Un somn de calitate într-o societate dependentă de ecrane. Misiune imposibilă?
Cu ocazia Ziua Mondială a Somnului, mai mulți experți în neurofiziologie și medicină de familie au analizat, în declarații pentru EFE Salud, situația somnului. În România, unu din trei, sau chiar unul din doi români, se confruntă cu probleme de somn, stresul fiind principala cauză, afectând peste 70% dintre aceștia. Tulburările includ dificultăți de adormire și somn agitat, intensificate de anxietate, conform unui studiu Spring Farma. Impactul este major asupra calității vieții și sănătății Agende interminabile și ecrane, dușmanii somnului Coordonatoarea grupului medical din cadrul Alianza por el Sueño, neurofiziologul Odile Romero, consideră că oamenii sunt tot mai conștienți de importanța unui somn bun, deoarece acesta se traduce „printr-o calitate bună a vieții”. Totuși, spune ea, multora le este dificil să respecte anumite reguli care favorizează odihna. „De ce? Pentru că există obiceiuri profesionale și mai ales sociale foarte răspândite. Avem agende interminabile. Vrem să facem totul, pentru că suntem conectați la internet și la rețele sociale până târziu în noapte, atenți la ele până în ultimul moment”, afirmă Romero, care coordonează și unitatea multidisciplinară de somn a Hospital Vall d’Hebron. În același sens se pronunță și Lorenzo Armenteros, membru al grupului de lucru pentru sănătate mintală din cadrul Sociedad Española de Médicos Generales y de Familia și al Alianza por el Sueño. El subliniază că problemele de somn reprezintă un motiv „foarte frecvent” de consultație medicală, din cauza disconfortului pe care îl provoacă lipsa odihnei. Totuși, el atrage atenția că există „un procent foarte mare” de persoane care consideră că somnul este un act pasiv și „o pierdere de timp”. „Nu sunt conștienți de ce înseamnă somnul din punct de vedere al sănătății”, afirmă Armenteros. Ce face creierul în timp ce dormim Neurofiziologul Elena Ameyugo, coordonatoarea unității de somn a spitalelor Hospital Vithas Aravaca și Hospital La Milagrosa, explică faptul că în timpul somnului activitatea cerebrală se reorganizează. Se activează sisteme foarte eficiente care optimizează energia creierului, refac conexiunile sinaptice, iar creierul realizează chiar „o curățare literală” a produselor toxice care se acumulează în perioada de veghe. Somnul nu ajută doar la reglarea activității cerebrale. „Ne ajută și la procesarea emoțiilor, la consolidarea memoriei și la reglarea biologică generală a funcțiilor imunitare și hormonale. În final, somnul este starea care permite organismului să se pregătească pentru a face față zilei următoare”, explică Ameyugo. Problema, insistă Odile Romero, este că lumina emisă de ecranele telefoanelor mobile și ale tabletelor, aflate foarte aproape de ochi, întârzie secreția de melatonină și deplasează faza somnului. „Dacă nivelul nostru de stres este deja ridicat și curba cortizolului este mai mare sau întârziată, nu mai lipsește decât ca și secreția de melatonină să fie amânată. Toate acestea fac ca adormirea să devină mai dificilă, nu doar din cauza grijilor pe care le avem”, spune Romero, subliniind că „nu mai știm să ne deconectăm”. Cele mai frecvente tulburări de somn sunt, potrivit expertei de la Vall d’Hebron, „fără îndoială” sindromul de apnee în somn și insomnia. Insomnia, rezultatul unei lupte interne Într-o societate hiperconectată și hiperproductivă, spune Ameyugo, insomnia apare și pentru că creierul nu mai are momente de liniște și rămâne într-o stare de „hiperalertă”. Starea de veghe și somnul sunt ca o „contrapunere de forțe”. Există sisteme cerebrale de alertă care mențin organismul treaz și care „se luptă” cu altele care favorizează somnul. Într-un creier sănătos există un echilibru dinamic stabil între aceste două stări, însă în cazul insomniei predomină sistemele care mențin starea de veghe. Consecințele asupra sănătății sunt numeroase. Experții sunt de acord că o igienă slabă a somnului nu provoacă doar oboseală a doua zi sau iritabilitate, ci crește și riscul unor tulburări metabolice precum obezitatea și diabetul, hipertensiunea arterială sau problemele de colesterol. Când trebuie să mergem la medic De aceea, somnul trebuie tratat ca un pilon al sănătății, iar anumite simptome ar trebui să ducă la o consultație medicală. Armenteros explică faptul că trebuie mers la medic atunci când calitatea proastă a somnului afectează viața de zi cu zi. „Toți ne dăm seama