Practic, studiul a arătat că, astfel, celulele canceroase sunt distruse și că alte celule sănătoase se mobilizează în lupta împotriva cancerului. Cercetarea incipientă este cu atât mai importantă cu cât vizează un medicament aflat deja pe piață. Dacă rezultatele noului studiu vor fi confirmate în cercetări viitoare, un medicament care nu mai are nevoie de aprobări ar putea oferi o modalitate de a trata cancerul. Medicamentul analizat a fost aprobat pentru utilizare de Food and Drug Administration (FDA) în 1998 pentru tratarea astmului. Analiza a fost publicată în luna mai în revista Nature Cancer și a atras atenția specialiștilor din lumea întreagă. Cei mai mulți spun că este prea devreme pentru verdicte și anunță noi cercetări care vor dezvălui amănunte despre medicament și efectele acestuia.
Mister medical. Tumoarea de pe brațul unei femei a dispărut deși nu a fost făcut tratament
Tumoarea a dispărut rapid după ce medicii au realizat o biopsie, potrivit Live Science. Femeia din Wisconsin a ajuns la medic după ce a observat o masă în creștere rapidă la brațul drept. La examinare, medicii au descoperit o umflătură de circa 2 centimetri pe antebrațul pacientei. Umflătura era tare la atingere, iar la scanarea RMN s-a aflat că are o formă ovală. Medicii au luat probe pentru realizarea biopsiei și au anticipat că este vorba despre o formă de cancer care afectează oasele și țesuturi moi. Rezultatele analizelor au confirmat teoria medicilor. Totuși, femeia nu a apucat să înceapă tratamentul împotriva cancerului deoarece umflătura a început să se micșoreze rapid. În aproximativ două săptămâni aceasta a dispărut fără ca medicii să înțeleagă ce s-a întâmplat. În mod preventiv aceștia au efectuat o procedură pentru a îndepărta țesutul din jurul fostului nodul. Tumoarea a dispărut, pacientă a fost declarată vindecată În timpul intervenției, echipa medicală a descoperit doar cicatrici și inflamații, dar nu și țesut afectat de celule canceroase. Practic, cancerul a dispărut fără tratament, dar femeia a fost ținută sub observație. După un an ea fost declarată în mod oficial vindecată. Cazul este foarte rar deoarece femeia a experimentat ceea ce se numește o regresie spontană a malignității. În documentele medicale mai există 32 de cazuri asemănătoare. Medicii nu știu ce a vindecat-o pe femeie. O explicație ar putea fi că biopsia a provocat reacția de apărare a organismului. De asemenea, este posibil ca un alt stimul nedepistat de medici și de pacientă să fi determinat autovindecarea. Nu în cele din urmă, este luat un calcul un lanț de evenimente din interiorul corpului pacientei care a trecut neobservat în timpul analizelor medicale.
Bolile cu transmitere sexuală ating niveluri record în Europa. Gonoreea și sifilisul, printre cele mai comune
Infecțiile cu transmitere sexuală continuă să crească în Europa, iar cele mai recente date publicate joi arată că numărul cazurilor de gonoree și sifilis a atins niveluri record în 2024, anunță POLITICO. Potrivit Centrului European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor, au fost raportate peste 106.000 de cazuri de gonoree în Europa anul trecut. Numărul este cu 4,3% mai mare față de 2023 și cu peste 300% mai ridicat comparativ cu 2014. Este cea mai mare rată înregistrată de când agenția europeană monitorizează infecțiile cu transmitere sexuală, din 2009. Creșteri importante au fost observate și în cazul sifilisului. Aproape 46.000 de cazuri au fost raportate în 2024, în creștere cu 8% față de anul precedent și de peste două ori mai multe comparativ cu 2015. Specialiștii atrag atenția asupra riscurilor grave pe care aceste infecții le pot provoca dacă nu sunt tratate la timp. „Netratate, aceste infecții pot provoca complicații severe, cum ar fi dureri cronice și infertilitate și, în cazul sifilisului, probleme cu inima sau sistemul nervos”, a declarat Bruno Ciancio, expert în boli transmisibile și prevenibile prin vaccinare la ECDC. Europa se confruntă de mai mulți ani cu o creștere constantă a bolilor cu transmitere sexuală. Specialiștii spun că fenomenul este influențat de îmbunătățirea testării și monitorizării și de schimbările din comportamentul sexual, mai ales în rândul tinerilor, unde folosirea prezervativului este tot mai redusă. Datele arată că mai mult de jumătate dintre cazurile de gonoree și sifilis au fost înregistrate în rândul bărbaților