Studiu: Diferențele de gen în sensibilitatea la dezgust se estompează odată cu vârsta
Femeile sunt adesea considerate mai sensibile la dezgust decât bărbații, mai ales în fața alimentelor alterate sau a riscurilor de contaminare. Un nou studiu publicat în Physiology & Behavior arată însă că această diferență de gen nu este fixă, ci se reduce – sau chiar dispare – pe măsură ce înaintăm în vârstă. Cercetătorii de la ETH Zürich, coordonați de Anne Berthold, au reanalizat date din patru studii extinse, care au implicat peste 28.000 de persoane cu vârste între 18 și 98 de ani. Scopul a fost să afle dacă sensibilitatea la dezgust și îngrijorările legate de siguranța alimentară variază în funcție de vârstă și gen. Rezultatele au fost surprinzător de consistente: femeile tinere au manifestat un nivel mai ridicat de sensibilitate la dezgust, teamă de contaminare și neofobie alimentară (reticența față de alimente noi), dar aceste diferențe s-au redus semnificativ odată cu vârsta. Sursa: Pixabay Explicația ar putea fi una evoluționistă: în perioada fertilă, femeile sunt mai vulnerabile biologic, iar o reacție puternică la posibile surse de contaminare ar putea proteja atât mama, cât și fătul. După menopauză, această protecție biologică devine mai puțin necesară, ceea ce ar putea explica stabilizarea sau chiar scăderea sensibilității la dezgust în cazul femeilor. În schimb, la bărbați, sensibilitatea crește cu vârsta, probabil din cauza vulnerabilităților crescute la boli sau dintr-un plus de prudență dobândit în timp. Un alt aspect relevant este că aceste rezultate au fost obținute din chestionare de autoevaluare, ceea ce ridică întrebări despre cât de fidel reflectă ele comportamentul real. Totuși, direcția generală a concluziilor rămâne clară: percepțiile și judecățile noastre nu sunt statice, ci evoluează în timp, influențate de factori biologici, psihologici și sociali. Acest studiu susține ideea că diferențele între sexe sunt mai fluide decât am crede.
Studiu: Un nou set de proteine ar putea ajuta la detectarea timpurie a demenței
Un studiu recent, publicat în revista Nature Aging, a identificat un grup de proteine din lichidul cefalorahidian care ar putea permite depistarea demenței frontotemporale (FTD) înainte de apariția simptomelor, dar și monitorizarea evoluției acesteia. Cercetătorii au analizat peste 4.000 de proteine la persoane cu forme ereditare de FTD și au descoperit că expresia genetică dereglată și deteriorarea conexiunilor neuronale sunt caracteristici-cheie ale bolii, oferind noi direcții pentru diagnostic și tratament. Demența este o afecțiune neurodegenerativă progresivă care afectează în principal lobii frontal și temporal ai creierului, zone responsabile de comportament, personalitate, limbaj și mișcare. Spre deosebire de boala Alzheimer, care debutează cu tulburări de memorie, FTD începe adesea cu schimbări de comportament, dificultăți de comunicare sau decizii iraționale. Demența poate apărea și la persoanele fără istoric familial Persoanele afectate pot deveni inadecvate social, detașate emoțional sau pot avea probleme de vorbire și înțelegere. În unele cazuri, apar și tulburări de mișcare similare cu cele din boala Parkinson. FTD poate fi cauzată de mutații genetice moștenite, dar apare și la persoane fără istoric familial. În prezent, nu există tratamente aprobate care să oprească sau să încetinească evoluția bolii. „Demența Frontotemporală este cea mai frecventă formă de demență la persoanele sub 60 de ani și are efecte devastatoare asupra personalității, comportamentului și limbajului,” a explicat Rowan Saloner, neurolog la Universitatea din California, San Francisco. „Cu toate acestea, boala nu are tratamente eficiente și duce lipsă de biomarkeri fiabili. Studiind formele ereditare, putem observa modificările cerebrale chiar înainte de debutul clinic, ceea ce ne oferă un model valoros pentru înțelegerea modificărilor biologice timpurii.” Cercetarea a inclus 116 persoane purtătoare ale unor mutații genetice cunoscute că provoacă FTD – C9orf72, GRN și MAPT – comparate cu 39 de rude apropiate care nu prezentau aceste mutații. Pentru toate, s-au recoltat probe de lichid cefalorahidian prin puncție lombară. Sursa: Pixabay Folosind o tehnologie avansată (proteomică bazată pe aptameri), cercetătorii