când lipsa somnului ne afectează, pentru că nu mai avem randament, suntem irascibili, ni se schimbă comportamentul. Sau când petrecem mult timp în pat, dar nu reușim să dormim bine”, spune specialistul. El recomandă consultul medical dacă o tulburare de somn durează mai mult de trei luni. Armenteros spune că medicina de familie suportă de mulți ani „stigmatul” de a fi considerată responsabilă, deși această practică există în toate specialitățile medicale. „Nu există pacient internat în spital căruia să nu i se dea un lorazepam pentru a dormi, indiferent dacă are nevoie sau nu”, spune medicul. El adaugă că uneori există și o presiune mare din partea pacienților pentru „o rețetă rapidă care să rezolve problema imediat”. Lipsa timpului și presiunea asupra sistemului medical pot duce la prescrierea acestor medicamente, dar stigmatizarea medicinei de familie este, spune el, o greșeală. Pastila nu este „butonul de oprire” Elena Ameyugo atrage atenția că există multe modalități de a obține un somn de calitate, însă „oamenii tind să recurgă prea ușor la pastile”. „Este terifiant. Oamenii cred că somnul funcționează ca un buton de «on» și «off», iar acel «off» pentru a adormi este o pastilă.” Odile Romero subliniază și dificultatea de a trimite pacienții către unități specializate de somn, deoarece acestea nu pot primi toate cazurile. Din acest motiv, ea consideră că medicina de familie ar trebui să primească mai multe resurse pentru a trata mai eficient tulburările de somn și pentru a reduce dependența de benzodiazepine. Armenteros afirmă că tratamentul cel mai eficient pentru insomnie este terapia cognitiv-comportamentală, care presupune consultații regulate și schimbări în stilul de viață, deoarece insomnia are cauze multiple. „Uneori tratamentele cele mai eficiente sunt o combinație. Benzodiazepinele sunt medicamente foarte bune și utile, problema apare atunci când sunt luate perioade lungi. De atunci începe riscul de dependență.” Sfaturi pentru un somn mai bun Cei trei experți sunt de acord că, pentru o igienă bună a somnului, este recomandat ca ecranele să fie folosite cât mai puțin în orele de dinaintea culcării.
Ce este terapia de șoc folosită în psihologie și psihiatrie timp de zeci de ani. Cum s-a schimbat modul de aplicare
În prezent, metoda continuă să fie utilizată, însă aplicarea ei este diferită, adaptată la standardele actuale și concepută pentru a fi sigură pentru pacient. În acest articol de pe Psicología‑Online explicăm ce este terapia de șoc și la ce este folosită, scrie Psihologia-online.com. Terapia de șoc presupune inducerea artificială și controlată a unui șoc fiziologic la o persoană, ca tratament pentru tulburări psihice severe. De obicei, se administrează un curent electric controlat la nivelul creierului pacientului, care provoacă o convulsie. Această convulsie durează în general câteva minute și procedura se realizează sub anestezie generală. Tratamentul se efectuează sub supravegherea unei echipe medicale specializate, inclusiv a unui medic psihiatru. Metoda se bazează pe ipoteza că stările de șoc pot îmbunătăți starea mentală a persoanei după recuperarea de la tratament. Terapia de șoc de-a lungul istoriei Cele mai cunoscute terapii de șoc din istorie sunt următoarele: 1. Terapia cu insulină Manfred J. Sakel, neurofiziolog și psihiatru, a observat că unii pacienți cu dependențe sau psihoze își îmbunătățeau starea mentală după o criză hipoglicemică. Pe baza acestei observații, el a decis să provoace în mod artificial și controlat astfel de crize. Pentru aceasta administra pacienților o supradoză de insulină, ceea ce scădea nivelul glicemiei până la apariția convulsiilor asemănătoare celor dintr-un atac epileptic. Pentru a controla situația, după ce pacientul intra în comă din cauza crizei, medicii îi administrau o soluție de glucoză care restabilea nivelul zahărului din sânge. Rezultatele păreau să arate îmbunătățiri ale stării mentale ale pacienților, iar efectele se mențineau în timp. După publicarea studiului în 1933, mulți psihiatri au început să folosească metoda. Tratamentul a avut un impact atât de mare încât, în 1940, majoritatea spitalelor din Statele Unite îl foloseau. Existau chiar secții speciale pentru „șocul insulinic”. Sakel estima o rată de îmbunătățire de 88 %, însă studii ulterioare au redus acest procent. Unii pacienți au murit, iar alții au descris tratamentul ca fiind înfricoșător. 