Pastilele pentru slăbit: când ar trebui folosite și ce risc presupun pentru sănătatea ta
Utilizarea unor pastile pentru combaterea obezității a crescut semnificativ în ultima perioadă. Cererea tot mai mare, alimentată în parte de rezultatele în scăderea în greutate, a deschis o dezbatere importantă: cât de sigure sunt aceste tratamente, ce efecte secundare pot avea și în ce situații ar trebui prescrise, scrie La Vanguardia. Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona au explicat aceste aspecte într-o analiză realizată de endocrinologii Antonio Jesús Blanco și Ana de Hollanda. Ce sunt aceste pastile Printre cele mai cunoscute tratamente utilizate pentru pierderea în greutate se numără semaglutide și liraglutide. Aceste substanțe imită acțiunea hormonului GLP-1, o substanță produsă în intestin după masă, care ajută la reglarea nivelului de glucoză din sânge, controlează apetitul și crește senzația de sațietate. Inițial, aceste tratamente au fost dezvoltate pentru diabet. Ulterior s-a constatat că pot contribui și la reducerea greutății la persoanele cu obezitate sau cu suprapondere asociată unor factori de risc. Ca orice alt tratament, aceste pastile trebuie prescrise numai după o evaluare medicală individuală și nu ar trebui utilizate niciodată fără supravegherea unui specialist. Ce efecte secundare pot apărea Un aspect important este că niciun tratament nu este lipsit de efecte adverse. Din acest motiv, prospectele includ atât reacțiile observate în timpul studiilor clinice, cât și cele raportate după introducerea pe piață. Acest lucru nu înseamnă că toate persoanele care folosesc aceste pastile vor avea astfel de simptome sau că fiecare pacient va experimenta toate reacțiile menționate. În cazul pastilelor pentru pierderea în greutate, cele mai frecvente efecte secundare sunt digestive. Pot apărea greață, care rareori ajunge la vărsături, constipație sau diaree, dar și reflux sau senzație de arsură la stomac. Apariția acestor simptome depinde, în mare măsură, de doza administrată și, de obicei, se reduce în timp. Posibile efecte secundare asupra vederii Specialiștii au identificat și două situații în care aceste tratamente ar putea influența vederea. Prima se referă la pacienții cu diabet slab controlat și cu retinopatie preexistentă, o boală care afectează retina, partea ochiului responsabilă de vedere. În aceste cazuri, scăderea rapidă a nivelului de glucoză din sânge poate provoca o agravare temporară a problemelor de vedere. Acest fenomen nu este specific doar substanței semaglutide și poate apărea și în cazul altor tratamente pentru diabet, cum ar fi insulina. În al doilea rând, Agenția Europeană a Medicamentului a avertizat recent asupra unui posibil risc, foarte rar, de neurită optică, o inflamație a nervului optic, asociată tratamentului cu semaglutidă. Incidența estimată este de aproximativ un caz la 1.000 de persoane într-o perioadă de trei ani. Medicii subliniază că rolul specialistului este de a evalua atent raportul dintre riscuri și beneficii pentru fiecare pacient. De aceea, tratamentele pentru obezitate trebuie prescrise doar de profesioniști calificați, după o evaluare medicală completă. Ce nivel de siguranță au aceste tratamente În linii generale, potrivit specialiștilor de la Hospital Clínic Barcelona, aceste tratamente au un profil de siguranță considerat rezonabil. Ele acționează asupra unor hormoni intestinali, precum GLP-1 sau GIP, eliberați după masă. Datorită acestui mecanism, nu produc în mod obișnuit interacțiuni medicamentoase complexe. Acest profil de siguranță a contribuit la popularitatea pe care aceste tratamente au câștigat-o în ultimii ani. Cu toate acestea, indicația și utilizarea lor trebuie evaluate individual pentru fiecare pacient. De ce au apărut procese Dincolo de domeniul medical, aceste tratamente au ajuns și în centrul dezbaterilor publice, mai ales în Statele Unite. Creșterea utilizării tratamentelor din familia GLP-1, inclusiv Ozempic, a dus la peste 1.200 de procese colective legate de apariția unor efecte adverse. Această situație a readus în discuție modul în care pacienții sunt informați despre riscurile tratamentelor și responsabilitatea companiilor farmaceutice în comunicarea acestor riscuri. Specialiștii de la Hospital Clínic Barcelona subliniază însă că existența acestor procese nu înseamnă neapărat că tratamentele sunt nesigure. La fel ca în cazul multor terapii inovatoare, utilizarea lor pe scară largă poate scoate la iveală efecte secundare rare care nu apar întotdeauna în studiile clinice inițiale. În același timp, companiile farmaceutice susțin că o parte dintre reacțiile adverse invocate în procese ar fi legate de utilizarea tratamentelor în afara indicațiilor aprobate de autoritățile de reglementare. De aceea, specialiștii insistă că aceste pastile trebuie utilizate doar sub supraveghere medicală, iar decizia de a începe sau continua tratamentul trebuie luată împreună cu medicul curant.