au măsurat nivelurile a peste 4.000 de proteine. Apoi, printr-o analiză de rețea, au grupat proteinele în 31 de „module” care reflectau diferite procese biologice. Mai multe dintre aceste module s-au dovedit legate de severitatea bolii și de progresul ei. Un rezultat important a fost identificarea unor niveluri anormale de proteine implicate în procesul de splicing al ARN-ului – esențial pentru transformarea informației genetice în proteine. Aceste modificări erau mai pronunțate la purtătorii mutațiilor C9orf72 și GRN și au fost observate chiar înainte de apariția simptomelor la unii participanți. „Modificările moleculare pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor” „Am fost surprinși cât de devreme apar unele dintre aceste modificări proteice la purtătorii mutațiilor,” a spus Saloner. „Anumite proteine implicate în metabolismul ARN-ului și transportul ionilor sinaptici erau dereglate la persoane care erau încă clinic normale. În unele cazuri, semnătura proteică din lichidul cefalorahidian a prezis declinul cognitiv viitor. Asta sugerează că modificările moleculare pot fi detectate cu ani înainte de apariția simptomelor și ar putea fi folosite pentru urmărirea evoluției bolii sau chiar pentru tratamente preventive”.
Poate fi depresia contagioasă prin salivă? Un nou studiu explorează legătura dintre microbiom și sănătatea mintală
Rezultatele studiului Cercetătorii au monitorizat 268 de cupluri proaspăt căsătorite pe parcursul a șase luni. În fiecare pereche, un partener prezenta insomnie și simptome moderate de depresie și anxietate, denumit „fenotip DA”, notează gilmorehealth.com. Principalele constatări au inclus: Microbiota orală a partenerului sănătos s-a modificat pentru a semăna cu cea a partenerului afectat. Partenerul sănătos a înregistrat scoruri mai ridicate la evaluările depresiei și anxietății. Nivelurile de cortizol salivar, un marker biologic al stresului, au crescut. Aceste efecte au fost mai pronunțate la femei. Cercetătorii sugerează că transmiterea microbiotei prin salivă (de exemplu, prin sărut sau utilizarea în comun a ustensilelor) ar putea influența aceste schimbări psihologice. Stresul, somnul și axa orală-intestinală-creier Deși studiul ridică ipoteze interesante, este esențial să recunoaștem limitele sale. Rezultatele sunt observaționale, indicând asocieri, nu cauzalitate. Un mecanism biologic bine stabilit care ar putea explica aceste rezultate este stresul psihologic cronic. Trăirea alături de un partener deprimat sau privat de somn poate perturba rutinele, afecta somnul și intensifica tensiunea emoțională. Aceste condiții sunt cunoscute pentru activarea axei hipotalamo-hipofizo-suprarenale (HPA), creșterea cortizolului și declanșarea efectelor asupra comunităților microbiene. Un studiu din 2022 de Paudel et al. în Journal of Dental Sciences and Research a demonstrat că stresul psihologic modifică semnificativ atât microbiota orală, cât și cea intestinală, influențând potențial sănătatea mintală prin ceea ce cercetătorii numesc axa orală-intestinală-creier. Aceasta sugerează că schimbările microbiene pot fi un efect secundar al stresului, mai degrabă decât o cauză principală a depresiei. Sincronizarea stărilor de spirit? Studiul atinge și fenomenul de „sincronizare a stării de spirit” între parteneri, un proces susținut de cercetările psihologice. Cunoscut sub numele de contagiune emoțională, acesta este tendința ca starea emoțională a unui partener să influențeze pe cea a celuilalt, adesea fără conștientizare. Cercetările anterioare au arătat că tulburările de dispoziție pot fi propagate în cadrul gospodăriilor prin comportamente și indicii verbale subtile. Acest lucru face dificilă izolarea transmiterii biologice de mecanismele pur psihosociale. Cercetări observaționale pe termen lung au constatat, de asemenea, efecte emoționale reciproce în cupluri de-a lungul timpului, cu simptomele depresive ale unui partener influențând satisfacția vieții celuilalt și viceversa . Diferențe de gen: o privire mai atentă Un aspect notabil al studiului a fost că partenerii de sex feminin au experimentat schimbări mai pronunțate în scorurile de sănătate mintală și markerii biologici precum cortizolul. Literatura sociologică și psihologică sugerează că femeile adesea poartă