Etichetă: studiu

Studiu: Unul din cinci adulți din Marea Britanie a fost abuzat verbal în mod repetat în copilărie

Cuvintele au puterea de a răni profund – iar atunci când sunt folosite împotriva copiilor, pot lăsa urme psihologice și neurologice care durează toată viața. Deși mai puțin vizibil decât alte forme de abuz, abuzul verbal este o problemă reală și gravă, cu efecte demonstrate științific. Un studiu din 2023, realizat pe mai mult de 20.000 de adulți din Marea Britanie, a arătat că unul din cinci a fost supus abuzului verbal în copilărie. Acest tip de abuz se referă la o conduită repetitivă din partea adulților – părinți, profesori sau îngrijitori – care include critici constante, umilire, amenințări sau respingere. Nu este vorba despre izbucniri ocazionale de furie, ci despre un model susținut de comportament distructiv. Cercetările în neuroștiințe arată că expunerea repetată la abuz verbal afectează dezvoltarea creierului copilului. Copilul nu mai este capabil să primească iubire Sistemul de detecție a amenințărilor devine hiperactiv, ceea ce înseamnă că cei mici pot interpreta greșit semnalele sociale neutre drept pericole. În același timp, sistemul de recompensă – cel care permite trăirea bucuriei și a conexiunii sociale – se estompează. Drept urmare, copilul devine mai puțin receptiv la laude, afecțiune și interacțiuni pozitive. Aceste modificări neurobiologice influențează în mod direct relațiile și sănătatea mintală a adultului de mai târziu. Persoanele care au trecut prin abuz verbal în copilărie au un risc crescut de depresie, anxietate, consum de substanțe și dificultăți în a stabili relații de încredere. Frica de abandon, rușinea și lipsa stimei de sine pot deveni trăsături dominante, afectând serios calitatea vieții. Cu toate acestea, abuzul verbal rămâne adesea ignorat în dezbaterea publică și în politicile de protecție a copilului. Specialiștii trag un semnal de alarmă: prevenirea abuzului verbal nu este doar o chestiune de moralitate, ci una de sănătate publică. Un copil protejat emoțional are șanse mult mai mari să devină un adult echilibrat și sănătos.

Studiu: Fețele mai puțin atractive din jurul tău te fac să arăți mai bine

Oamenii formează impresii mai bune despre un chip atunci când acesta apare înconjurat de alte chipuri, iar impactul emotional al chipurilor din jurul său are un rol important în formarea unor impresii. Este concluzia unei cercetări realizate de neurologi chinezi, publicată în Current Psychology. Potrivit studiului, chiar și fețele care nu sunt foarte atrăgătoare au tendința de a fi considerate mai atrăgătoare dacă ele sunt într-un grup de chipuri, iar lucrurile acestea au fost măsurate prin activitatea electrică a creierului. Cercetătorii au vrut să vadă modul în care oamenii evaluează trăsăturile de personalitate pe baza figurilor pe care le întâlnesc. Majoritatea studiilor anterioare s-au concentrat pe evaluări izolate ale figurilor, iar acest lucru a dus la alt tip de concluzii – anume că oamenii asociază atractivitatea feței cu bunătatea, încrederea sau inteligența. Ce au testat cercetătorii și cum au testat reacțiile creierului În acest studiu, autorii au vrut să vadă dacă modul în care percepem chipurile dimprejurul nostru este influențat și de chipurile celelalte. Sursa: Pixabay Participanții, studenți cu vârste între 18 și 24 de ani, a trebuit să decidă dacă trăsătura respectivă se potrivește chipului-țintă. Răspunsul creierului a fost măsurat cu accent pe componentele implicate în procesarea emoțională și conflictul semantic. Fiecare participant a parcurs 80 de fotografiii în care a vizualizat perechi de fețe și a decis dacă un cuvânt desemnând o trăsătură se potrivește uneia dintre ele. Cercetătorii s-au concentrat pe fețele de atractivitate medie ca ținte, pe care le-au asociat cu fețe de atractivitate mare sau mică. Important de menționat este că fața-țintă avea întotdeauna atractivitate medie, în timp ce atractivitatea feței-pereche varia. Studiul a utilizat un total de 160 de fotografii cu fețe feminine, evaluate în prealabil pentru atractivitate de un grup independent. Chipul e același, dar impresia nu. Depinde cine e lângă tine Fiecare fotografie a fost editată pentru a elimina trăsăturile externe precum părul sau accesoriile, astfel încât evaluările să se bazeze doar pe structura feței. Cuvintele folosite pentru a descrie trăsături au inclus cinci trăsături pozitive (precum „amabil” și „prietenos”) și cinci negative (precum „rigid” și „indiferent”). Participanții au indicat dacă credeau că trăsătura se potrivește feței. În general, participanții au asociat mai frecvent chipurile-țintă cu trăsături positive decât cu trăsături negative. 66% dintre trăsăturile pozitive au fost considerate potrivite cu fața-țintă, comparativ cu doar 29% dintre cele negative. Dar un model mai interesant a apărut atunci când s-a luat în considerare atractivitatea feței din fundal: diferența între evaluările pozitive și negative a fost semnificativ mai mare atunci când chipul din fundal era neatractiv, comparativ cu situațiile în care era atractiv. Sursa: Pixabay Cu alte cuvinte, participanții au fost mai înclinați să perceapă chipul-țintă ca fiind deosebit de pozitiv atunci când era însoțit de un chip mai puțin atrăgător. Creierul preferă fețele puse în context Interesant a fost și timpul de reacție. Participanții au răspuns mai repede atunci când chipul din fundal nu era atractiv, comparativ cu situațiile în care acestea erau înconjurate de alte chipuri cu atractivitate ridicată, lucru care sugerează că impactul emotional al perechii ar putea fi un factor care facilitează judecata trăsăturilor în anumite contexte. Cu alte cuvinte, atunci când procesăm mai multe chipuri simultan, e posibil să fim influențați atunci când evaluăm pozitiv sau negativ, în funcție de atractivitatea lor. Studiul a fost denumit: „Apropierea de frumusețe te face să arăți mai bine: cum influențează atractivitatea  facială trăsăturile de personalitate”.

