Cercetătorii au descoperit o legătură directă între inimă, creier și sistemul imunitar
Un atac de cord nu afectează doar inima, potrivit unor noi cercetări care schimbă modul în care oamenii de știință înțeleg leziunile cardiace, scrie ScienceBlog. Cercetători de la Universitatea din California, San Diego, au descoperit că infarctul activează imediat circuite din creier și sistemul imunitar care pot agrava leziunile. Concluziile sugerează că tratamentele viitoare ar putea viza axa creier-sistem imunitar, nu doar arterele blocate. O rețea ascunsă de comunicare între inimă și creier Studiul, realizat pe șoareci, a identificat un sistem cu „trei noduri” care leagă inima, creierul și sistemul imunitar. Atunci când are loc un atac de cord, neuronii senzoriali din nervul vag transmit rapid semnale de alarmă către creier. Acești neuroni, marcați de proteina TRPV1, se extind și se reorganizează în țesutul cardiac afectat. În loc să ajute vindecarea, acest tip de semnalizare a amplificat leziunile. Când cercetătorii au dezactivat acești neuroni înainte de inducerea infarctului, șoarecii au prezentat o funcție cardiacă mai bună, cicatrici mai mici și ritmuri electrice mai stabile. Cum amplifică creierul leziunile cardiace Semnalele provenite din inimă au fost urmărite până la nucleul paraventricular al creierului, o regiune care reglează răspunsurile la stres. După atacuri de cord, neuronii din această zonă au devenit hiperactivi și au declanșat eliberarea hormonilor de stres și a semnalelor nervoase asociate cu tensiunea arterială și inflamația. Inhibarea acestor celule cerebrale a redus cicatrizarea inimii și a stabilizat ritmul cardiac. Răspunsul creierului, menit inițial să protejeze organismul, a intensificat de fapt daunele. Rolul sistemului imunitar în agravarea evoluției Semnalele de stres transmise de creier au activat sistemul nervos simpatic, responsabil de reacția de „luptă sau fugi”, precum și cel imunitar. Cercetătorii au observat niveluri crescute de interleukină-1β, o moleculă inflamatorie puternică, în grupuri de nervi conectați la inimă. Blocarea acestui semnal inflamator a îmbunătățit recuperarea, în timp ce intensificarea lui a dus la rezultate mai grave. Deși esențial pentru vindecare, răspunsul imunitar pare să extindă leziunile atunci când este suprastimulat. De ce ar putea schimba acest lucru tratamentul infarctului Tratamentele actuale pentru infarct se concentrează pe restabilirea fluxului sanguin prin intervenții chirurgicale sau medicamente. Acest studiu sugerează că reducerea răspunsurilor nocive ale creierului și sistemului imunitar ar putea aduce beneficii suplimentare. Deși rezultatele se bazează pe modele animale, ele pot explica de ce pacienții cu infarct dezvoltă adesea anxietate, depresie sau simptome neurologice. Oamenii de știință spun că, pe viitor, țintirea semnalelor nervoase și imunitare ar putea limita daunele fără proceduri invazive. Studiul a fost publicat în revista Cell și evidențiază inima ca parte a unei rețele biologice complexe, nu ca un organ izolat.