o povară mai mare în ceea ce privește îngrijirea emoțională în relații. Această dinamică, cunoscută sub numele de muncă emoțională, poate amplifica răspunsurile la stres și crește vulnerabilitatea la tulburările de dispoziție, independent de expunerea microbiană. Dacă depresia poate fi transmisă… de ce nu și fericirea? Ideea transmiterii microbiene a depresiei conduce la o întrebare importantă: de ce nu observăm efectul opus? Dacă disbioza (un dezechilibru în microbiota) poate fi transferată între persoane, de ce nu există dovezi că microbiota echilibrată și „sănătoasă” transferă reziliență sau stabilitate emoțională? Există două posibilități: Disbioza poate avea un impact biologic mai semnificativ sau poate fi mai transmisibilă decât flora echilibrată. Aceste schimbări microbiene sunt indicatori, nu factori determinanți, ai stărilor psihologice, adică reflectă stresul mai degrabă decât îl cauzează. Această distincție este esențială în interpretarea rezultatelor și în proiectarea studiilor viitoare. Ce înseamnă acest lucru pentru sănătatea mintală Ideea că microbiota orală ar putea influența starea de spirit este biologic plauzibilă, dar dovezile actuale nu susțin o relație cauzală. În schimb, pare mai probabil ca stresul emoțional, somnul deficitar și dezechilibrul hormonal să fie forțele primare, în timp ce schimbările microbiene reflectă aceste perturbări mai profunde. Studiile viitoare, în special studiile clinice care vizează compoziția microbiotei, ar putea ajuta la clarificarea acestei legături. Dar până atunci, este esențial să nu exagerăm ceea ce implică corelația. Pentru moment, cel mai sigur și mai util lucru este să menținem un stil de viață sănătos, să gestionăm stresul și să acordăm atenție relațiilor noastre, recunoscând complexitatea interacțiunilor dintre starea noastră emoțională și sănătatea fizică.
Studiu-pilot: Activitatea sexuală înainte de somn crește calitatea somnului
Un studiu-pilot publicat în revista Sleep Health a scos în evidență faptul că activitatea sexuală, fie singură, fie cu partener, poate să ducă la un somn mai bun. Potrivit cercetării, indiferent de natura sexului, timpul petrecut treaz în timpul nopții s-a redus, iar calitatea generală a somnului a crescut. Aceste efecte au fost indicate de o monitorizare obiectivă și nu au fost reflectate în mod subiectiv. Ca să fim mai expliciți: mulți oameni cred că orgasmul are un efect relaxant în sine și că favorizează somnul, dar aceasta este doar percepția lor subiectivă. Acest studiu s-a concentrat pe măsurători obiective, în încercarea de a recrea un alt studiu pe aceeași temă, realizat acum trei decenii. Cercetătoare: „Unul dintre motivele pentru care nu am explorat până acum această temă a fost tabu-ul legat de sex” Studiul de acum 30 de ani avea, însă, deficiențe semnificative de design. Cercetarea de față și-a propus să acopere acest gol folosind un dispozitiv portabil de monitorizare a activității cerebrale pentru a evalua stadiile somnului și calitatea acestuia, în condiții reale. „Studiez comportamentele legate de somn în rândul populației adulte de câțiva ani. Deși m-am concentrat în principal pe îmbunătățirea somnului în cazul sportivilor de performanță, primesc adesea întrebări variate despre somn”, a declarat autorul studiului, Michele Lastella, lector universitar la CQUniversity Australia. „Una dintre cele mai frecvente întrebări este: De ce partenerul meu adoarme imediat după sex, iar eu nu pot? Am realizat că, dacă primesc atât de des această întrebare, înseamnă că există o lipsă reală de dovezi științifice în domeniu. Unul dintre principalele motive pentru care nu a fost explorat mai mult până acum este tabu-ul legat de discuțiile despre sex. Mulți menționau că bărbații adorm imediat, în timp ce femeile nu, iar eu am presupus că acest lucru ar putea avea legătură cu orgasmul”, a spus Michele Lastella. Lastella își bazează cercetarea aceasta pe una anterioară, care pornea de la presupunerea subiectivă că orgasmul induce un somn mai odihnitor. Cercetătorii au recrutat șapte cupluri heterosexuale, toți sănătoși, activi sexual, care locuiau împreună, undeva în Australia de Sud. Participanții selectați nu acuzau tulburări de somn, nu erau însărcinați (sic!), nu aveau copii. Toți au declarat că aveau activitate