Avertismentul unui medic: Obezitatea sufocă plămânii
Obezitatea nu înseamnă doar kilograme în plus, ci o presiune constantă asupra organelor vitale, inclusiv asupra plămânilor. Medicii avertizează că excesul ponderal favorizează apariția unor patologii respiratorii severe, de la sindromul de apnee în somn până la insuficiență respiratorie acută, și poate agrava semnificativ evoluția bolilor pulmonare deja existente. „Obezitatea are toate caracteristicile unei epidemii: creștere exponențială, răspândire globală, factori «transmisibili» – și vorbim despre dietă, stil de viață, sedentarism. Această boală aduce o restricție mecanică asupra plămânilor, o creștere a riscului de boli respiratorii, pe lângă cele cardiovasculare, diabet sau cancer, cu un impact major asupra calității vieții și a mortalității. Dacă ar fi să realizăm un clasament al poverii obezității, plămânii suportă între 15 și 25%, fiind devansați de ficat – 30-40% – și de sistemul cardiovascular – între 25 și 35%”, explică, pe Facebook, Cristian Oancea, medic primar pneumolog. Cum afectează obezitatea funcția pulmonară Excesul de țesut adipos, în special la nivel abdominal și toracic, limitează mișcările diafragmei și reduce volumul pulmonar. În timp, această restricție mecanică poate duce la apariția sindromului de apnee în somn, la alterarea controlului respirației și la dezvoltarea unei restricții ventilatorii majore. Totodată, obezitatea influențează mecanica respiratorie și favorizează inflamația cronică, cu impact direct asupra imunității pulmonare și asupra microbiotei plămânului. „La pacienții obezi vorbim despre un risc major de bronșite și pneumonii bacteriene, despre infecții respiratorii virale sau bacteriene recurente, dar și despre patologii respiratorii complexe, cum sunt tromboembolismul pulmonar, hipertensiunea arterială pulmonară sau sindromul de detresă respiratorie acută – o formă severă de insuficiență respiratorie. De asemenea, poate apărea o patologie obstructivă ori restrictivă și chiar fibroză pulmonară. În plus, modificările farmacocinetice și farmacodinamice pot afecta eficiența antibioticelor”, avertizează specialistul. Un alt risc major este apariția sau agravarea astmului bronșic. Grăsimea acumulată la nivel abdominal și toracic determină funcționarea plămânilor la un volum redus, ceea ce duce la închiderea prematură a căilor aeriene mici și la creșterea reactivității bronșice. Astfel, pacienții obezi pot dezvolta simptome respiratorii chiar și în absența unui diagnostic anterior de boală pulmonară. Obezitatea agravează astmul În cazul persoanelor care suferă deja de astm, excesul ponderal poate face diferența dintre o evoluție stabilă și o decompensare severă, cu risc crescut de internare în secțiile de terapie intensivă. Medicii subliniază că scăderea în greutate, activitatea fizică regulată și monitorizarea periodică a funcției pulmonare pot reduce considerabil riscul de complicații. „Practic, obezitatea modifică parametrii funcționali respiratori chiar și la persoane care nu au fost diagnosticate cu vreo boală pulmonară până în acel moment. Iar la pacienții care au deja o patologie respiratorie, excesul ponderal poate însemna diferența dintre o evoluție controlată și o decompensare severă, ceea ce implică un risc mai mare de internare în terapie intensivă. Controlul greutății corporale, sportul și activitatea fizică regulată, dar și evaluările funcționale respiratorii periodice pot reduce semnificativ riscul de complicații”, este concluzia medicului.