2. Terapia cu cardiazol În 1933, medicul Ladislaus von Meduna a pornit de la ideea că epilepsia ar fi incompatibilă cu schizofrenia și a încercat să provoace epilepsie pentru a trata această boală. El a testat mai multe substanțe și în final a folosit cardiazolul, care provoca crize epileptice. Aproximativ 50 % dintre pacienți prezentau îmbunătățiri, însă aproximativ 42 % suferau fracturi din cauza convulsiilor puternice. Psihiatrul A. E. Bennett a propus utilizarea unui sedativ pentru a controla convulsiile. În unele tulburări, precum depresia maniacală sau psihoza, cardiazolul avea o rată de îmbunătățire de 80 %. În cazul schizofreniei, terapia cu insulină s-a dovedit mai eficientă. 3. Terapia electroconvulsivă Ulterior, aceste metode au fost înlocuite de Terapia electroconvulsivă. La început, această terapie se baza pe aceeași idee că epilepsia și schizofrenia ar fi incompatibile. Histologul Ugo Cerletti a considerat că poate provoca convulsii prin descărcări electrice și astfel ar putea trata schizofrenia. Observând rezultatele bune ale metodei, cercetătorul a presupus că în timpul electroșocului creierul produce o substanță care ar combate boala mentală. El a numit această substanță acroagonină, însă ea nu a fost niciodată identificată sau izolată. Terapia electroconvulsivă a fost utilizată ulterior în forme diferite. Astăzi se administrează descărcări electrice mai slabe și localizate, iar pacientul se află sub anestezie. Procedura este folosită mai ales în tratamentul depresiei rezistente la tratament sau al tulburării bipolare, atunci când alte metode nu au avut rezultate. Pentru ce este folosită terapia de șoc Rolul terapiilor de șoc s-a schimbat de-a lungul timpului, însă au avut întotdeauna un element comun: tratarea problemelor psihologice sau a tulburărilor mentale. Inițial, metoda era folosită mai ales pentru tratarea schizofreniei, pornind de la ipoteza greșită că aceasta ar fi incompatibilă cu epilepsia. Astăzi, terapia electroconvulsivă este indicată în special pentru depresie severă sau tulburare bipolară atunci când alte tratamente nu au funcționat. Deși terapia electroconvulsivă s-a dovedit eficientă în multe cazuri, ea rămâne un subiect controversat din cauza unor posibile efecte secundare, precum pierderea temporară a memoriei, confuzia sau unele tulburări cognitive. Studiile recente arată însă că aceste efecte sunt, de regulă, temporare, iar mulți pacienți își revin fără probleme cognitive de durată. În plus, progresele tehnice au redus intensitatea acestor efecte. Terapia de șoc în prezent În prezent, termenul de „terapie de șoc” este uneori folosit și pentru terapia de expunere. În acest caz, schimbările fiziologice nu sunt provocate de substanțe sau electricitate, ci de expunerea la stimuli. Tehnica presupune expunerea pacientului, într-un mediu controlat și supravegheat, la situația sau stimulul care îi provoacă frică. Pacientul este pus în contact cu situația temută și experimentează inițial senzații neplăcute, mai ales înainte de expunere. Pe măsură ce expunerea continuă, aceste senzații scad. Starea de bine și încrederea pacientului cresc, deoarece acesta observă că temerile sale nu se confirmă. Această tehnică este utilizată în tratamentul fobiilor, al unor tulburări de anxietate și al tulburării obsesiv‑compulsive. Exemple de terapie de șoc în psihologia actuală 1. Expunerea prelungită în fobii sau tulburări de anxietate În acest tip de intervenție, terapeutul expune pacientul în mod controlat și direct la stimulul temut. De exemplu, o persoană cu fobie de lift poate fi rugată să stea într-un lift o perioadă mai lungă de timp. Scopul este reducerea reacției de anxietate prin obișnuire. Deși la început impactul emoțional poate fi puternic, eficiența metodei este susținută de numeroase studii. 2. Terapia de aversiune în dependențe Această tehnică presupune asocierea unui comportament nedorit, cum ar fi consumul de alcool, cu o senzație neplăcută, de exemplu greață provocată de medicamente. În prezent este înlocuită de metode mai respectuoase, precum terapia cognitiv-comportamentală sau întărirea pozitivă, dar rămâne un exemplu istoric de intervenție de tip șoc. 3. Intervenții în crize emoționale acute În situații precum tentative de suicid, pierderi traumatice sau episoade psihotice, specialistul poate folosi strategii verbale sau situaționale puternice pentru a întrerupe o stare de blocaj emoțional sau de disociere. Scopul nu este provocarea suferinței, ci restabilirea contactului cu realitatea și conștientizarea imediată a situației. 4. Terapia de grup cu confruntare emoțională În unele programe de grup, cum ar fi comunitățile terapeutice, se folosește confruntarea directă între membrii