sexuală de cel puțin două ori pe săptămână. Grupul a fost format din bărbați și femei cu vârsta medie de 26 de ani. Participanții au fost monitorizați timp de 11 nopți consecutive, folosind un design cu măsurători repetate și încrucișate. Fiecare cuplu a avut nopți în trei condiții diferite: fără activitate sexuală, sex cu partener (cu orgasm), sex fără partener (cu orgasm). Măsurătorile cerebrale au fost realizate cu o bentiță DREEM3 – un dispozitiv wireless de polisomnografie, care monitorizează activitatea cerebrală, mișcările și respirația. Participanții au completat jurnale de somn dimineața, detaliind activitatea sexuală, calitatea somnului, starea de spirit și nivelul de pregătire pentru ziua următoare. Participanții au descris că, în nopțile cu activitate sexuală, mergeau la culcare mai târziu decât în nopțile fără activitate sexuală. Oxitocina și prolactina, cele mai bune somnifere Totuși, ei adormeau mai repede și aveau o calitate a somnului mai bună în nopțile cu activitate sexuală, iar motivul pentru care adormeau mai repede este că, după orgasm, corpul eliberează oxitocină și prolactină – hormoni care reduc stresul și induc relaxare. În același timp, scade nivelul cortizolului, hormonul stresului. Toate acestea creează condițiile ideale pentru un somn bun. Eficiența somnului a fost de 93,2% după masturbare solo și 93,4% după sex cu partener, comparativ cu 91,5% în nopțile fără activitate sexuală. Participanții au petrecut, în medie, cu 7 minute mai puțin treji în timpul nopților cu activitate sexuală. Noutatea studiului vine din măsurătorile obiective și nu din raportările subiective ale participanților. De altfel, participanții nu au raportat diferențe semnificative în percepția lor asupra somnului, în cele trei condiții. Cu toate acestea, toți participanții au raportat o motivare mai bună pentru ziua ce urma, după activitatea sexuală. În medie, aceștia au evaluat aceste aspect cu 8-11 puncte mai mult (pe o scară de 100) față de nopțile fără sex. Studiul a mai scos în evidență un lucru, anume sincronizarea stadiilor de somn între parteneri, cunoscută sub numele de concordanță REM. Somnul în comun poate influența tiparele de somn, iar concordanța REM e semnificativ mai mare la cuplurile care dorm împreună decât la cuplurile care dorm separat.
Moartea subită în rândul sportivilor profesioniști ridică multe semne de întrebare
Lumea culturismului a fost zdruncinată în 2021, când peste douăzeci de sportivi profesioniști au murit subit într-un interval de doar 12 luni. Cea mai tânără victimă avea doar 27 de ani. Fenomenul a declanșat un val de întrebări privind siguranța acestei discipline, cunoscută pentru exigențele fizice extreme și recursul frecvent la substanțe de creștere a performanței. Un nou studiu condus de cercetători de la Universitatea din Padova (Italia), publicat în European Heart Journal, este primul care analizează riscul de moarte subită în rândul unui eșantion mare de culturiști de sex masculin. Rezultate îngrijorătoare în rândul profesioniștilor de top Analiza a urmărit peste 20.000 de culturiști, pe o durată medie de 8 ani, perioadă în care au fost înregistrate 73 de decese subite, la o vârstă medie de 42 de ani. Dintre acestea, 46 au fost cauzate de insuficiență cardiacă acută – principala cauză a morții în rândul culturiștilor de elită. Deși riscul absolut de deces subit este redus la nivel general, în cazul sportivilor de top acesta este semnificativ crescut. În rândul culturiștilor care au participat la celebra competiție Mr. Olympia (categoria „open”), cercetătorii au descoperit o rată a mortalității „alarmant de mare”: din 100 de participanți, 7 au murit din cauze subite, iar 5 dintre aceștia aveau vârsta medie de doar 36 de ani și au suferit, cel mai probabil, moarte cardiacă subită. Steroizi, antrenamente extreme și riscuri tăcute Studiul semnalează că factorii precum utilizarea frecventă a steroizilor, regimurile alimentare stricte și antrenamentele excesive pot afecta grav sănătatea cardiovasculară. Autopsiile disponibile au relevat hipertrofie a ventriculului stâng și inimi mărite, în linie cu alte studii care arată că masa inimii la culturiști este cu aproape 74% mai mare decât valorile normale. „Aceste practici pun o presiune semnificativă asupra sistemului