Chirurg din Londra operează un pacient cu cancer de la 2.400 de km distanță
Intervenție medicală scoasă din SF-uri: un chirurg din Londra a reușit să opereze un pacient aflat la 2.400 de km distanță, folosind tehnologia robotică și o conexiune digitală de mare viteză, potrivit BBC. Pacientul cu cancer de prostată era în Gibraltar, iar operația la care a fost supus a fost o premieră mondială absolută. Operație pe internet Intervenția a fost realizată de profesorul Prokar Dasgupta, specialist în chirurgie robotică și coordonator al Robotic Centre of Excellence din cadrul The London Clinic. Medicul a controlat operația de la o consolă asemănătoare unui computer, în timp ce robotul chirurgical se afla într-o sală de operație din Gibraltar. Întârzierea dintre comenzile chirurgului și mișcările robotului a fost de doar 0,06 secunde, adică aproximativ 60 de milisecunde, o latență atât de mică încât intervenția s-a desfășurat practic ca și cum medicul s-ar fi aflat în aceeași sală de operație cu pacientul. Robotul care a făcut operația Operația a fost realizată cu sistemul robotic Toumai, produs de compania Microport. Robotul este echipat cu o cameră 3D de înaltă definiție și patru brațe chirurgicale, capabile să execute mișcări extrem de precise. Legătura dintre Londra și Gibraltar a fost asigurată prin fibră optică, cu o conexiune de rezervă prin rețea 5G, pentru a evita orice întrerupere în timpul intervenției. Pacientul care a intrat în istorie Primul pacient operat astfel a fost un bărbat de 62 de ani, stabilit în Gibraltar de aproape patru decenii. Diagnosticul de cancer de prostată a venit imediat după perioada sărbătorilor de iarnă. Inițial, el se aștepta să intre pe lista de așteptare a sistemului public britanic de sănătate și să fie nevoit să călătorească în Anglia pentru tratament. În schimb, medicii i-au propus să participe la această procedură experimentală realizată de la distanță. La patru zile după intervenție, pacientul a declarat că se simte foarte bine și că participarea la această operație revoluționară a fost o experiență importantă. Echipa pregătită pentru orice situație Deși chirurgul se afla la mii de kilometri distanță, în sala de operație din Gibraltar era prezentă și o echipă medicală locală, pregătită să preia intervenția dacă legătura digitală s-ar fi întrerupt. Proiectul a fost realizat în colaborare între Gibraltar Health Authority și The London Clinic, cu sprijinul companiei globale de servicii tehnologice Presidio. Două operații în același experiment Intervenția face parte dintr-o serie de două cazuri pilot de telechirurgie. Prima intervenție oficială a avut loc miercuri, 4 martie. Profesorul Dasgupta a realizat și o prostatectomie, procedura chirurgicală prin care prostata este îndepărtată, asupra unui alt pacient – un bărbat de 52 de ani, tot din Gibraltar. Viitorul chirurgiei ar putea fi la distanță Potrivit profesorului Dasgupta, telechirurgia ar putea revoluționa modul în care pacienții primesc tratament. Această tehnologie ar putea permite persoanelor din zone îndepărtate sau comunități mici să beneficieze de intervenții realizate de specialiști de top, fără a fi nevoite să călătorească sute sau mii de kilometri. În plus, sistemul ar putea reduce costurile și dificultățile logistice asociate deplasărilor pentru operații complexe. Operație transmisă în direct pentru 20.000 de specialiști Experimentul nu se oprește aici. Profesorul Dasgupta urmează să realizeze o nouă intervenție pe 14 martie, care va fi transmisă în direct în cadrul congresului European Association of Urology. Aproximativ 20.000 de specialiști din domeniu vor putea urmări în timp real operația, într-un moment care ar putea marca începutul unei noi ere în medicină. Reprezentanții The London Clinic și ai Gibraltar Health Authority spun că intervenția reprezintă un moment major pentru dezvoltarea serviciilor medicale, deschizând calea către o lume în care chirurgii ar putea opera pacienți aflați la mii de kilometri distanță.