Oamenii de știință ar fi descoperit una dintre cauzele autismului

Totul, de la reacția noastră la frică și stimuli negativi, până la greutate, sănătate mintală sau susceptibilitatea la boli autoimune precum diabetul de tip 1 și lupusul, poate fi influențat. Autismul și microbiota maternă: o posibilă legătură Un studiu recent publicat în The Journal of Immunology, realizat pe animale, a descoperit o legătură între microbiota intestinală și tulburarea de dezvoltare neurologică autism. Totuși, cercetătorii susțin că microbiota mamei are o influență mai mare asupra probabilității de a dezvolta autism decât microbiota proprie a copilului. „Microbiomul poate modela creierul în dezvoltare în mai multe moduri,” a declarat John Lukens, cercetător principal și doctorand la University of Virginia School of Medicine. „Este extrem de important pentru calibrarea modului în care sistemul imunitar al descendenților va răspunde la o infecție, accidentare sau stres.” Interleukina-17a: molecula-cheie în procesul inflamator În ceea ce privește autismul, această legătură ar putea fi legată de o moleculă specifică produsă de sistemul imunitar, numită interleukina-17a (sau IL-17a). Molecula a fost deja asociată cu boli precum psoriazis, scleroză multiplă și artrită reumatoidă. De asemenea, s-a demonstrat că joacă un rol semnificativ în prevenirea infecțiilor, în special a celor fungice. Crucial, poate influența și modul în care se dezvoltă creierul încă din stadiul intrauterin. Ce s-a întâmplat când IL-17a a fost suprimată la șoareci Pentru a testa teoria conform căreia această citokină ar putea contribui la apariția autismului, echipa a suprimat IL-17a la șoareci de laborator. Cercetătorii au selectat femele din două laboratoare diferite: șoarecii din primul laborator aveau o microbiotă intestinală care îi predispunea la un răspuns inflamator declanșat de IL-17a, în timp ce șoarecii din al doilea laborator (grupul de control) nu prezentau această predispoziție. Puii ambelor grupuri de șoareci au prezentat comportamente tipice neurodezvoltării normale la naștere, atunci când molecula IL-17a a fost suprimată artificial – prevenind astfel răspunsurile inflamatorii induse de aceasta. Transplantul fecal a confirmat ipoteza Totuși, atunci când dezvoltarea a fost lăsată să continue fără intervenții, puii născuți din mame din primul grup au dezvoltat o tulburare neurologică similară autismului, afectând comportamentele sociale și repetitive. Pentru a verifica dacă acest lucru a fost cauzat de microbiota distinctă a grupului, cercetătorii au realizat un transplant fecal de la șoarecii din primul grup către cei din al doilea. Scopul a fost de a modifica microflora celui de-al doilea grup pentru a o face mai asemănătoare cu cea a primului. După cum era de așteptat, puii celui de-al doilea grup au dezvoltat ulterior aceeași tulburare neurologică asemănătoare autismului. Următorii pași în cercetare: de la șoareci la oameni Deși aceste cercetări sunt într-un stadiu incipient și nu se pot aplica încă direct la sarcinile umane, ele deschid o direcție promițătoare pentru studiul autismului și oferă dovezi convingătoare că sănătatea intestinului mamei poate contribui, într-o anumită măsură, la dezvoltarea tulburărilor neurodezvoltării. Următorul pas, potrivit lui Lukens, este identificarea exactă a aspectului din microbiomul matern care este asociat cu autismul și investigarea acestor corelații la oameni. „Mai există multe alte molecule de explorat. IL-17a ar putea fi doar o piesă dintr-un puzzle mult mai complex,” a concluzionat el.