Studiul care dezvăluie secretul ascuns în cele 20.000 de respirații zilnice. Legătura cu depresia
O micropauză care apare după fiecare expirație ar putea fi legată de simptomele depresiei și de satisfacția vitală, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Complutense din Madrid și Nirakara Lab, în colaborare cu Biotechnology Institute (BIT) din Vitoria-Gasteiz. Potrivit experților, pauza post-respiratorie este strâns legată de rețelele cerebrale de procesare a emoțiilor, scrie El Economista. Studiul, publicat în Cerebral Cortex, a evaluat comportamentul cerebral în timpul ciclului respirator al 46 de adulți sănătoși prin tehnici avansate de magnetoencefalografie (MEG). „Respirăm de aproximativ 20.000 de ori pe zi fără să ne dăm seama. Acum știm că fiecare dintre aceste respirații conține informații despre starea noastră”, a explicat Nazareth Castellanos, co-cercetătoare principală a studiului. De ce funcționează meditația Cercetarea deschide calea către înțelegerea motivului pentru care tehnicile de meditație sau anumite exerciții respiratorii îmbunătățesc starea de spirit. În plus, va permite explorarea dezvoltării unor instrumente de monitorizare a sănătății mintale mai simple și mai accesibile. Un nou instrument pentru sănătatea mintală „Nu numai că oferă o nouă modalitate de a înțelege creierul, dar și un instrument potențial pentru îmbunătățirea sănătății mintale. E deosebit de relevant în vremurile actuale”, a subliniat directorul Nirakara Lab și co-cercetător principal al studiului, Gustavo G. Díez. Se știa deja că una dintre manifestările fricii este blocarea respirației. Datorită acestui nou studiu, se știe că interacțiunea dintre respirație și creier poate spune mult mai multe despre oameni. Descoperirea arată că micropauza care apare după fiecare expirație nu este întâmplătoare, ci conține informații esențiale despre starea emoțională și psihică a fiecărei persoane. Legătura dintre respirație și rețelele cerebrale de procesare a emoțiilor explică de ce exercițiile de respirație controlată și meditația au efecte benefice dovedite asupra stării de spirit și sănătății mintale.
Persoanele cu dependență de binge-watching sunt mai predispuse la singurătate, potrivit unui studiu
Obiceiul maratoanelor de vizionare a serialelor, cunoscut sub termenul popular de „binge-watching”, poate fi perceput, la început, ca un mod nevinovat de a te relaxa după o zi stresantă. Cu toate acestea, vizionarea excesivă a serialelor sau programelor TV poate deveni o dependență. Este foarte probabil ca, persoanele afectate să aibă sentimente de singurătate, potrivit unui studiu publicat în jurnalul PLOS One, citat de Euronews. Mai mult de șase din zece participanți care au obiceiul de a se uita la seriale sau TV au îndeplinit criteriile pentru adicție. Aceștia au manifestat obsesie, creșteri în ceea ce privește uitatul la seriale, dar și un impact negativ asupra vieții de zi cu zi, precum munca, dar și viața personală, potrivit studiului. În acest grup, nivelurile mari de singurătate au fost asociate cu o problemă mai severă a dependenței de seriale. Această asociere nu a fost identificată între spectatorii care nu au îndeplinit criteriile pentru adicție, sugerând că dependența de seriale s-ar putea să fie determinată de factori psihologici. Cercetătorii au analizat și motivul din cauza căruia oamenii adoptă obiceiul vizionării „maratoanelor de seriale” sau a programelor TV și au descoperit singurătatea a fost strâns legată de doi factori cheie: dorința de evadare din cotidian, dar și „îmbunătățirea” emoțională. Această descoperire sugerează că există o probabilitate ca, persoanele care se simt mai singure să se refugieze în vizionatul serialelor pentru a evita emoțiile negative, dar și a simți confort sau plăcere. Singurătatea ne poate îmbolnăvi Alte studii anterioare au asociat singurătatea cu stresul psihic, o stare de bine mai precară, o sănătate fizică mai slabă și o calitate a vieții mai scăzută. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 16% din populația globului este afectată de singurătate, iar deconectarea socială este văzută ca „o amenințare serioasă asupra sănătății globale”. Izolarea socială și singurătatea sunt asociate cu un risc mai mare de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, diabet de tip 2, dar și depresie și anxietate, potrivit OMS. Studiul are limitările sale Cu toate acestea, studiul are și limitări. Datele identificate arată o asociere, mai degrabă, decât o relație cauză-efect, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra faptul că singurătatea duce într-adevăr la vizionarea excesivă de seriale. Cercetătorii s-au focusat mai degrabă pe urmărirea programelor TV și nu au analizat și alte forme de petrecere a timpului liber în fața ecranului, precum platformele cu conținut scurt, precum TikTok sau YouTube. Totuși, descoperirile evidențiază că oamenii se refugiază în consumul conținutului media ca parte a unei strategii de coping (n.r. – adaptare) pentru cei care se confruntă cu izolare socială.