cardiovascular, cresc riscul de aritmii și pot produce modificări structurale ale inimii”, a explicat Marco Vecchiato, cercetător în medicină sportivă și coordonatorul studiului. Avertisment pentru sportivi, federații și medici Autorii studiului solicită dezvoltarea unor recomandări specifice pentru prevenirea deceselor subite în rândul culturiștilor și instalarea sistematică a defibrilatoarelor externe în sălile de antrenament și competiții. „Urmărirea excelenței fizice este admirabilă, dar transformările corporale extreme, cu orice preț, pot aduce riscuri semnificative pentru inimă”, avertizează Vecchiato. Acesta subliniază că este timpul ca asociațiile medicale și federațiile sportive să colaboreze pentru a asigura o participare mai sigură la culturism.
Suplimentele cu vitamina D pot încetini îmbătrânirea celulară, arată un nou studiu
Un amplu studiu american aduce vești promițătoare pentru cei interesați de sănătatea pe termen lung: suplimentarea cu vitamina D ar putea încetini procesul de îmbătrânire celulară, protejând telomerii – acele structuri esențiale care păstrează celulele „tinere”. Ce sunt telomerii și de ce contează? Telomerii sunt „capacele” de protecție aflate la capetele cromozomilor. Cu fiecare diviziune celulară, aceștia se scurtează treptat. Odată ajunși sub o anumită lungime, celulele devin mai vulnerabile și pot contribui la apariția unor boli asociate vârstei. Cercetătorii compară telomerii cu un cronometru biologic: cu cât sunt mai scurți, cu atât ceasul celular ticăie mai tare. Vitamina D vs. îmbătrânirea: cum s-a desfășurat studiul Cercetarea, cunoscută sub numele de VITAL, a inclus peste 20.000 de adulți americani: bărbați de peste 50 de ani și femei de peste 55. Participanții au primit zilnic, timp de cinci ani, fie 2.000 UI de vitamina D3, fie un placebo. Într-un braț separat al studiului, s-a testat și impactul acizilor grași Omega-3. Pe parcursul studiului, cercetătorii au măsurat lungimea telomerilor la început, după doi ani și după patru ani, folosind tehnici precise de analiză genetică. Rezultate promițătoare: telomerii s-au „uzat” mai lent cu vitamina D Cei care au primit vitamina D au înregistrat o scădere mai mică a lungimii telomerilor, comparativ cu cei din grupul placebo. Diferența observată a fost echivalentă cu un avantaj biologic de aproape trei ani în procesul de îmbătrânire celulară. Dr. JoAnn Manson, cercetătoare principală în cadrul studiului, afirmă că aceasta este prima cercetare de mare amploare care demonstrează efectul protector al vitaminei D asupra telomerilor. Omega-3 nu a avut același efect Deși acizii grași omega-3 sunt cunoscuți pentru beneficiile asupra sănătății cardiovasculare și cognitive, în această cercetare nu au demonstrat un impact semnificativ asupra lungimii telomerilor. Participanții care au primit zilnic 1 gram de omega-3 nu au prezentat rezultate diferite față de grupul placebo. Vitamina D și inflamația – o legătură importantă Vitamina D este asociată de multă vreme cu reducerea inflamației, un factor major în procesul de îmbătrânire. Studiile anterioare au arătat că niveluri mai mari de vitamina D pot reduce markerii inflamatori, ceea ce ar putea explica de ce telomerii sunt mai bine conservați. „Rezultatele noastre sugerează că vitamina D, administrată în mod țintit, ar putea deveni o strategie promițătoare pentru combaterea îmbătrânirii biologice”, spune Dr. Haidong Zhu, genetician molecular la Medical College of Georgia. Câtă vitamina D este suficientă? Doza folosită în studiu – 2.000 UI pe zi – este peste doza recomandată în mod obișnuit în SUA (600–800 UI), dar este considerată sigură pentru majoritatea adulților sănătoși, conform ghidurilor NIH (National Institutes of Health). Totuși, nu toți au nevoie de suplimente. Persoanele care se expun frecvent la soare sau consumă alimente bogate în vitamina D (precum peștele gras, gălbenușul de ou sau produsele lactate fortificate) pot avea deja un aport suficient. Următorii pași: mai multe cercetări, mai multe răspunsuri Echipa de cercetare plănuiește extinderea studiului către populații mai tinere sau persoane cu boli cronice, pentru a vedea dacă efectele se confirmă. De asemenea, vor fi analizate și alte variabile – stilul de viață, fondul genetic – care pot influența eficiența suplimentelor.