Demența și genetica: de ce unii bărbați au risc dublu de demență

Bărbații care moștenesc două copii ale unei variante genetice comune au un risc dublu de a face demență comparativ cu femeile. Cercetarea, publicată în revista Neurology, a folosit date din studiul ASPREE pentru a explora legătura dintre demență și variante ale genei hemochromatozei (HFE). Gena HFE joacă un rol crucial în reglarea nivelului de fier din organism, dar anumite modificări ale acesteia pot avea consecințe majore pentru sănătatea creierului. Profesorul John Olynyk de la Curtin Medical School spune că aproximativ una din trei persoane poartă o singură copie a variantei numite H63D, dar doar una din 36 de persoane are două copii. „Având doar o copie a acestei variante genetice nu afectează sănătatea sau nu crește riscul de demență. Însă având două copii ale variantei dublează riscul de demență la bărbați, dar nu la femei”, a declarat profesorul Olynyk. Cercetătorii nu au găsit o legătură directă între nivelurile de fier din sânge și creșterea riscului de demență la bărbații afectați, sugerând că sunt în joc alte mecanisme, posibil inflamația și deteriorarea celulară.

Cremele cu estrogen sunt sigure și pot prelungi viața femeilor cu cancer de sân

Noi studii arată că femeile în vârstă cu cancer de sân pot folosi în siguranță cremele vaginale cu estrogen pentru reducerea simptomelor menopauzei, fără să crească riscul recidivei, ba chiar cu o supraviețuire mai lungă. Totodată, utilizarea cannabisului nu afectează eficiența tratamentelor moderne de imunoterapie pentru cancer, oferind astfel pacienților mai multe opțiuni sigure pentru a-și gestiona boala și efectele secundare. Rezultatele studiilor au fost preluate miercuri, de Reuters. Un studiu amplu realizat în Statele Unite arată că femeile în vârstă, diagnosticate cu cancer de sân, pot folosi în siguranță cremele vaginale cu estrogen pentru a trata simptomele neplăcute ale menopauzei, precum uscăciunea vaginală sau durerile din timpul actului sexual. Mai mult, utilizarea acestor creme a fost asociată cu o supraviețuire mai lungă, contrar temerilor că estrogenul ar putea stimula celulele canceroase. „Rezultatele contribuie la o schimbare de paradigmă contemporană: terapia hormonală locală nu este asociată cu un risc crescut asupra supraviețuirii generale sau specifice cancerului de sân, ceea ce are implicații clinice importante”, au declarat cercetătorii la conferința anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică, care s-a desfășurat la Chicago, din 30 mai până marți. Cercetătorii au analizat date de la peste 18.600 de paciente cu vârste de cel puțin 65 de ani, diagnosticate între 2010 și 2017. 800 dintre acestea au folosit cremele cu estrogen. După ce au luat în considerare mai mulți factori, precum stadiul bolii sau tratamentele primite, s-a observat că femeile care au folosit aceste creme au avut un risc cu 47% mai mic să moară din cauza cancerului de sân. Cannabisul nu afectează eficiența tratamentelor moderne de imunoterapie pentru cancer Într-un studiu similar, prezentat la aceeași conferință, cercetătorii au arătat că utilizarea cannabisului nu afectează negativ eficiența tratamentelor moderne de imunoterapie, folosite în tratarea cancerului. Medicamente precum Keytruda sau Opdivo ajută sistemul imunitar să lupte mai bine cu boala. Liderul studiului, dr. Song Yao, profesor la Centrul Comprehensiv pentru Cancer Roswell Park, din New York, a explicat: „Se știe despre cannabis că are efect antiinflamator și imunosupresor, motiv pentru care eram îngrijorați că ar putea anula efectele stimulatoare ale imunoterapiei. Dar studiul nostru arată că utilizarea cannabisului sau a produselor cu canabinoizi nu diminuează eficacitatea acestor tratamente.” Cercetătorul a recomandat, totuși, prudență: „Este foarte important ca pacienții cu sistem imunitar slăbit să discute cu medicii lor despre orice utilizare a cannabisului sau a produselor care conțin canabidiol. Acestea pot crește riscul de infecții sau pot interfera cu alte medicamente”, a precizat Dr. Yao. Produsele cu canabidiol pot fi sub formă de uleiuri, capsule, creme, tincturi, bomboane sau alte forme, și sunt folosite adesea pentru ameliorarea durerii, reducerea anxietății sau relaxare. Studiul a inclus 1.666 de pacienți, majoritatea cu cancer avansat, dintre care 17% foloseau regulat cannabis pentru a ameliora simptomele bolii sau efectele secundare ale tratamentului. După o perioadă de urmărire de până la 31 de luni, s-a constatat că nu există nicio diferență în durata supraviețuirii sau în durata supraviețuirii fără complicații între cei care foloseau cannabis și cei care nu-l utilizau. Ultimele descoperi, dezvăluite la Chicago, aduc vești bune pentru femeile cu cancer de sân care se confruntă cu simptomele menopauzei și pentru pacienții care folosesc imunoterapia, oferind speranță și mai multe opțiuni sigure pentru gestionarea sănătății.