Mineralul adesea trecut cu vederea care ar putea proteja oasele pe termen lung
Cercetătorii atrag atenția asupra unui mineral despre care se vorbește rar, dar care ar putea influența sănătatea oaselor în timp, scrie Ecoticias. Deși calciul domină adesea discuțiile despre oase puternice, oamenii de știință spun că magneziul susține discret densitatea osoasă și rezistența scheletului pe termen lung. Studii recente sugerează că multe persoane nu consumă cantități suficiente de magneziu. Experții avertizează că acest deficit ar putea afecta sănătatea oaselor mai târziu în viață. Cercetările indică un factor mai puțin cunoscut pentru rezistența oaselor Oamenii de știință de la National Institutes of Health din Statele Unite au descoperit că un consum mai ridicat de magneziu este asociat cu o densitate minerală osoasă mai mare. Densitatea minerală osoasă măsoară cât de puternice și compacte sunt oasele. O densitate mai mică crește riscul de fracturi și osteoporoză mai târziu în viață. Aproximativ 60% din cantitatea de magneziu din organism este stocată în oase. Cercetătorii spun că acesta contribuie la formarea oaselor și la procesele de regenerare celulară. De asemena, studiile sugerează că un aport insuficient poate fi asociat cu o densitate osoasă mai scăzută. Unele studii preliminare indică faptul că suplimentele ar putea aduce beneficii moderate pentru anumite persoane în vârstă. Cu toate acestea, oamenii de știință subliniază că sunt necesare cercetări suplimentare pentru a confirma efectele pe termen lung. Multe persoane nu ating aportul recomandat Experții în nutriție spun că aportul insuficient este surprinzător de frecvent. Analizele arată că mai mult de jumătate dintre adulții americani consumă mai puțin decât nivelurile recomandate. Persoanele în vârstă, adolescenții și cei care suferă de anumite afecțiuni medicale par a fi deosebit de vulnerabili la deficitul de magneziu. Deficitul ușor trece adesea neobservat, deoarece simptomele pot fi vagi. Oboseala, crampele musculare și slăbiciunea generală sunt uneori asociate cu niveluri scăzute de magneziu. Dieta și stilul de viață rămân esențiale Experții spun că alimentația rămâne cea mai sigură metodă de a menține niveluri sănătoase de nutrienți esențiali. Alimente precum leguminoasele, nucile, semințele, cerealele integrale și legumele cu frunze verzi conțin în mod natural cantități mari de minerale importante pentru sănătatea oaselor. Medicii pot recomanda uneori suplimente pentru persoanele cu deficit confirmat. Totuși, un aport excesiv de magneziu poate provoca probleme digestive și poate interfera cu anumite medicamente. Cercetătorii subliniază că sănătatea oaselor depinde de mai mulți factori. O alimentație adecvată, activitatea fizică, aportul de vitamine și evitarea fumatului joacă un rol important în prevenția pe termen lung.
Un obicei simplu înainte de culcare ar putea reduce simptomele alergiilor, spun medicii
Milioane de oameni se confruntă cu simptome de alergie care se agravează pe timpul nopții, mai ales în perioadele cu niveluri ridicate de polen, scrie Express. Medicii spun că nivelurile de histamină cresc în mod natural noaptea, declanșând adesea congestie nazală, strănut, prurit (mâncărime) și ochi apoși atunci când oamenii încearcă să adoarmă. Un medic de familie din Regatul Unit a sugerat un obicei surprinzător de simplu înainte de culcare care ar putea ajuta la reducerea acestor simptome. De ce simptomele alergiilor se agravează adesea noaptea Dr. Tim Mercer, medic de familie în cadrul NHS și formator medical, spune că sezonul alergiilor poate afecta semnificativ calitatea somnului. Atunci când alergeni precum polenul sau acarienii din praf pătrund în organism, sistemul imunitar eliberează histamină. Această reacție provoacă simptome precum congestia nazală, strănutul și iritarea ochilor. Nivelurile de histamină ating în mod natural un vârf în timpul nopții. Din acest motiv, simptomele pot deveni mai intense chiar înainte sau în timpul somnului. De asemenea, polenul se poate lipi de păr, haine și lenjeria de pat. Acest lucru creează ceea ce experții descriu drept o sursă invizibilă