care întrețin relații sexuale cu alți bărbați. În același timp, autoritățile europene sunt îngrijorate de creșterea cazurilor de sifilis congenital, transmis de la mamă la copil în timpul sarcinii. Specialiștii avertizează că această infecție poate provoca probleme extrem de grave, inclusiv avort spontan, naștere prematură sau decesul nou-născutului. „Aceasta este probabil una dintre cele mai îngrijorătoare constatări ale datelor din 2024”, a declarat Otilia Mårdh, responsabil științific pentru HIV, infecții cu transmitere sexuală și hepatită virală la ECDC. Potrivit raportului, numărul cazurilor de sifilis congenital aproape s-a dublat într-un singur an, crescând de la 78 de cazuri în 2023 la 140 de cazuri în 2024. Este cea mai mare rată înregistrată în Europa de când ECDC a început monitorizarea acestor infecții. În ceea ce privește chlamydia, aceasta rămâne cea mai răspândită infecție cu transmitere sexuală din regiune, însă numărul cazurilor a înregistrat o ușoară scădere în ultimii ani. În 2024 au fost confirmate peste 213.000 de cazuri, comparativ cu aproape 231.000 în anul anterior. ECDC avertizează că sunt „urgent necesare” măsuri pentru limitarea răspândirii acestor infecții și spune că lipsa unor intervenții rapide poate duce la agravarea problemelor de sănătate publică.
Testele de scris de mână pot detecta declinul cognitiv înaintea simptomelor severe, arată un nou studiu
Specialiștii susțin că scrisul de mână implică simultan procese motorii și cognitive complexe, ceea ce îl transformă într-un indicator important al funcționării creierului. Studiul a fost publicat în revista științifică Frontiers in Human Neuroscience. Potrivit cercetătorilor, persoanele cu afectare cognitivă prezintă modele distincte de organizare și coordonare a mișcărilor în timpul scrisului, în special în sarcinile care solicită memoria și capacitatea de concentrare. Testele de scris de mână au evidențiat diferențe clare între participanți Cercetarea a inclus 58 de persoane vârstnice, cu vârste cuprinse între 62 și 99 de ani, aflate în centre de îngrijire. Dintre acestea, 38 fuseseră diagnosticate cu diferite forme de afectare cognitivă, iar 20 erau considerate sănătoase din punct de vedere cognitiv. Participanții au fost rugați să efectueze mai multe exerciții folosind un stilou și o tabletă digitală. Printre sarcini s-au numărat trasarea unor linii și puncte, copierea unor propoziții și scrierea unor texte dictate verbal. Cea mai mare diferență între cele două grupuri a fost observată în timpul exercițiului de dictare. Acesta presupune ascultare, memorare, transformarea sunetelor în text și coordonare motorie pentru scriere. Persoanele diagnosticate cu declin cognitiv au avut nevoie de mai mult timp pentru fiecare mișcare a stiloului și au utilizat un număr mai mare de trăsături scurte pentru a finaliza exercițiul. Testele de scris de mână ar putea deveni un instrument medical accesibil Coordonatoarea studiului, kinesiologul Ana Rita Matias, a explicat că scrisul de mână oferă indicii importante despre modul în care creierul planifică și execută acțiuni. „Scrisul nu este doar o activitate motorie, ci o fereastră către creier”, a declarat cercetătoarea. Potrivit acesteia, pe măsură ce sistemele cognitive se degradează, scrisul devine mai lent, fragmentat și mai puțin coordonat. Cercetătorii consideră că astfel de teste ar putea reprezenta, în viitor, o alternativă mai simplă și mai ieftină la investigațiile medicale complexe, precum scanările cerebrale sau evaluările realizate exclusiv în spitale. Totuși, specialiștii avertizează că sunt necesare studii mai ample pentru confirmarea rezultatelor. Actuala cercetare a avut un număr redus de participanți și nu a urmărit evoluția acestora pe termen lung. Testele de scris de mână ar putea identifica mai devreme bolile neurodegenerative Oamenii de știință caută în prezent metode rapide și eficiente pentru identificarea timpurie a bolilor neurodegenerative, inclusiv Alzheimer’s disease. Pe lângă biomarkerii din sânge și analiza vocii, scrisul de mână începe să fie considerat o posibilă sursă importantă de informații despre sănătatea creierului. Potrivit autorilor studiului, obiectivul pe termen lung este dezvoltarea unui instrument accesibil, rapid și ușor de utilizat în cabinete medicale, centre de îngrijire sau chiar în evaluările de rutină ale persoanelor în vârstă.