Studiu: Părinții care privesc lumea în termeni de ierarhie strictă reduc nivelul de empatie al copiilor lor

Părinții care cred puternic în ierarhii sociale și autoritate strictă își pot afecta involuntar copiii într-un mod surprinzător: le reduc capacitatea de a înțelege emoțiile și perspectivele altora. Un studiu din Noua Zeelandă arată că modul în care părinții văd lumea – cine merită să conducă și cât de important este să asculți de autorități – influențează capacitatea copiilor de a înțelege emoțiile și gândurile celorlalți. Cercetătorii de la Universitatea din Otago au urmărit 79 de perechi mamă-copil din Noua Zeelandă pentru a vedea cum convingerile sociale ale părinților afectează dezvoltarea unei abilități esențiale: capacitatea de a înțelege că alții au gânduri și sentimente diferite de ale tale. Testele au evaluat două tipuri de atitudini parentale: orientarea spre dominanța socială (convingerea că unele grupuri merită să domine asupra altora) și autoritarismul de dreapta (ideea că oamenii trebuie să se supună autorităților și normelor sociale). Experimentul a fost simplu: mamele au primit fotografii cu copii europeni sau chinezi și au fost rugate să le descrie propriilor copii, ca și cum ar citi o poveste. Mamele cu atitudini mai autoritare foloseau mult mai puține cuvinte despre emoții și gânduri când descriau copiii chinezi, dar nu și când vorbeau despre copiii europeni, potrivit Psypost. Astfel, copiii acestor mame autoritare au obținut scoruri mai slabe la testele care măsurau capacitatea de a înțelege perspectiva altora – indiferent de ce imagini descriseseră mamele lor. „Există lucruri pe care le poți spune copilului tău, să îi vorbești despre stările mentale și sentimentele altora, care îl vor ajuta să devină un om cooperant și înțelegător”, explică Ted Ruffman, autorul principal al studiului. Descoperirea sugerează că părinții care văd lumea în termeni de ierarhie strictă vorbesc mai puțin despre emoții și gânduri, privând copiii de șanse importante de a exersa înțelegerea altora.

Un nou studiu despre atractivitatea facială relevă preferințe pentru chipurile masculine efeminate