Un test de sânge poate prezice riscul de demență la femei cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor, arată un nou studiu
Un studiu realizat de o echipă formată din instituții din SUA arată că un test de sânge inovator ar putea prezice riscul de demență la femei cu până la 25 de ani înainte de apariția simptomelor. Potrivit Science Alert, nivelurile ridicate de p-tau217, o proteină asociată cu modificările cerebrale care sunt observate în boala Alzheimer, sunt cele care prezic cu exactitate viitoarele probleme cognitive și demența. În cadrul studiului au fost analizate probe de sânge prelevate de la 2.766 de femei cu vârste cuprinse între 65 și 79 de ani. Probele au prelevate la sfârșitul anilor 1990, dar și ani mai târziu. Femeile participante la studiu au fost monitorizate pe o perioadă de până la 25 de ani, toate neprezentând tulburări cognitive la începutul studiului. Potrivit The Independent, pe parcursul celor 25 de ani de monitorizare, cercetătorii au identificat femeile care au dezvoltat probleme de memorie sau de gândire, inclusiv demență. În cazul celor care prezentau niveluri mai ridicate de p-tau217 în sânge la începutul studiului, riscul de a dezvolta demență ulterior era mult mai mare. Autorii studiului au mai constatat că pe măsură ce nivelurile biomarkerului creșteau, creștea și riscul de demență. Totuși riscul de demență nu era la fel pentru toată lumea, observându-se diferențe în rezultate în funcție de vârsta femeilor, etnia, dar și alți factori. Dr. Aladdin Shadyab, autorul principal al studiului, a declarat: „Studiul nostru sugerează că am putea identifica femeile cu risc crescut de demență cu zeci de ani înainte de apariția simptomelor. Un astfel de interval de timp îndelungat deschide calea către strategii de prevenire mai timpurii și o monitorizare mai țintită, în loc să așteptăm până când problemele de memorie afectează deja viața de zi cu zi”. Studiul, care a fost publicat în JAMA Network Open, necesită cercetări suplimentare.
China devansează Neuralink. Primul implant creier-computer aprobat înaintea companiei lui Elon Musk
Autoritatea chineză de reglementare a medicamentelor a anunțat că a acordat undă verde companiei Neuracle Technology din Shanghai pentru comercializarea unui implant cerebral destinat pacienților adulți cu paralizie parțială cauzată de leziuni ale măduvei spinării. Anunțul, relatat de Reuters și Bloomberg, reprezintă o victorie strategică pentru Beijing într-un domeniu considerat esențial pentru viitorul tehnologic. Cum funcționează implantul creier-computer aprobat în China Implantul creier-computer dezvoltat de Neuracle este un sistem complet de interfață creier-computer (BCI) care include senzori cerebrali implantați, o mănușă robotică, instrumente chirurgicale specializate, un algoritm de decodare a semnalelor cerebrale și software pentru testare medicală și management clinic. În cadrul studiilor clinice realizate pe aproximativ 36 de pacienți, tehnologia BCI a demonstrat că poate îmbunătăți capacitatea pacienților de a ține și apuca obiecte cu mâinile. Dispozitivul este însă autorizat exclusiv pentru persoane care păstrează o anumită funcție la nivelul brațului superior, ceea ce limitează aria de aplicabilitate. Aprobarea oferită Neuracle plasează China înaintea unor competitori americani importanți, precum Neuralink, compania fondată de Elon Musk. Deși Neuralink a primit în SUA aprobarea pentru teste clinice pe oameni în 2023 și a realizat primul implant uman în 2024, compania nu deține încă o licență pentru comercializare. Spre deosebire de implanturile mai avansate, capabile să ajute pacienți complet paralizați să navigheze pe internet sau să comunice digital, dispozitivul Neuracle are mai puține canale de detectare a semnalelor cerebrale și este poziționat în afara membranei externe a creierului. Tehnologia BCI, prioritate strategică pentru China Interfața creier-computer a fost desemnată de autoritățile chineze drept una dintre cele șase industrii strategice ale viitorului, conform celui mai recent plan cincinal. Startup-urile din domeniu beneficiază de finanțare publică, sprijin instituțional și acces accelerat la testare clinică, consolidând ambițiile Chinei de a deveni lider global în tehnologiile neuro-digitale.