Persoanele în vârstă de peste 50 de ani au nevoie de mai multe proteine decât se știa. Noile recomandări ale experților
Adulții care au mai mult de 50 de ani pot avea nevoie de mai multe proteine decât recomandarea standard, potrivit publicației Eating Well. Deși proteinele devin din ce în ce mai importante odată cu creșterea vârstei, mulți adulți nu consumă suficiente, arată studiile. Recomandarea standard pentru adulți este de 0,8 grame pe kilogram în fiecare zi. Noile cercetările sugerează că adulții în vârstă au nevoie de mai multe, deoarece îmbătrânirea afectează masa musculară, forța și modul în care organismul utilizează proteinele. Experți le recomandă adulților în vârstă să consume între 1 și 1,2 grame pe kg pe zi. Totuși, calculul poate fi influențat de diverși factori precum bolile, vârsta și nivelul de activitate. „În plus, schimbările hormonale, cum ar fi cele asociate cu menopauza, pot afecta masa musculară și metabolismul proteinelor, subliniind și mai mult importanța unui aport adecvat de proteine”, a declarat expertul Lauren Manaker. Proteinele sunt foarte importante pentru sănătate „Proteinele sunt esențiale pentru aproape fiecare funcție a corpului… Acestea servesc drept elemente constitutive pentru mușchi, oase, piele și organe și joacă un rol esențial în producerea de enzime, hormoni și anticorpi”, a explicat ea. De asemenea, proteinele sunt esențiale pentru sănătatea creierului și a sistemului imunitar. Scăderea masei și a forței musculare poate duce la o mobilitate redusă și la un risc crescut de căderi și fracturi. Cercetările indică faptul că un aport mai mare de proteine limitează efectele îmbătrânirii. Modul în care corpul folosește și răspunde la proteine se schimbă odată cu vârsta „Pe măsură ce îmbătrânim, organismul devine mai puțin eficient în utilizarea proteinelor, ceea ce înseamnă că adulții mai în vârstă au nevoie de puțin mai multe proteine pentru a obține aceleași efecte ca persoanele mai tinere”, a declarat nutriționistul Lisa Young. Cu alte cuvinte, consumul de suficiente proteine după 50 de ani este esențial pentru conservarea mușchilor și susținerea unei îmbătrâniri sănătoase. În ceea ce privește consumul de proteine, specialiștii recomandă distribuirea lor pe parcursul zilei în mese și gustări. Obiceiurile simple, cum ar fi un mic dejun bogat în proteine, adăugarea de leguminoase în diferite feluri de mâncare sau presărarea de semințe, nuci și brânză în mâncare, pot satisface nevoie crescută de proteine.