Atractivitatea facială este un criteriu important în virtutea căruia oamenii își exprimă interesul romantic și chiar șansele în carieră. Un nou studiu realizat pe această temă relevă faptul că preferințele oamenilor pentru diverse trăsături faciale diferă în funcție de genul sau etnia persoanei. Un studiu nou, publicat în Journal of Experimental Psychology: General oferă o înțelegere mai nuanțată a modului în care back-groundul cultural și orientarea sexuală influențează preferințele oamenilor. Exista o lacună, până la acest studiu, în privința atractivității faciale. Cercetările anterioare se limitaseră la participanți heterosexuali albi, din țările occidentale. Noul studiu se extinde la participanți din două culture distincte – britanici albi și japonezi asiatici – și implică, de asemenea, persoane bisexuale, heterosexuale și gay. Sursa: Pixabay „Evaluările atractivității au consecințe importante. Atractivitatea influențează, desigur, comportamentele în contexte sexuale/romantice, dar și modul general în care oamenii sunt percepuți”, a declarat autoarea studiului, Thora Bjornsdottir, profesoară de psihologie la Universitatea din Stirling. „Acest lucru este cunoscut sub denumirea de „efectul halo” — fenomenul prin care oamenii considerați mai atractivi sunt percepuți și ca fiind mai prietenoși, mai de succes etc. Având în vedere acest lucru, este important să înțelegem ce anume consideră oamenii atractiv.” Majoritatea participanților au arătat o preferință pentru trăsături faciale mai feminine Pentru studiu, cercetătorii au recrutat peste 1 500 de participanți – 1 018 britanici albi și 574 de japonezi est-asiatici, cu vârste între 18 și 40 de ani. Eșantionul a inclus un număr aproximativ egal de bărbați și de femei, clasificați în trei grupe: heterosexuali, gay și bisexuali. Au fost folosite imagini din baza de date Chicago Data Base și au fost selectate 160 de fețe unice – câte 40 pentru bărbați și femei, atât caucazieni, cât și asiatici. Fiecare participant a avut de realizat două sarcini diferite – o alegere „forțată” (li se prezentau fețe masculine sau feminine iar ei trebuia să aleagă) și una în care participanții puteau ajusta cu ajutorul unui cursor nivelul de masculinitate/feminitate al feței, până când considerau că fața e mai atractivă. Sursa: X Această metodă interactivă le-a permis cercetătorilor să măsoare mai precis preferințele și să evite forțarea participanților să aleagă între două extreme. În general, majoritatea participanților au arătat o preferință pentru trăsături faciale mai feminine, atât în fețele bărbaților, cât și în cele ale femeilor. Această preferință a fost mai puternică în sarcina interactivă decât în cea de alegere „forțată”. Cu toate acestea, această tendință generală ascunde variații importante în funcție de cultura și orientarea sexuală a participanților, precum și de genul și etnia feței evaluate. „Ne-a surprins că nu am găsit nicio dovadă a unei preferințe pentru fețele masculine ale bărbaților”, a declarat Bjornsdottir pentru PsyPost. „Cercetările anterioare au arătat că bărbații gay preferă fețele masculinizate, de exemplu, iar uneori acest tipar a fost observat și la femeile heterosexuale. Noi nu am găsit acest tipar în niciun grup cultural sau orientare sexuală — în general, oamenii au preferat feminitatea, și în fețele femeilor, și în cele ale bărbaților. Dar gradul de feminitate considerat atractiv a variat în funcție de cultură și orientare sexuală.” Participanții japonezi au optat trăsături faciale mai feminine în comparație cu cei britanici, în special în evaluarea fețelor masculine – un efect cultural care s-a manifestat în toate orientările sexuale și în ambele tipuri de sarcini. Lesbienele – preferință redusă pentru feminitatea chipului feminin, dar bisexualele au preferat mai multă feminitate a chipului și la femei, și la bărbați În privința femeilor, acestea au variat semnificativ, în funcție de orientarea sexuală și de contextul cultural. Astfel, în Regatul Unit, femeile heterosexuale au preferat mai  ult feminitatea în fețele feminine decât lesbienele sau bisexualele. Sursa: X Femeile lesbiene și bisexuale au avut o preferință redusă pentru feminitatea în fețele feminine, iar femeile bisexuale — spre deosebire de cele heterosexuale — au preferat mai multă feminitate și în fețele masculine. În rândul femeilor japoneze, participantele lesbiene au avut un tipar similar cu cele britanice: preferință redusă pentru feminitatea în fețele femeilor și o preferință crescută pentru feminitatea în fețele bărbaților. Cu toate acestea, femeile bisexuale japoneze s-au remarcat printr-o preferință mai scăzută pentru feminitate în ambele tipuri de fețe, comparativ cu femeile heterosexuale japoneze. Acest lucru sugerează că preferințele femeilor bisexuale nu se află pur și simplu la mijloc între cele heterosexuale și lesbiene, ci pot reflecta un tipar unic, influențat de identitatea culturală și sexuală. Bărbații au preferat și ei trăsăturile feminine atât în chipurile femine, cât și în cele masculine Și participanții bărbați au avut tipare diferite. Bărbații heterosexuali din ambele culturi au preferat trăsături feminine atât în fețele masculine, cât și în cele feminine, în timp ce bărbații gay nu au arătat nicio preferință clară pentru feminitate sau masculinitate în fețele masculine. Bărbații bisexuali au avut o preferință mai scăzută pentru feminitatea în fețele feminine, dar nu s-au deosebit mult de bărbații heterosexuali în evaluarea fețelor masculine. Preferințele au variat și în funcție de etnia fețelor evaluate. La nivel general, fețele femeilor albe au fost considerate mai atractive atunci când erau făcute mai feminine, comparativ cu fețele femeilor asiatice. În schimb, fețele bărbaților asiatici au fost considerate mai atractive atunci când erau femininate, în comparație cu cele ale bărbaților albi. Concluzii și limitări În general, oamenii au preferat mai multă feminitate în fețele femeilor decât în cele ale bărbaților. Dar câtă feminitate era considerată atractivă în fețele masculine depindea puternic de identitatea celui care evalua. Femeile atrase de bărbați (heterosexuale și bisexuale) au avut preferințe mai variate, în funcție de cultură, vârstă și atractivitate personală. Femeile lesbiene și bisexuale au fost mai înclinate să considere atractive fețele masculine efeminate, comparativ cu femeile heterosexuale. Cercetătorii au remarcat că fețele asiatice din eșantionul lor erau, în general, mai feminine ca formă decât cele albe, ceea ce poate fi un factor în modul în care participanții le-au ajustat sau evaluat. „Am constatat că atât cultura, cât și orientarea sexuală influențează simultan gradul de feminitate/masculinitate facială considerat cel mai atractiv”, a declarat Bjornsdottir pentru PsyPost. „Asta înseamnă că nu putem generaliza ce