Ce recomandă Inteligența Artificială celor care cer sfaturi medicale: să-și bage usturoi în anus și să bea lapte rece
Chatboții cu Inteligență Artificială sunt păcăliți frecvent de dezinformarea transmisă online, ceea ce îi determină să ofere sfaturi potențial periculoase pentru oameni, potrivit Live Science. Experții avertizează asupra afirmațiilor false despre sănătate care sunt transmise într-un limbaj încrezător. Mai multe studii au evidențiat pericolul mare la care se expun oamenii care apelează la sfaturile IA pentru îngrijirea sănătății. Este vorba despre un studiu din ianuarie publicat în revista The Lancet Digital Health și despre altul din februarie, care a apărut în revista Nature Medicine. Concluzia experților a fost că chatboții nu sunt mai buni decât o căutare obișnuită pe internet, în special în cazul publicului larg, fără cunoștințe medicale. „Un medic care nu este sigur va ezita, va evita și va comanda un alt test. Un LLM oferă răspunsul greșit cu exact aceeași încredere ca și cel corect”, a avertizat Mahmud Omar, cercetător la Centrul Medical Mount Sinai și coautor al studiului The Lancet Digital Health. Zeci de milioane de oameni solicită zilnic sfaturi medicale în mediul online Studiile arată că oamenii folosesc pe scară largă IA pentru sfaturi medicale: Deși majoritatea chatboților au un avertisment conform cărora utilizatorii nu ar trebui să aplice sfaturile medicale oferite de IA, peste 40 de milioane de oameni apelează zilnic la ChatGPT cu întrebări medicale. Studiile realizate pe mai multe modele au arătat că IA a acceptat și perpetuat dezinformări în cel puțin un caz din trei. Programele de IA sunt păcălite în special de informațiile transmise într-un limbaj științific, fiind mai reticente la cele prezentate într-un limbaj casual. Experții au prezentat și exemple de răspunsuri dezastruoase oferite online. Numeroși pacienți au fost sfătuiți să „bea lapte rece zilnic pentru sângerări esofagiene”. Altora li s-a recomandat „inserția rectală de usturoi pentru susținerea sistemului imunitar”. Totuși, nu tot ceea ce transmit chatboții reprezintă o prostie. Concluziile studiilor sugerează că chatboții nu sunt un instrument recomandat pentru ca publicul să ia decizii de sănătate. Asta nu înseamnă că chatboții nu pot fi utili în medicină „doar nu în modul în care oamenii îi folosesc astăzi”.
O femeie născută fără vagin și col uterin a conceput un copil pe cale naturală
Afecțiunea rară a unei femei i-a făcut pe medici să spună că este aproape imposibil ca ea să conceapă fără asistență reproductivă. Totuși, ea a născut în cele din urmă un copil fără tratament de fertilitate, potrivit Live Science. Cazul a fost descoperit în 1999. O adolescentă din Marea Britanie a ajuns la o clinică de ginecologie pediatrică deoarece avea dureri în zona pelviană. În urma ecografiei și a unui RMN, medicii au constatat că deși fata avea uter, îi lipseau colul uterin și vaginul. După mai multe teste, specialiștii au tras concluzia că pacienta are o afecțiune rară. Boala nu este foarte bine studiată tocmai ca urmare a numărului mic de paciente. Medicii i-au cerut fetei să ia contraceptive orale pentru a opri menstruația. În paralel, o echipă medicală a explorat diverse opțiuni chirurgicale pentru tratament, inclusiv îndepărtarea uterului. După discuțiile cu fata și familia ei, medicii au optat pentru efectuarea unei intervenții chirurgicale de conservare a fertilității. Practic, ei i-au creat un vagin cu o deschidere pentru conectarea la uter. După operație, fata a trecut la un program ciclic de pilulă contraceptivă, iar menstruația i-a început la o lună după procedură. Proceduri fără succes În 2010, la vârsta de 28 de ani, femeia a încetat să mai ia anticoncepționale, deoarece ea și partenerul doreau să încerce să aibă un copil. Nu au avut succes, așa că au apelat la specialiștii în fertilitate. Aceștia au încercat diferite proceduri, inclusiv fertilizarea in vitro, fără ca femeia să rămână însărcinată. Cuplul a oprit tratamentul de fertilitate din motive financiare. Surpriza a apărut în 2022, la opt ani de la ultimul tratament. Atunci, femeia în vârstă de 40 de ani a rămas însărcinată prin concepție naturală și ulterior a născut un fiu sănătos prin cezariană. Experții consideră că este un caz unic în medicina modernă având în vedere problemele și tratamentele urmate de pacientă.