de iritație. Dr. Mercer spune că un obicei simplu poate ajuta la eliberarea căilor nazale înainte de somn. Mestecatul unei gumei înainte de culcare ar putea reduce congestia prin stimularea producției de salivă și a procesului de înghițire. Acest proces poate ajuta la eliminarea alergenilor din gât și din căile nazale. Medicul recomandă și alte schimbări simple pentru a reduce expunerea la alergeni în interior. Înlocuirea fețelor de pernă din bumbac cu unele din mătase poate reduce acumularea acarienilor. Aspirarea mai frecventă și spălarea lenjeriei la temperaturi ridicate pot fi de asemenea utile. Schimbările mici pot îmbunătăți somnul în sezonul alergiilor Experții spun că obiceiurile zilnice simple pot reduce expunerea la polen și alți alergeni. Dușul înainte de culcare poate elimina polenul de pe piele și din păr, prevenind transferul acestuia pe pernă. Menținerea ferestrelor închise în perioadele cu nivel ridicat de polen poate limita expunerea în interior. Dr. Mercer recomandă și consumul de ceai verde seara, deoarece conține antihistaminice naturale. Alcoolul, însă, poate agrava simptomele, deoarece crește nivelul de histamină.
Un nou studiu pune sub semnul întrebării utilizarea pe termen lung a unui ajutor popular pentru somn
Un nou studiu a ridicat semne de întrebare privind siguranța utilizării pe termen lung a suplimentelor cu melatonină, unul dintre cele mai populare ajutoare pentru somn la nivel mondial, scrie ScienceAlert. Cercetătorii care au analizat dosarele medicale a peste 130.000 de adulți au descoperit că prescripțiile de melatonină pe termen lung au fost asociate cu rate mai ridicate de insuficiență cardiacă și mortalitate. Rezultatele au fost prezentate la American Heart Association Scientific Sessions și nu au fost încă evaluate de experți independenți. Oamenii de știință subliniază că rezultatele indică o asociere, nu o relație directă de cauzalitate. Totuși, studiul evidențiază necesitatea unor cercetări suplimentare privind siguranța utilizării melatoninei pe termen lung. Studiul leagă utilizarea pe termen lung a melatoninei de riscuri pentru inimă Experții au examinat dosarele medicale electronice ale unor adulți din Statele Unite și Regatul Unit diagnosticați cu insomnie. Cercetătorii au comparat persoanele cărora li s-a prescris melatonină timp de peste un an cu cele care nu au primit acest supliment. Pe parcursul unei perioade de cinci ani, utilizatorii de melatonină pe termen lung au prezentat un risc cu 89% mai mare de a dezvolta insuficiență cardiacă. De asemenea, aceștia au avut aproape de două ori mai multe șanse de a muri din orice cauză în perioada analizată. O analiză secundară a indicat o tendință și mai îngrijorătoare. Persoanele care au folosit melatonină timp de peste un an au fost de aproape 3,5 ori mai predispuse să fie spitalizate din cauza insuficienței cardiace. Cercetătorii cer prudență și investigații suplimentare În ciuda rezultatelor, experții spun că acestea trebuie interpretate cu prudență, deoarece studiul are mai multe limitări. Cercetarea s-a bazat pe evidențele prescripțiilor medicale și nu pe chestionare directe privind utilizarea suplimentelor. Aceasta înseamnă că unele persoane din grupul de control ar fi putut consuma melatonină fără prescripție medicală, mai ales în țările unde produsul se vinde liber. Specialiștii în medicina somnului spun că rezultatele pun sub semnul întrebării percepția melatoninei ca supliment complet inofensiv. Ei consideră că sunt necesare studii prospective ample pentru a clarifica dacă suplimentarea hormonală poate influența sănătatea cardiovasculară. Melatonina rămâne un ajutor popular pentru somn Suplimentele cu melatonină imită un hormon produs în mod natural de creier, care reglează ciclul intern al somnului. Mulți oameni le folosesc pentru a adormi mai ușor sau pentru a trata insomnia. Experții în sănătate consideră, în general, că melatonina este sigură pentru utilizare pe termen scurt, de obicei între una și două luni. Totuși, datele privind siguranța utilizării pe termen lung sunt limitate, în ciuda popularității tot mai mari a suplimentului la nivel global.