TikTok dezinformează despre sănătatea mintală: peste 50% dintre cele mai populare clipuri includ informații false

Un studiu detaliat publicat recent de The Guardian arată că TikTok, una dintre cele mai utilizate platforme de social media din lume, găzduiește o cantitate alarmantă de informații incorecte despre sănătatea mintală. Analiza dezvăluie că peste jumătate dintre cele mai populare videoclipuri pe acest subiect sunt eronate sau înșelătoare, ceea ce stârnește îngrijorări legate de impactul asupra utilizatorilor, în special asupra tinerilor. Cercetarea a evaluat conținutul celor mai vizionate 100 de videoclipuri despre sănătatea mintală de pe TikTok și a constatat că doar o proporție redusă respectă standardele de acuratețe științifică. În contextul în care multe persoane își găsesc informații despre sănătate pe rețelele sociale, această descoperire nu este doar nefericită, ci și periculoasă, având în vedere consecințele pe care le poate avea dezinformarea asupra stării mentale a utilizatorilor. Dezinformarea, un pericol pentru sănătatea publică Cercetătorii au subliniat că videoclipurile de pe TikTok care tratează subiecte precum depresia, anxietatea sau ADHD sunt adesea realizate de creatori fără pregătire medicală sau psihologică. În multe cazuri, aceste materiale promovează concepții greșite, recomandări nevalidate științific sau generalizări exagerate, care pot induce confuzie sau chiar adoptarea unor comportamente nesănătoase. Un exemplu comun îl reprezintă videoclipurile despre auto-diagnosticare, care, deși populare și bine intenționate, pot încuraja oamenii să se bazeze pe conținut superficial în loc să solicite un specialist. Acest fenomen este deosebit de periculos pentru tinerii vulnerabili, care pot avea dificultăți în a distinge între informațiile valide și cele false. Mai mult, interacțiunea emoțională puternică asociată cu aceste clipuri poate face conținutul fals să pară mai credibil, mai ales în cazul subiectelor sensibile. Experții în domeniul sănătății mintale atrag atenția asupra faptului că aceste erori de informare nu doar că încurajează stigmatizarea bolilor psihice, dar pot și întări stereotipuri nocive care afectează relațiile interpersonale și accesul la tratament. Creșterea responsabilității pe platformele sociale Având în vedere rolul tot mai important al TikTok în viața de zi cu zi a tinerilor, autorii studiului cer măsuri mai stricte în ceea ce privește moderarea și controlul conținutului. Acțiuni precum etichetarea materialelor bazate pe date greșite sau promovarea producătorilor de conținut educațional verificat ar putea limita răspândirea dezinformării. TikTok a încercat deja să implementeze funcții care să promoveze surse verificate de informare, precum și să introducă mesaje de avertizare pentru anumite subiecte controversate, însă studiile recente sugerează că măsurile existente sunt încă insuficiente. De asemenea, există o cerere din ce în ce mai puternică pentru reglementarea rețelelor sociale la nivel global într-un mod care să favorizeze protejarea sănătății mintale a utilizatorilor. Pe de altă parte, responsabilitatea nu ar trebui să revină doar platformelor. Tot mai multe organizații din domeniul sănătății mintale încurajează educația media pentru utilizatori, astfel încât aceștia să învețe să verifice sursele și să recunoască informațiile neautorizate. Specialiștii recomandă, de asemenea, ca cei aflați în dificultate să le acorde atenție primară medicilor sau psihologilor autorizați, în loc să caute soluții rapide în mediul digital. Într-o lume digitalizată, unde informațiile false circulă cu o viteză alarmantă, identificarea și combaterea lor devin esențiale pentru sănătatea noastră colectivă. Studiul recent nu doar că trage un semnal de alarmă, dar subliniază și urgența unor acțiuni concertate pentru a limita impactul negativ al dezinformării asupra sănătății mintale.