Bolile care afectează o treime din adulți ar putea fi inversate cu ajutorul compușilor din canabis
Cercetarea a fost realizată de specialiști de la Universitatea Ebraică din Ierusalim și a fost publicată în revista științifică British Journal of Pharmacology. Rezultatele arată că două substanțe din cannabis, cannabidiolul (CBD) și cannabigerolul (CBG), au redus semnificativ grăsimea acumulată în ficat în modelele experimentale analizate, potrivit NYPost. Potrivit cercetătorilor, aceste efecte ar putea avea implicații importante pentru tratamentul unei boli care afectează un număr foarte mare de oameni la nivel global. CBD este unul dintre cei mai studiați canabinoizi care nu au efect psihoactiv. În schimb, CBG este un compus mai rar din planta de cannabis, considerat un precursor chimic din care se formează alți canabinoizi, inclusiv CBD. Spre deosebire de THC, principalul compus psihoactiv din cannabis, aceste două substanțe nu provoacă efectul de „high”. Din acest motiv, ele sunt analizate de cercetători ca potențiali candidați pentru tratamente medicale care ar putea fi folosite pe termen lung. Boala care afectează milioane de oameni Afecțiunea analizată în studiu este boala hepatică steatotică asociată disfuncției metabolice, cunoscută anterior sub numele de „ficat gras”. Boala este strâns legată de obezitate, rezistența la insulină și alimentația bogată în grăsimi. Specialiștii estimează că această afecțiune afectează aproximativ o treime din populația adultă la nivel mondial. În multe cazuri, boala evoluează fără simptome evidente în fazele inițiale. Cu toate acestea, în timp, poate duce la inflamație hepatică, fibroză sau chiar la complicații severe ale ficatului. În prezent, opțiunile de tratament sunt limitate. Există foarte puține medicamente aprobate pentru această afecțiune, iar medicii recomandă în principal schimbări ale stilului de viață, precum scăderea în greutate, alimentație echilibrată și activitate fizică regulată. Cum acționează compușii din cannabis Autorul principal al studiului, Joseph Tam, explică faptul că cercetarea a identificat un mecanism biologic nou prin care CBD și CBG pot îmbunătăți funcționarea ficatului. Compușii stimulează producerea de fosfocreatină, o moleculă care stochează energie în celule. Aceasta funcționează ca o rezervă energetică pentru ficat și ajută organul să facă față mai bine stresului metabolic provocat de o dietă bogată în grăsimi. În același timp, substanțele reactivează enzime numite catepsine, implicate în procesul de „curățare” a celulelor. Aceste enzime ajută la descompunerea grăsimilor și a substanțelor nocive acumulate în ficat. Ca rezultat, ficatul poate elimina mai eficient lipidele periculoase, inclusiv trigliceridele și ceramidele, compuși care sunt asociați cu inflamația și deteriorarea celulelor hepatice. CBG ar putea avea efecte chiar mai puternice Deși ambele substanțe au arătat rezultate pozitive, cercetătorii au observat că CBG ar putea avea un efect chiar mai pronunțat în anumite aspecte ale metabolismului. În cadrul experimentelor, acest compus a contribuit la reducerea grăsimii corporale totale și la scăderea nivelului de colesterol LDL, cunoscut și drept „colesterolul rău”. De asemenea, CBG a îmbunătățit sensibilitatea la insulină, un factor important în prevenirea bolilor metabolice, inclusiv diabetul de tip 2. Aceste efecte sugerează că substanța ar putea avea un rol important în tratamentul afecțiunilor asociate cu metabolismul și obezitatea. Cercetătorii cer prudență Chiar dacă rezultatele studiului sunt promițătoare, specialiștii subliniază că cercetarea a fost realizată în condiții experimentale controlate. Pentru a confirma eficiența și siguranța acestor compuși ca tratament medical, sunt necesare studii clinice pe oameni. Experții atrag atenția că interesul pentru utilizările medicale ale cannabisului a crescut considerabil în ultimii ani, însă dovezile solide există doar pentru un număr limitat de afecțiuni. Din acest motiv, orice utilizare terapeutică a acestor substanțe trebuie făcută exclusiv sub supravegherea unui medic.