Studiu: Tehnologia digitală poate reduce riscul de declin cognitiv
Utilizarea tehnologiei digitale poate reduce riscul de declin cognitiv la vârste mijlocii și înaintate, potrivit unui studiu publicat în revista Nature Human Behavior. Conform cercetării, angajarea activă în activități digitale este asociată cu un risc cu 58% mai mic de apariție a tulburărilor cognitive. Studiul a fost realizat printr-o analiză sistematică a 57 de cercetări anterioare, cu scopul de a evalua dacă interacțiunea cu tehnologia are un efect pozitiv sau negativ asupra cogniției în rândul adulților care au fost expuși pe termen lung la dispozitive digitale precum telefoane inteligente, tablete și computere. În total, au fost incluși peste 411.000 de participanți, cu o vârstă medie de 69 de ani. Rezultatele au arătat că, departe de a deteriora funcțiile cerebrale, tehnologia ar putea contribui la menținerea acestora, susțin autorii studiului Jared Benge, neuropsiholog clinic la Dell Medical School (Universitatea Texas din Austin), și Michael Scullin, profesor asociat de psihologie și neuroștiințe la Universitatea Baylor. Sursa: Pixabay „Nu am identificat dovezi convingătoare în studiile pe termen lung sau în analiza generală care să susțină ideea unei degradări cognitive generalizate sau a ceea ce se numește uneori „demență digitală”, ca urmare a utilizării obișnuite a tehnologiei”, au subliniat cercetătorii. Printre explicațiile posibile oferite de studiu se numără faptul că utilizarea constantă a tehnologiei și adaptarea la noile aplicații și dispozitive reprezintă o formă de stimulare mentală, benefică pentru sănătatea cognitivă. De asemenea, tehnologia poate facilita interacțiunile sociale, un aspect recunoscut ca favorizând o minte mai ageră la persoanele în vârstă. Într-un comunicat emis de Universitatea Baylor, profesorul Scullin i-a îndemnat pe membrii familiilor să-i sprijine pe cei în vârstă în procesul de apropiere de tehnologie: „Dacă aveți un părinte sau bunic care evită complet tehnologia, poate ar fi momentul să reconsiderați. Ar putea învăța să folosească aplicații simple de fotografii, mesagerie sau calendar pe telefon sau tabletă.”
Studiu: Care sunt părțile corpului unde bărbații și femeile dezvoltă cancer de piele
O analiză realizată de Cancer Research UK (CRUK) arată că 4 din 10 melanoame la bărbați sunt descoperite pe trunchi, inclusiv pe spate, piept și stomac, echivalentul a 3.700 de cazuri pe an. Mai mult de o treime – 35% – din melanoamele la femei sunt localizate pe membrele inferioare, de la șolduri până la picioare, și reprezintă 3.200 de cazuri în fiecare an, scrie The Guardian. De asemenea, studiul a concluzionat că 87% din cazurile de melanom din Regatul Unit în fiecare an sunt cauzate de supraexpunerea la radiațiile UV. Directorul executiv al CRUK a afirmat, potrivit sursei citate, că este important ca orice semn pe care îl observăm și care ne dă de gândit să ne trimită la investigații suplimentare. „Dacă observați ceva diferit pe piele, cum ar fi o aluniță nouă, o aluniță care și-a schimbat dimensiunea, forma sau culoarea sau orice pată de piele care pare ieșită din comun – nu o ignorați, vorbiți cu medicul dumneavoastră de familie”, este mesajul acestuia. De ce cancerul de piele apare în zone diferite ale corpului în cazul femeilor și bărbaților Cercetarea stipulează că variațiile s-ar putea datora diferențelor de comportament, bărbații fiind mai predispuși să stea la soare fără tricou, în timp ce femeile pot purta pantaloni scurți sau fuste pe măsură ce vremea se încălzește. Prevenția, în acest caz, este importantă. Medicii recomandă evitarea expunerii la soare în intervalul 11:00-15:00 – atunci când soarele este cel mai puternic -, dar și folosirea hainelor haine care ajută la acoperirea pielii și folosirea unei creme cu factor de protecție solară.