Studiu: Cu cât ești mai ranchiunos, cu atât tinzi să crezi mai tare în teoriile conspirației!

O serie de studii recente, publicate în Journal of Social Issues, arată că dorința de a-i răni pe ceilalți – chiar și cu prețul propriei suferințe – adică, literalmente, „răutatea gratuită”, poate juca un rol important în atracția unor persoane față de teoriile conspirației. Cercetarea a fost realizată de psihologi de la Universitățile Staffordshire și Birmingham. Studiile au constatat că sentimentul de dezavantaj competitiv poate declanșa o mentalitate răzbunătoare, care la rândul ei face ca oamenii să fie mai receptivi la teoriile conspiraționiste, în special cele care neagă știința. În cadrul a trei studii, desfășurate pe eșantioane reprezentative de adulți din Regatul Unit, cercetătorii au confirmat că motive psihologice cunoscute – cum ar fi incertitudinea, lipsa de putere sau sentimentul de subapreciere socială – sunt asociate cu o gândire conspiraționistă crescută. Însă rezultatele sugerează că ranchiuna poate fi firul comun care leagă aceste motive între ele. De ce sunt unii oameni conspiraționiști Teoriile conspirației sunt larg răspândite și pot avea consecințe grave – de la subminarea încrederii în știință, până la accentuarea diviziunilor sociale sau blocarea acțiunii colective în probleme esențiale, precum schimbările climatice sau sănătatea publică. „Teoriile conspirației mă fascinează de multă vreme – de la X-Files, pe care-l urmăream la 10 ani, până la explozia teoriilor de după 11 septembrie. Ca psiholog, am ținut pasul cu cercetările din domeniu și am predat despre acest subiect ani la rând. De aici a pornit și ideea acestei cercetări”, a declarat David Gordon, lector universitar la Universitatea Staffordshire și autorul principal al studiului. Studiile anterioare identificaseră deja trei mari tipuri de motive care îi pot împinge pe oameni spre teorii conspiraționiste: motive epistemice (nevoia de a înțelege evenimente complexe), motive existențiale (nevoia de siguranță sau control) și motive sociale (nevoia de a se simți valorizați sau respectați în societate). Sursa: Pixabay De obicei, aceste motive sunt analizate separat. Gordon și colegii săi au vrut să afle dacă nu cumva există o origine psihologică mai profundă, comună tuturor. Ipoteza lor a fost că sentimentul de dezavantaj – fie el cognitiv, social sau politic – poate genera o stare de spirit resentimentară, care predispune la gândire conspiraționistă. În acest context, ranchiuna este definită ca dorința de a-i face rău altuia, chiar și atunci când costul este personal. Deși aparent irațional, unii teoreticieni ai evoluției susțin că acest comportament poate avea o funcție competitivă – reducerea avantajului rivalilor sau a grupurilor cu statut înalt. Conform ipotezei autorilor, teoriile conspirației pot reprezenta o formă simbolică de „răzbunare culturală”: prin respingerea autorităților sau a experților, persoanele devin capabile să „egalizeze terenul de joc”. În primele două studii, cercetătorii au recrutat peste 700 de participanți, folosind platforma Prolific. Eșantioanele erau reprezentative pentru populația britanică în funcție de vârstă, gen și etnie. Participanții au completat mai multe chestionare psihologice, măsurând: Credința generală în teorii conspiraționiste Credința în conspirații legate de COVID-19 Nivelul de răutate (măsurat cu scala de 17 itemi pentru „sentimentul de ciudă”) Intoleranța față de incertitudine (motiv epistemic) Sentimentul de neputință politică (motiv existențial) Narcisismul de grup și percepția unei amenințări reale (motive sociale) Rezultatele au arătat că scoruri mai ridicate pentru toate cele trei tipuri de motive erau corelate cu o credință mai mare în teorii conspiraționiste. Mai mult, sentimentul de ranchiună mediază semnificativ aceste relații. Cu alte cuvinte, persoanele care se simțeau nesigure, lipsite de putere sau amenințate social aveau tendința de a manifesta atitudini răzbunătoare, care