Zece moduri în care să ai grijă de sănătatea ochilor tăi în era ecranelor digitale
Specialiștii în oftalmologie de la Hospital Clínic Barcelona spun că „degenerarea sau alte tulburări ale vederii au un impact puternic asupra calității vieții”. De aceea, îngrijirea ochilor încă de la vârste tinere și prevenirea bolilor oculare ar trebui să devină un obicei de viață sănătos pentru toată lumea, notează La Vanguardia. Potrivit echipei de oftalmologie a spitalului, acestea sunt cele mai importante zece recomandări pentru a avea grijă de ochi. 1. Nu forța vederea Trăim înconjurați de ecrane, la serviciu, în transport și acasă. Deși în timpul săptămânii majoritatea timpului petrecut în fața ecranelor este legat de muncă, este bine să nu abuzăm de cititul pe aceste dispozitive. Specialiștii recomandă să ne odihnim privirea cel puțin 20 de secunde la fiecare 20 de minute. De asemenea, ar fi bine să nu folosim ecranele mai mult de patru ore pe zi și să le închidem cu cel puțin două ore înainte de culcare. 2. Protejează-ți ochii la locul de muncă Este important să folosești ochelari de protecție atunci când activitatea profesională o cere, mai ales dacă ochii sunt expuși timp îndelungat la factori dăunători precum apă, fum, praf sau vânt. 3. Menține ochii hidratați Petrecerea multor ore în fața unui ecran sau expunerea la vânt ori aer rece pot provoca tensiune și uscăciune oculară. Pentru a evita aceste probleme, se recomandă utilizarea lacrimilor artificiale sau a picăturilor lubrifiante pentru a hidrata ochii pe parcursul zilei. 4. Nu te freca la ochi Mulți oameni își freacă ochii atunci când sunt obosiți sau când simt mâncărime. Acest gest poate agrava disconfortul și chiar poate provoca leziuni sau infecții. De aceea, este mai bine să eviți frecarea ochilor și să înlocuiești acest obicei cu alte metode care ajută la relaxarea privirii, cum ar fi folosirea lacrimilor artificiale sau o pauză pentru odihna ochilor. 5. Poartă ochelari de soare tot anul Expunerea la soare poate afecta vederea și poate provoca leziuni la nivelul retinei, nu doar vara, ci în toate anotimpurile. Din acest motiv, este recomandat să porți ochelari de soare pe tot parcursul anului, mai ales dacă ochii sunt expuși mult timp la razele solare. 6. Păstrează ochelarii în stare bună Ochelarii sunt un instrument esențial în viața de zi cu zi, așa că trebuie menținuți curați și fără zgârieturi pe lentile. Ochelarii deteriorați sau cu o dioptrie incorectă pot forța vederea, ceea ce nu este sănătos pentru ochi. 7. Ai grijă la alimentație O dietă echilibrată este importantă pentru sănătatea generală și pentru prevenirea bolilor oculare. Vitaminele C și E, zincul, luteina și acizii grași omega-3 pot ajuta la prevenirea problemelor de vedere. Aceste substanțe se găsesc în alimente precum peștele gras și fructele de mare, semințele și nucile, dar și în fructe precum kiwi sau legume ca broccoli și spanacul. 8. Nu fuma Fumatul nu afectează doar plămânii, ci întregul organism. Tutunul este un factor de risc pentru numeroase boli, inclusiv pentru Degenerescența maculară, o afecțiune care poate provoca pierderea severă a vederii. 9. Dormi suficient Stresul este, de asemenea, un factor de risc pentru mai multe boli oculare. Un somn de calitate este esențial pentru odihna ochilor și pentru reducerea acestor riscuri. 10. Fă controale regulate Specialiștii recomandă verificarea vederii cel puțin o dată la doi ani. De asemenea, este indicat să consulți un medic dacă există antecedente familiale de boli oculare, diabet sau hipertensiune arterială.
Administrarea zilnică de multivitamine ar putea încetini îmbătrânirea biologică, arată un studiu
Un nou studiu, apărut în revista Nature Medicine, sugerează că administrarea zilnică de multivitamine ar putea încetini ceasul biologic al organismului. Cercetătorii au constatat că administrarea zilnică de multivitamine pentru o perioadă de doi ani ar putea încetini îmbătrânirea cu aproximativ patru luni, scrie The Independent. Aceste rezultate au fost obținute în urma analizei probelor de sânge de la 958 de persoane selectate aleatoriu, care aveau o vârstă medie de 70 de ani. Cercetătorii au analizat cinci zone ale ADN-ului pentru a identifica modificări la începutul studiului, precum și la sfârșitul primului și al doilea an. Aceștia au descoperit că, în comparație cu persoanele care luau medicamente placebo, grupul care lua multivitamine prezentau încetiniri ale îmbătrânirii biologice în toate cele cinci zone. Profesorul Luigi Fontana, de la Universitatea din Sydney, a subliniat că studiul pe acest subiect este „bine realizat, dar interpretarea rezultatelor trebuie să fie prudentă.” Totodată, experții consideră că administrarea unui complex de multivitamine nu este mai bună decât o dietă sănătoasă și variată. În prezent se efectuează studii suplimentare pentru a vedea dacă aceste efecte sunt de lungă durată.