Amâni totul pentru mai târziu? Oamenii de știință japonezi au descoperit motivul și soluția
De ce în loc să faci ceea ce știi că este necesar pentru a-ți atinge obiectivele te pierzi urmărind videoclipuri absurde pe TikTok? De ce te apuci să mături o podea care nici măcar nu are nevoie de curățenie, în loc să studiezi, chiar dacă urăști să faci curat? De ce lăsăm pe mâine ceea ce trebuie să facem astăzi și pe ceea ce oricum va trebui, inevitabil, să facem? Pentru mult timp, motivația a fost explicată ca o problemă de stimulente: dacă o persoană nu acționează, este pentru că nu apreciază suficient recompensa. Totuși, un studiu detaliat asupra a ceea ce se întâmplă în creier când procrastinăm pare să contrazică această idee. Într-un articol publicat în revista Current Biology, un grup de oameni de știință condus de Ken-Ichi Amemori, de la Universitatea din Kyoto, propune că este posibil ca creierul să recunoască nevoia unei acțiuni, dar totuși să împiedice inițierea ei. Pentru a înțelege cum funcționează creierul când se confruntă cu o sarcină care poate aduce beneficii, dar presupune și un disconfort, cercetătorii au lucrat cu maimuțe, un model util deoarece sistemul lor motivațional seamănă cu cel uman. Animalele, ținute ușor însetate în afara experimentului, au fost supuse la două teste. Într-unul, puteau acționa două manete pentru a primi cantități diferite de apă, măsurând astfel implicarea fiecărui circuit în motivație. În celălalt, puteau bea în două condiții: o mică înghițitură fără disconfort sau o cantitate mai mare, dar însoțită de un suflu neplăcut de aer în față. Conexiunea dintre striatalul ventral (EV) și paleul ventral (PV), Ca și noi când începem o sarcină și ne gândim la recompensă, maimuța evalua dacă merită să suporte suflul de aer pentru a obține mai multă apă sau să se mulțumească cu înghițitura sigură. Experimentul a permis identificarea unui circuit cerebral care funcționează ca un frân motivator: nu decide dacă recompensa merită, ci dacă merită să începi. Este vorba despre conexiunea dintre striatalul ventral (EV) și paleul ventral (PV), situate în ganglionii bazali, o zonă profundă a creierului implicată în plăcere și motivație. Grupul lui Amemori a detectat că există două variabile implicate în motivație, codificate de sisteme neuronale diferite: calculul cost-beneficiu, care evaluează recompensa și pedeapsa, și probabilitatea de a nu dori să inițiezi o acțiune. Ambele mecanisme au fost conservate de milioane de ani pentru că au ajutat la supraviețuirea strămoșilor noștri. Striatul ventral se activează când anticipăm ceva inconfortabil sau dificil, fără să evalueze recompensa finală. Paleul ventral funcționează ca un întrerupător pentru a începe și susține acțiunea. Observațiile asupra creierului maimuțelor au arătat că, atunci când ambele regiuni comunică, avertizarea de disconfort a EV poate bloca inițierea acțiunii de PV. Când cercetătorii au întrerupt această comunicare printr-o tehnică chimiogenetică, frâna motivațională a fost eliminată, iar maimuțele au început să facă sarcina cu mai puține rețineri, chiar dacă era incomodă. Împărțirea sarcinii Acest studiu oferă un punct de vedere nou față de abordările obișnuite. Promisiunile mari de recompense sau presiunea externă acționează asupra circuitului valorii percepute, dar nu elimină frâna impusă de EV. „Când motivația este blocată la nivelul inițierii, reducerea semnalelor care împiedică începutul poate fi mai eficientă decât creșterea stimulentelor”, recomandă Amemori. Divizarea sarcinii în pași mai mici sau reducerea expunerii la judecată și evaluare poate fi o strategie eficientă pentru a depăși procrastinarea. Cercetătoarea consideră, de asemenea, că un mediu de lucru stresant și notificările constante de la e-mailuri sau mesaje mobile „pot menține activ continuu circuitul striatal ventral, care procesează semnalele care declanșează sentimente de respingere”. „Pe termen lung, acest lucru poate produce modificări plastice și, eventual, modificări structurale în calea EV-PV, dezechilibrând sistemul și ducând la o dezangajare excesivă, o tulburare cunoscută clinic sub numele de abulie”, spune ea. Dintr-o