Studiu: Secretul super-vârstnicilor care ar putea ajuta la întârzierea Alzheimerului
Un nou studiu, publicat în revista Nature, arată că persoanele numite „super-vârstnici” produc mult mai multe celule nervoase noi decât alți oameni de aceeași vârstă. Aceștia sunt vârstnici care își păstrează memoria excepțională la peste 80 de ani, potrivit ScienceAlert. Descoperirea oferă indicii importante despre modul în care memoria poate fi păstrată și despre prevenirea bolii Alzheimer. Oamenii de știință au descoperit că acești super-vârstnici își păstrează memoria excepțională deoarece creierul lor continuă să producă neuroni noi. Studiul sugerează că neurogeneza (procesul de formare a noilor neuroni) ar putea juca un rol esențial în menținerea funcțiilor cognitive odată cu înaintarea în vârstă. Cercetătorii au analizat mostre de creier de la 38 de persoane din mai multe grupuri de vârstă și sănătate. Rezultatele arată că super-vârstnicii au un număr mult mai mare de celule nervoase aflate în dezvoltare decât adulții în vârstă obișnuiți. Experții spun că descoperirea ar putea schimba modul în care înțelegem îmbătrânirea creierului. De asemenea, ar putea oferi indicii noi pentru prevenirea Alzheimerului și a altor forme de demență. Ce îi face diferiți pe super-vârstnici Super-vârstnicii sunt persoane care își mențin o memorie neobișnuit de puternică chiar și la 80 sau 90 de ani. Oamenii de știință au analizat țesut cerebral post-mortem provenit din cinci grupuri: tineri adulți, vârstnici sănătoși, super-vârstnici și persoane cu Alzheimer. Cercetătorii s-au concentrat asupra hipocampului, regiunea creierului responsabilă pentru învățare și memorie.Ei au analizat aproape 356.000 de nuclee celulare pentru a urmări etapele dezvoltării neuronilor. Studiul a identificat trei etape importante ale neurogenezei. Acestea includ celule stem, neuroblaste aflate în proces de transformare în neuroni și neuroni imaturi aproape funcționali. Rezultatele au arătat că super-vârstnici aveau aproximativ de două ori mai mulți neuroni imaturi decât alți vârstnici. Cercetătorii cred că această producție continuă de neuroni ajută la menținerea unei memorii puternice. O dezbatere lungă despre creșterea neuronilor la adulți Timp de decenii, oamenii de știință au dezbătut dacă adulții pot genera neuroni noi. Teoria tradițională susținea că oamenii se nasc cu un număr fix de celule nervoase. În 1998, un studiu important a contestat această idee și a sugerat că neurogeneza continuă la adulți. Cercetările ulterioare au susținut sau au contestat această ipoteză, menținând dezbaterea deschisă. Noile descoperiri oferă dovezi puternice că dezvoltarea neuronilor continuă și la vârste înaintate. Cercetătorii spun că acest proces ar putea explica de ce unele persoane îmbătrânesc mai bine din punct de vedere cognitiv. Alzheimerul arată modelul opus Studiul a evidențiat și diferențe importante la persoanele cu Alzheimer. Chiar și în stadiile preclinice ale bolii apar semne timpurii ale scăderii producției de neuroni. La pacienții diagnosticați cu Alzheimer, numărul neuronilor imaturi a scăzut drastic. Acest lucru sugerează că neurogeneza afectată ar putea contribui la declinul memoriei. Speranțe pentru viitoare tratamente ale creierului Analizele genetice au arătat că super-vârstnicii prezintă o activitate mai intensă a genelor asociate cu plasticitatea creierului. Neuronii lor prezintă conexiuni sinaptice mai puternice și niveluri mai ridicate de factor neurotrofic derivat din creier. Cercetătorii spun că aceste caracteristici ajută creierul să rămână adaptabil și rezistent. Studiile viitoare ar putea explora metode de stimulare a neurogenezei prin terapii, stil de viață sau factori de mediu. Oamenii de știință cred că descoperirea transmite un mesaj optimist despre îmbătrânire. Creierul uman ar putea rămâne biologic activ și capabil de regenerare chiar și la vârste înaintate.