Tu ți-ai schimba culoarea ochilor? Ce riscuri și limitări presupune această procedură estetică
Până nu demult, schimbarea culorii ochilor era o dorință care putea fi îndeplinită doar cu ajutorul lentilelor de contact sau al filtrelor digitale. Astăzi însă există proceduri medicale care permit modificarea permanentă a nuanței irisului, notează La Vanguardia. Aceste intervenții s-au popularizat rapid pe rețelele sociale, unde sunt prezentate adesea ca o soluție rapidă și definitivă pentru cei care au visat să își aleagă culoarea privirii. În realitate, situația este mult mai complexă și implică riscuri importante pentru sănătatea oculară. Marc Figueras‑Roca, medic în cadrul Serviciului de Oftalmologie al Hospital Clínic Barcelona, avertizează că aceste intervenții pot avea consecințe serioase. „Există riscuri importante pentru sănătatea oculară, unele dintre ele putând fi grave și ireversibile.”, explică medicul. Acesta subliniază și rolul major pe care îl au rețelele sociale în popularizarea fenomenului. „Rețelele sociale au avut un rol determinant în apariția acestui fenomen, deoarece relatările, adesea ale unor persoane celebre sau influenceri, tind să minimalizeze sau chiar să ascundă riscurile reale.” Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona spun că dorința de a schimba culoarea ochilor poate avea mai multe explicații sociale și psihologice. Uneori este vorba despre motive identitare, precum dorința de a semăna cu un alt membru al familiei. Alteori pot interveni cerințe profesionale, mai ales în domeniul imaginii, sau dinamici sociale legate de preferințele partenerului ori dorința de a se integra într-un anumit mediu. Ce proceduri există pentru schimbarea culorii irisului În prezent există trei tipuri de intervenții destinate modificării culorii irisului în scop estetic, iar toate pot provoca efecte adverse importante. În multe cazuri, aceste proceduri sunt aplicate în afara utilizărilor medicale pentru care au fost concepute inițial. Prima este keratopigmentarea asistată cu laser, cunoscută și sub numele de tatuaj cornean. Procedura constă în realizarea unui mic tunel în cornee, în care sunt injectați pigmenți ce imită culoarea dorită. Studiile arată că nuanța obținută rezistă în timp. Cu toate acestea, după intervenție pot apărea complicații precum sensibilitatea la lumină, limitări ale câmpului vizual, modificări ale calității vederii sau pierderea parțială a pigmentului. În plus, această tehnică poate îngreuna examinarea interiorului ochiului în eventuale intervenții chirurgicale viitoare. În unele cazuri, rezultatul estetic poate părea nenatural, ceea ce poate avea un impact psihologic negativ și poate genera noi nesiguranțe. „Când vine vorba despre sănătatea vederii, orice decizie trebuie luată pe baza unor informații riguroase și a unui consult medical de specialitate.”, avertizează Marc Figueras‑Roca. O intervenție ireversibilă și greu de controlat A doua procedură este depigmentarea irisului cu laser. Spre deosebire de tehnica anterioară, aceasta nu adaugă culoare, ci deschide nuanța naturală a ochiului prin eliminarea pigmentului superficial al irisului. În urma intervenției devin vizibile fibrele interne ale irisului, care au de obicei nuanțe albăstrui sau gri. Operația este complet ireversibilă și are o limitare majoră: nu permite alegerea unei culori exacte. Rezultatul final depinde de pigmentul natural al fiecărei persoane. Printre efectele adverse posibile se numără inflamația irisului și creșterea presiunii intraoculare. Aceste complicații pot necesita tratamente agresive și pot lăsa sechele permanente. În plus, nu există încă suficiente dovezi științifice care să confirme siguranța procedurii pe termen lung. Procedura cea mai controversată Cea de a treia metodă este implantul cosmetic de iris, considerat de specialiști cea mai controversată și cea mai riscantă procedură. În acest caz este introdusă o proteză din silicon colorat în fața irisului natural, pentru a modifica imediat culoarea ochilor. Această tehnică poate provoca complicații severe, precum glaucom, inflamații oculare grave, hemoragii interne, cataractă sau leziuni ale corneei care pot ajunge să necesite transplant. De asemenea, aceste implanturi nu sunt aprobate de organismele internaționale de reglementare. În multe situații ele trebuie îndepărtate după o perioadă, din cauza complicațiilor care apar. Alternativa mai sigură recomandată de medici Specialiștii spun că alternativa cea mai sigură pentru schimbarea aspectului ochilor rămâne utilizarea lentilelor de contact cosmetice. Acestea permit modificarea temporară a culorii ochilor și prezintă riscuri mult mai mici decât intervențiile chirurgicale. Spre deosebire de procedurile invazive, lentilele nu modifică anatomia ochiului și nu sunt ireversibile. Atunci când sunt folosite corect și cu o igienă adecvată, ele nu afectează sănătatea oculară. Totuși, medicii subliniază că este esențială respectarea indicațiilor specialistului pentru a preveni infecțiile sau alte complicații. „Schimbarea permanentă a culorii ochilor poate părea o opțiune atractivă din punct de vedere estetic. Dar când vorbim despre sănătatea vederii, orice decizie trebuie însoțită de informații corecte, consult medical de specialitate și o evaluare atentă a riscurilor pe termen scurt și lung.”, avertizează specialistul.