Studiu. Pilula contraceptivă crește riscul de accident vascular cerebral la femeile tinere
Un nou studiu ridică semne de întrebare în rândul medicilor după ce a indicat o asociere între utilizarea pilulei contraceptive și un risc crescut de accident vascular cerebral la femeile tinere. Analiza a inclus datele a peste 500 de femei și arată că cele care au folosit contraceptive orale combinate au prezentat o probabilitate de trei ori mai mare de a suferi un accident vascular cerebral criptogen, comparativ cu cele care nu le-au utilizat, scrie DailyMail. Specialiștii nu au identificat nicio legătură clară între pastila contraceptivă și factorii de risc tradiționali pentru accident vascular cerebral, cum ar fi obezitatea, migrenele sau hipertensiunea. „Constatările noastre confirmă dovezile anterioare care leagă contraceptivele orale de riscul de accident vascular cerebral și ar trebui să determine o evaluare mai atentă a riscului de accident vascular cerebral la femeile tinere, în special la cele cu factori de risc suplimentari.”, a spus doctor Mine Sezgin, neurolog la Universitatea din Istanbul și coordonatoarea cercetării. Cercetătorii recomandă acum ca medicii să analizeze cu mai multă atenție profilul pacientelor înainte de a prescrie pilula combinată, mai ales în cazurile cu risc ridicat de accident vascular cerebral. Acest studiu a fost prezentat în cadrul conferinței Organizației Europene pentru Accident Vascular Cerebral, desfășurată la Helsinki. În cadrul cercetării, specialiștii au analizat cazurile a 268 de femei între 18 și 49 de ani care au suferit un accident vascular cerebral ischemic criptogen. Fiecare pacientă a fost comparată cu o altă femeie de vârstă asemănătoare care nu avusese AVC. După verificarea rezultatelor, a putut fi evidentă o creștere mai mare a gradului de AVC în rândul tinerelor care luau contraceptive. „Ceea ce este deosebit de remarcabil este faptul că asocierea rămâne puternică chiar și atunci când se iau în considerare alți factori de risc cunoscuți, ceea ce sugerează că pot exista mecanisme suplimentare implicate, posibil genetice sau biologice.”, a mai explicat doctor Sezgin. Deși pilula contraceptivă este folosită în foarte multe cazuri de femei, pentru că oferă o eficiență de peste 99% în prevenirea sarcinii, există multe efecte adverse pe care femeile trebuie să le aibă în vedere când utilizează această pastilă. Pilula a fost asociată de-a lungul timpului cu probleme de sănătate precum cheaguri de sânge, infarct miocardic, unele tipuri de cancer, dar și multe alte probleme la nivel fizic și emoțional.