Ziua Internațională de conștientizare a infecției cu HPV
Infecția cu HPV (Human Papilloma Virus) reprezintă unul dintre cele mai mari riscuri pentru sănătatea femeilor, fiind responsabilă de aproape 99% dintre cazurile de cancer de col uterin, atrag atenția specialiștii cu ocazia Zilei Internaționale de Conștientizare a Infecției cu HPV, marcată anual pe 4 martie. Medicii subliniază că această formă de cancer se dezvoltă lent și poate fi tratată cu succes dacă este depistată în stadii incipiente, prin controale medicale regulate și testare specifică. „Cancerul de col uterin se dezvoltă lent și este adesea asimptomatic în stadii incipiente, însă este curabil dacă este depistat la timp prin testul Babeș-Papanicolau și testarea HPV. Prevenția se bazează pe vaccinarea anti-HPV și controale ginecologice anuale”, a declarat Dr. Maria Cîrciumaru, medic primar oncologie și șef al Secției de Oncologie din cadrul Spitalului Județean de Urgență Târgu-Jiu. În țările sărace, cancerul de col uterin e una dintre primele cauze de mortalitate Potrivit datelor Organizației Mondiale a Sănătății, cancerul de col uterin este al treilea cel mai frecvent tip de cancer în rândul femeilor cu vârste cuprinse între 20 și 40 de ani. În țările cu resurse limitate, boala reprezintă una dintre principalele cauze de mortalitate în rândul femeilor. La nivel local, situația rămâne îngrijorătoare. În județul Gorj, peste 11.000 de persoane sunt în evidență cu afecțiuni oncologice, iar 1.053 de femei sunt diagnosticate cu cancer de col uterin. Vaccinarea și screeningul, principalele metode de prevenție Specialiștii recomandă mai multe măsuri de prevenție, printre care vaccinarea anti-HPV, considerată cea mai eficientă metodă de protecție. Vaccinul este recomandat în special înainte de începerea vieții sexuale, dar poate fi administrat și adolescenților sau adulților tineri. De asemenea, medicii subliniază importanța screeningului ginecologic periodic: femeile între 21 și 29 de ani ar trebui să efectueze testul Babeș-Papanicolau o dată la trei ani femeile între 30 și 65 de ani ar trebui să facă testarea HPV la fiecare cinci ani sau să combine testarea HPV cu testul Papanicolau Alte măsuri importante includ utilizarea prezervativului, renunțarea la fumat și controalele ginecologice regulate. Ziua Internațională de Conștientizare a Infecției cu HPV este dedicată informării populației și promovării prevenției, în încercarea de a reduce stigmatul asociat acestei infecții și de a încuraja femeile să participe la programele de screening și vaccinare.
Unde se află formațiunea de 2,7 miliarde de ani care a produs 40% din aurul lumii
O creastă din apropierea orașului Johannesburg ascunde una dintre cele mai mari comori geologice ale Pământului. Sub ea se află Bazinul Witwatersrand din Africa de Sud, vechi de 2,7 miliarde de ani. Această formațiune antică a produs aproximativ 40% din tot aurul extras vreodată, scrie DailyGalaxy. Geologii o descriu drept cel mai bogat zăcământ de aur descoperit vreodată. Impactul său a remodelat economia Africii de Sud și piețele globale ale aurului. Râuri antice au creat un gigant geologic Bazinul Witwatersrand s-a format în Eonul Arhaic, între aproximativ 4 și 2,5 miliarde de ani în urmă. La acea vreme, scoarța terestră era încă în proces de stabilizare, iar oxigenul era rar. Râuri străvechi curgeau peste centuri vulcanice de tip greenstone (roci vulcanice foarte vechi). Aceste râuri au erodat roci bogate în minerale și au transportat aurul în aval. Fiind un metal dens, aurul s-a depus în bare de pietriș și în canale fluviale. În timp, sedimentele au îngropat aceste depozite sub straturi groase de rocă. Căldura și presiunea le-au transformat în conglomerate dure. Geologii clasifică acest tip de zăcământ drept paleoplacer, spre deosebire de zăcămintele aurifere de tip hidrotermal din zona Roșia Montană – Bucium din țara noastră. Multe particule de aur păstrează