Epidemia de obezitate împarte planeta în două: scad cazurile în țările bogate și cresc în cele sărace. Care este motivul
Omenirea trăiește de 40 de ani sub presiunea unei „epidemii globale de obezitate”, un val de creștere în greutate care mărește riscul de tumori, boli cardiovasculare, metabolice și neurologice. Termenul de „epidemie” a fost introdus de comunitatea științifică în anii ’90, pe fondul creșterii prevalenței obezității, și este folosit și astăzi pentru a descrie una dintre cele mai mari amenințări la adresa sănătății globale. Organizația Mondială a Sănătății o numește „globezitate”, scrie El Pais. Ideea unei pandemii neinfecțioase care se răspândește inevitabil pe glob s-a fixat în imaginarul colectiv, însă o nouă cercetare publicată miercuri în revista Nature, un reper al științei mondiale, nuanțează această perspectivă și deschide o fereastră spre optimism. Studiul arată că, deși această afecțiune este mai răspândită acum decât la sfârșitul secolului XX, în ultimii ani ritmul de creștere a încetinit sau chiar s-a inversat în regiunile mai favorizate ale planetei. Acolo unde continuă să crească accelerat este în țările mai sărace. Descoperirea unei traiectorii diferite a obezității la nivel global oferă o rază de speranță în fața acestei amenințări. „Acest lucru oferă o perspectivă mai optimistă, sugerând că se fac progrese și pune sub semnul întrebării ideea larg acceptată că trăim o epidemie globală de obezitate, ceea ce ar putea simplifica excesiv diversitatea situațiilor din diferite țări”, susține Majid Ezzati, cercetător la Imperial College din Londra și autor al studiului, într-un comunicat. Oamenii de știință afirmă că tendința către obezitate „nu este inevitabilă” și atribuie încetinirea epidemiei în țările bogate unui amestec de factori sociali, economici și tehnologici care influențează accesul la diferite alimente. În ceea ce privește apariția medicamentelor revoluționare anti-obezitate, precum Ozempic, autorii consideră că acestea sunt prea recente pentru a fi influențat deja tendințele, dar admit că vor juca un rol important în evoluția viitoare a prevalenței obezității. Potrivit acestei cercetări, care a analizat datele a 232 de milioane de persoane din 200 de țări între 1980 și 2024, nivelurile de obezitate au evoluat în ritmuri diferite în lume în ultimii 45 de ani. În anii ’80, prevalența acestei afecțiuni a început să crească în țările bogate și s-a extins la nivel global, dar în ritmuri și intensități diferite, desenând traiectorii foarte eterogene. Înainte de noul mileniu, de exemplu, prevalența obezității la copii din țările cu venituri mari era în creștere, dar această tendință a încetinit, s-a oprit sau chiar s-a inversat ulterior. Danemarca a fost prima țară care a reușit să încetinească fenomenul la începutul anilor ’90; au urmat Islanda, Elveția, Belgia și Germania. Până la mijlocul anilor 2000, creșterea obezității la copii stagnase în mare parte din țările bogate. Doar Australia, Finlanda și Suedia au continuat să înregistreze creșteri susținute ale obezității infantile. Îmbunătățirile în țările cu venituri mari au fost observate mai întâi la copii și, aproximativ un deceniu mai târziu, la adulți. Mai întâi la femei și apoi la bărbați. Autorii subliniază că, până în 2024, în unele țări, precum Spania și Italia, ritmul de creștere a obezității la adulți a devenit negativ, ceea ce înseamnă că afecțiunea era în scădere. Pentru Albert Goday, endocrinolog la Spitalul del Mar, această cercetare aduce „puțină lumină la capătul tunelului pandemiei de obezitate”, dar această rază de speranță nu trebuie să ducă la relaxare: „Se vede că acea creștere continuă a obezității s-a atenuat în unele regiuni. Dar ne putem relaxa pentru că epidemia este sub control? Nu. Dacă aceasta ar fi concluzia, ar fi greșit… Prevalența rămâne foarte ridicată”, avertizează expertul. Potrivit Ministerului Sănătății din Spania, 15% dintre adulți și 7% dintre copii suferă de obezitate. Studiul publicat în Nature subliniază că, chiar și în aceste tendințe de scădere, țările bogate au încetinit fenomenul la niveluri foarte diferite. Stabilizarea sau inversarea în Europa Occidentală și Japonia s-a produs la prevalențe de 4%–15% la copii și 11%–23% la adulți. În schimb, în țările bogate de limbă engleză, precum Statele