Cum ar putea AI să prevadă șansele de supraviețuire ale pacienților cu cancer doar analizându-le selfie-urile
Tehnologia avansează rapid, iar inteligența artificială (AI) devine tot mai prezentă în domeniul medical. Un studiu recent al cercetătorilor de la Mass General Brigham (MGB) a scos la iveală o aplicație revoluționară a AI: predicția șanselor de supraviețuire ale pacienților cu cancer pe baza analizării selfie-urilor lor. Acest model AI, denumit FaceAge, ar putea transforma modul în care medicii aleg tratamentele pentru pacienții cu cancer, dar ridică și o serie de întrebări etice și de fiabilitate care trebuie abordate înainte de a fi implementat pe scară largă. FaceAge este un model AI dezvoltat pentru a estima vârsta biologică a unei persoane doar pe baza unei fotografii a feței. Spre deosebire de vârsta cronologică, care reprezintă numărul de ani trăiți, vârsta biologică reflectă starea de sănătate a celulelor corpului. Potrivit cercetătorilor, AI-ul poate oferi o estimare a vârstei biologice prin analiza subtilelor semne ale îmbătrânirii, precum tonusul muscular facial, nu doar prin semnele evidente cum sunt ridurile sau chelia. În cadrul unui studiu publicat în Lancet Digital Health, cercetătorii au aplicat acest model AI pe aproximativ 6.200 de pacienți cu cancer și au descoperit o corelație între vârsta biologică și rezultatele tratamentelor. Pacienții cu o vârstă biologică mai avansată aveau șanse mai mici de supraviețuire după tratamente, comparativ cu cei care aveau o vârstă biologică mai tânără, chiar dacă vârsta lor cronologică era mai mare. Această descoperire ar putea avea un impact major asupra modului în care medicii decid ce tratament să aplice unui pacient. De exemplu, un pacient de 75 de ani cu o vârstă biologică de 65 de ani ar putea beneficia de un tratament mai agresiv, precum radioterapia intensă, în timp ce un alt pacient cu aceeași vârstă cronologică, dar cu o vârstă biologică mai mare, ar putea să nu fie pregătit pentru un astfel de tratament. Provocările și îngrijorările legate de utilizarea AI în medicina cancerului Deși rezultatele studiului sunt promițătoare, tehnologia nu este fără probleme. Una dintre cele mai mari provocări este legată de fiabilitatea și acuratețea modelului. AI-ul a fost antrenat pe un set de date care include aproape 59.000 de portrete de persoane de peste 60 de ani, majoritatea provenind din surse publice precum IMDb și Wikipedia. Un aspect îngrijorător este faptul că acest set de date a fost predominant compus din imagini ale persoanelor albe, ceea ce poate duce la biasuri rasiale în analiza AI. Astfel, există riscul ca rezultatele să nu fie corecte pentru diverse grupuri etnice sau de vârstă. De asemenea, AI-ul nu este imun la variabile externe care ar putea afecta precizia analizei. Factori precum machiajul, chirurgia estetică sau chiar schimbările de iluminare pot influența predicțiile FaceAge, ceea ce ridică întrebări despre fiabilitatea acestuia într-un cadru medical real. Aceste considerații subliniază necesitatea unor studii suplimentare și a unor ajustări înainte ca tehnologia să poată fi utilizată pe scară largă. Implicațiile etice ale folosirii AI în medicină Pe lângă aspectele tehnice, utilizarea FaceAge ridică și întrebări etice majore. Într-o eră în care protecția datelor personale devine tot mai importantă, faptul că o tehnologie AI ar putea analiza fața unei persoane pentru a-i determina vârsta biologică nu este lipsit de riscuri. În special, există temeri că tehnologia ar putea fi folosită abuziv de companii de asigurări pentru a justifica refuzul de a acorda asigurări de sănătate sau de către angajatori pentru a discrimina angajații în funcție de sănătatea lor percepută. Un alt aspect îngrijorător este survegherea invazivă și pierderea autonomiei personale. În contextul în care AI-ul poate extrage informații intime dintr-o simplă fotografie, există riscul ca utilizatorii să fie supuși unor analize mai ample decât ar dori, iar datele lor să fie folosite în scopuri care nu au legătură cu sănătatea sau bunăstarea lor. În acest sens, cercetătorii și specialiștii în etică sunt de părere că ar trebui puse în aplicare reglementări stricte pentru a proteja drepturile pacienților. Hugo Aerts, co-autor al studiului și director al programului de AI în Medicină la MGB, a subliniat că aceste tehnologii trebuie să fie utilizate strict în beneficiul pacientului și sub supraveghere adecvată pentru a preveni abuzurile. Tehnologia AI are un potențial enorm în domeniul medical, iar modelul FaceAge ar putea reprezenta un pas important în îmbunătățirea tratamentului pacienților cu cancer. Cu toate acestea, înainte ca AI-ul să fie folosit pe scară largă în spitale, este esențial să se răspundă la întrebările legate de fiabilitate, diversitate și etică. Aceste preocupări trebuie luate în serios pentru ca tehnologia să beneficieze pacienții fără a încălca drepturile lor fundamentale.