încă forma rotunjită specifică transportului fluvial. Studii izotopice moderne susțin această teorie a originii fluviale. Descoperirea din 1886 care a construit Johannesburgul Aflorimente bogate în aur au fost identificate în 1886 de-a lungul crestei Witwatersrand. Descoperirea a declanșat unul dintre cele mai lungi boom-uri miniere din istorie. O așezare de corturi s-a transformat rapid în orașul Johannesburg. Africa de Sud a devenit principalul producător mondial de aur. Exploatarea industrială a necesitat zdrobirea unor volume uriașe de rocă. Din aceleași formațiuni a fost extras și uraniu. Exploatarea la adâncimi extreme Pe măsură ce zăcămintele de la suprafață s-au epuizat, exploatările au coborât tot mai adânc. Unele puțuri miniere depășesc patru kilometri adâncime. La aceste niveluri, temperaturile pot depăși 50 de grade Celsius. Inginerii au instalat sisteme de răcire și structuri de susținere consolidate. În ciuda provocărilor tehnice, producția a continuat timp de peste un secol. Chiar și astăzi, bazinul deține rezerve semnificative. Estimările sugerează că aurul rămas ar putea valora sute de miliarde de dolari. Bazinul Witwatersrand rămâne una dintre cele mai importante descoperiri geologice din istoria omenirii.
Muzeele mirosului: Cercetătorii recreează arome din trecut, de la T. Rex la mașina Reginei Elisabeta a II-a
Muzeele readuc istoria la viață prin intermediul mirosului. Cercetătorii și parfumierii recreează arome antice și istorice pentru vizitatori. Experții descriu această inițiativă drept o „mașină a timpului pentru nas”, potrivit TheGuardian. Cercetătorii spun că domeniul face parte dintr-un câmp emergent numit arheologia mirosului. Abordarea combină chimia, istoria și știința senzorială. Scopul este reconstruirea modului în care mediile din trecut erau resimțite și percepute olfactiv. Egiptul antic, recreat prin miros Un proiect important a recreat aroma balsamurilor folosite la mumificarea egipteană. Oamenii de știință au analizat reziduuri din vasele funerare (canope) datând din 1450 î.e.n. Au identificat ceară de albine, rășini de pin și cumarină cu note asemănătoare vaniliei. Parfumierii au dezvoltat apoi o versiune sigură pentru public a aromei. Mirosul este bogat și cald, cu accente ușor pământii. El a fost folosit în expoziții din Europa și America de Nord. Cercetătorii spun că mirosul face istoria abstractă mai tangibilă. Le amintește vizitatorilor că trecutul era senzorial și intens trăit. De la străzile vikinge la respirația unui T. Rex Utilizarea mirosului în muzee nu este o noutate. Centrul Viking Jorvik a introdus experiențe olfactive încă din anii 1980. Astăzi, însă, reconstrucțiile se bazează pe analize chimice și cercetări de arhivă. Specialiștii au recreat chiar și respirația unui Tyrannosaurus rex. Paleontologii au oferit date din fosile pentru a ghida procesul. Obiectivul a fost plauzibilitatea științifică, nu efectul spectaculos. Experții spun că utilizarea mirosului a trecut de la divertisment la interpretare bazată pe cercetare. Mașini regale și memorie culturală Noile expoziții explorează și mirosuri istorice moderne. Vizitatorii pot simți acum interiorul Roverului P5B al reginei Elisabeta a II-a. Reconstrucția s-a bazat pe analiza aerului și interviuri istorice. O altă instalație recreează mirosul bibliotecii Catedralei Sf. Paul din Londra. Aroma evocă piele uzată, tutun, lemn și note fine de vanilie. Cercetătorii cred că mirosul extinde modul în care este înțeles patrimoniul. El poate dezvălui rute comerciale, materiale și practici culturale. Unii specialiști dezvoltă chiar o „inventariere a mirosurilor” pentru conservare. Experții susțin că istoria este adesea tratată predominant vizual. Integrarea mirosului contestă această perspectivă și aprofundează experiența. Arheologia mirosului continuă să se dezvolte la nivel global. Ea ar putea redefini în curând modul în care muzeele spun poveștile trecutului.