la rândul lor preziceau o credință mai mare în teorii conspiraționiste. Legătura dintre intoleranța față de incertitudine și credințele conspiraționiste păre să fie în mod special mediată de răutate. Sursa: Pixabay Aceasta sugerează că, în momente de confuzie sau lipsă de control, respingerea versiunilor oficiale devine o formă de revalorizare de sine. Chiar dacă manipularea experimentală folosită în al doilea studiu (prezentarea unor scenarii post-COVID amenințătoare) nu a avut efectul scontat, modelele statistice au continuat să susțină ipoteza că răutatea leagă cele trei motive de gândirea conspiraționistă. Un al treilea studiu experimental Pentru a testa dacă răutatea poate cauza gândirea conspiraționistă, cercetătorii au derulat un al treilea studiu cu 405 participanți, în care au indus sentimente de ranchiună. Participanții au fost rugați să-și imagineze un scenariu în care personajul cu care se identificau era respins în favoarea unui rival mai popular, apoi să descrie cum s-ar răzbuna fără a fi prinși. Cei care au participat activ la sarcină și au scris planuri detaliate de răzbunare au obținut scoruri mai mari pe scala răutății decât cei din grupul de control. Totuși, această creștere a răutății nu a dus direct la o creștere semnificativă a credinței în teorii conspiraționiste. Cu toate acestea, analizele de mediere au indicat o cale indirectă: ranchiuna indusă a fost asociată cu o creștere a gândirii conspiraționiste. Concluzii și limitări „Deschiderea față de teoriile conspiraționiste este adesea rezultatul unor probleme obișnuite, dar importante – în special sentimentul de dezavantaj în diferite aspecte ale vieții”, a declarat David Gordon pentru PsyPost. „De aceea, ar trebui să avem mai multă empatie față de un prieten sau membru al familiei care pare să adere la astfel de teorii. Iar cei care tind să respingă automat „varianta oficială” ar trebui să se gândească ce anume resping, de fapt, și ce le oferă acest gest la nivel emoțional.” Coautoarea Megan Birney, de la Universitatea din Birmingham, a adăugat: „Nu susținem că oamenii aleg în mod conștient să fie răuvoitori când cred sau răspândesc teorii conspiraționiste. Mai degrabă, concluziile noastre arată că sentimentele de dezavantaj în cele trei arii pot declanșa un răspuns psihologic comun – răutatea, ciuda –, care crește receptivitatea la astfel de teorii.” Deși studiile au fost bine concepute, autorii recunosc că există limitări. O mare parte din date sunt de tip transversal, deci relațiile cauzale trebuie interpretate cu prudență. Manipularea experimentală din Studiul 3 nu a avut efectul așteptat, iar mulți participanți nu s-au implicat pe deplin în sarcină. În plus, media credinței în conspirații legate de COVID-19 a fost relativ scăzută – un semnal pozitiv, potrivit lui Gordon: „Teoreticienii conspirației sunt foarte vocali, mai ales

Ciuma a evoluat să devină mai puțin mortală pentru a supraviețui la trei pandemii

Ciuma s-a adaptat pentru a supraviețui la trei pandemii majore din ultimii 1.500 de ani, arată un nou studiu publicat în Science. Cercetătorii de la Institutul Pasteur din Franța au analizat probe de Yersinia pestis din cele trei pandemii: ciuma lui Iustinian (sec. 6-8), Moartea Neagră (începând din 1300) și pandemia din 1850 care continuă și astăzi. Descoperirea surprinzătoare este că bacteria a evoluat pentru a deveni mai puțin virulentă și mai puțin mortală în timp. Prin provocarea unor infecții mai puțin severe, ciuma a avut mai multe șanse să se răspândească între oameni, prelungind astfel durata pandemiilor. Teoria a fost confirmată prin infectarea șobolanilor cu probe recente de ciumă, demonstrând că boala a durat mai mult când virulența a scăzut. „Virusul ciumei are o importanță deosebită în istoria umanității, de aceea este important să știm cum s-au răspândit aceste epidemii”, explică microbiologul Javier Pizarro-Cerda. Studiul ar putea ajuta la înțelegerea modului în care alte pandemii viitoare ar putea evolua.