Unite și Noua Zeelandă, stabilizarea s-a produs la niveluri mult mai ridicate: între 25% și 43% la adulți și între 7% și 23% la copii. Această fază de stagnare sau inversare a creșterii obezității a fost majoritară în țările bogate, dar nu generalizată: studiul arată că, în Finlanda și în rândul femeilor din Norvegia și Belgia, creșterea nu s-a oprit în acești 45 de ani. Prăpastia inegalității Cercetarea scoate în evidență, totodată, o prăpastie uriașă de inegalitate care continuă să se adâncească. Astfel, în ciuda progreselor din țările bogate, în regiunile mai sărace obezitatea a crescut constant în ultimele decenii. În 2024, ritmul de creștere a fost cel mai mare din istorie în 84 de țări pentru femei și în 109 pentru bărbați, majoritatea fiind state cu venituri mici sau medii. Camille Lassale, cercetătoare la ISGlobal, afirmă că acest studiu ilustrează „tranziția epidemiologică” prin care trece lumea: „Țările cu venituri medii și mici încep să aibă probleme specifice țărilor bogate”. Acest fenomen este legat de globalizare și de schimbările în stilul de viață, care duc la adoptarea unor obiceiuri occidentale, de la alimentație până la activitatea fizică. Și în țările sărace, creșterea obezității are loc în contexte foarte diferite. În 2024, nivelurile din Africa de Est, în țări precum Etiopia sau Rwanda, erau sub 5%, în timp ce în Europa Centrală sau America Latină ajungeau la 30%–40%. În toate aceste regiuni, obezitatea este în creștere, dar punctul de plecare diferă semnificativ. În America de Sud, tendința este clar ascendentă, iar prevalența a depășit deja nivelurile din unele țări bogate. De exemplu, în Peru, 19% dintre băieți erau obezi în 2024, iar ritmul de creștere este în continuare foarte ridicat. Creșteri accelerate au fost observate și în rândul fetelor din Columbia, Brazilia, Bolivia, Paraguay, Argentina și Uruguay. La adulți, obezitatea continuă să crească rapid în Peru și Brazilia, pentru ambele sexe, dar și în rândul bărbaților din Ecuador și Bolivia. Aceste creșteri rapide au loc în țări unde prevalența este deja foarte ridicată. În Chile, de exemplu, 26% dintre fete și 31% dintre băieți sunt obezi, iar la adulți procentul ajunge la 47% la femei și 35% la bărbați. În Mexic, un
Spania stabilește din nou un record în transplanturi: 39 de donatori de organe în 48 de ore
Această nouă performanță a avut loc între marți, 24, și miercuri, 25 martie, coincizând cu Ziua Națională a Transplantului, când solidaritatea familiilor spaniole și munca a sute de profesioniști au permis realizarea a 75 de transplanturi în două zile, a subliniat vineri Organizația Națională de Transplanturi (ONT) într-un comunicat, scrie EFE. Astfel, în doar 48 de ore, un total de 39 de persoane au oferit șansa de a salva sau de a îmbunătăți calitatea vieții pentru 75 de pacienți, prin donarea de organe. 46 de spitale din 10 comunități autonome implicate Dintre transplanturi, 49 au fost renale, 14 hepatice, 8 pulmonare, 2 cardiace și unul de pancreas-rinichi. Nu mai puțin de 46 de spitale din 10 comunități autonome – Andaluzia, Aragon, Castilla-La Mancha, Castilla și León, Catalonia, Comunitatea Valenciană, Extremadura, Galicia, Madrid și Murcia – au fost implicate în acest nou record. Pentru transportul organelor și al echipelor de transplant, a fost necesară mobilizarea a 5 avioane private, cu implicarea aeroporturilor din Badajoz, Barcelona, Madrid, Murcia, Valencia și Zaragoza. Printre persoanele transplantate s-au aflat patru pacienți incluși în Planul Național de Acces la Transplant pentru pacienți hiperimunizați (PATHI) al ONT, persoane cu dificultăți foarte mari în a primi un transplant din cauza caracteristicilor lor imunologice. Întreaga activitate este comparabilă doar cu recordul anterior, înregistrat pe 17 aprilie 2024, când au fost realizate 48 de transplanturi în 24 de ore de la 19 donatori decedați. Spania se menține de peste trei decenii lider mondial: în 2025 au fost realizate 6.334 de transplanturi de organe, ceea ce reprezintă o rată de 129 de transplanturi la un milion de locuitori, activitate posibilă datorită gestului celor 2.547 de persoane care au donat organe după deces și a celor 408 care au făcut acest lucru în viață. Cu toate acestea, ONT amintește că, zilnic, peste 5.000 de persoane așteaptă un organ.