perspectivă socială, reducerea semnalizării continue a stresului ar putea ajuta la prevenirea supraîncărcării cronice a acestui circuit, care, în cele din urmă, ar sufoca motivația. Potrivit lui Amemori, prioritizarea mai clară a sarcinilor sau crearea unor medii de lucru sau școlare care să permită recuperarea după sarcini solicitante pot fi la fel de importante în combaterea acestei probleme ca intervențiile la nivel individual. În timpul experimentului, nu toate maimuțele s-au comportat la fel. Unele au înlemnit mai mult decât altele la perspectiva de a li se sufla din nou aeru în față. Aceste observații sugerează că paralizia cauzată de stres ar putea avea o bază neurobiologică identificabilă și nu ar putea fi pur și simplu o chestiune de personalitate sau temperament. Aceste cunoștințe ar putea fi utile celor pentru care incapacitatea de a acționa este o problemă serioasă. Cum se poate remedia „Constatările noastre indică faptul că abulia în depresie ar putea reflecta un dezechilibru în circuitul VS-VP”, explică Amemori. „În principiu, ar fi posibil să se dezvolte terapii care să moduleze acest echilibru. O abordare potențială este stimularea cerebrală profundă (DBS), deși aceasta necesită intervenție neurochirurgicală și ar fi potrivită doar pentru cazuri atent selectate”, ilustrează el. „Există, de asemenea, o dezvoltare activă a unor tehnici de neuromodulație mai puțin invazive care vizează influențarea structurilor cerebrale profunde, inclusiv stimularea magnetică transcraniană (TMS) și abordările bazate pe ultrasunete. Aceste metode ar putea deveni mai promițătoare în viitor, dar vor necesita o validare suplimentară substanțială în ceea ce privește siguranța, specificitatea și beneficiile clinice”, adaugă aceasta. Ar putea fi utilizate și medicamente, deoarece pallidumul ventral conține receptori opioizi, dar aceste medicamente nu ar afecta doar acea regiune a creierului și ar putea avea multe efecte secundare nedorite. În cele din urmă, Amemori subliniază faptul că reținerea motivațională „probabil îndeplinește o funcție adaptivă și conservată evolutiv, ajutând indivizii să evite implicarea în situații excesiv de costisitoare sau dăunătoare”. „Slăbirea fără discernământ a acesteia ar putea crește vulnerabilitatea la epuizare profesională, asumarea excesivă de riscuri sau dificultatea de a se detașa de contexte excesiv de stresante. Prin urmare, orice intervenție terapeutică ar trebui să fie atent calibrată și evaluată într-un cadru etic riguros”, conchide ea.
Care este obiceiul simplu care poate stimula eficacitatea vaccinurilor, potrivit unui studiu
Un nou studiu, publicat în revista Nature Medicine, arată că persoanele care au practicat gândirea pozitivă, pentru a stimula activitatea sistemului de recompensă al creierului, au răspuns mai bine la vaccinare. Datele au arătat că sistemul imunitar al acestora a produs mai mulți anticorpi decât al altora după administrarea vaccinului, notează The Guardian. Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv au constatat că persoanele care utilizează o parte a creierului legată de așteptările pozitive au prezentat un răspuns mai bun al sistemului imunitar. „Este prima demonstrație la oameni, într-o manieră care pare a fi cauzală, că dacă înveți cum să-ți recrutezi sistemul de recompensă din creier, eficacitatea imunizării crește”, a spus Talma Hendler, profesor de psihiatrie și neuroștiință la Universitatea din Tel Aviv, potrivit sursei citate. Ce au arătat rezultatele Oamenii de știință israelieni au antrenat 85 de participanți sănătoși la studiu pentru a crește activitatea din zona tegmentală ventrală a creierului (VTA) în această cale de recompensă, o regiune care face parte din sistemul de recompensă al creierului. După patru sesiuni de antrenament, voluntarilor li s-a administrat un vaccin împotriva hepatitei B. Ulterior, s-a constatat că persoanele care au stimulat activitatea unei părți a sistemului de recompensă al creierului au avut cel mai puternic răspuns imun la vaccin. Cei care au stimulat-o cu cel mai mare succes au făcut-o prin așteptări pozitive sau imaginându-și lucruri bune, mai relevă sursa citată. „Abordarea pe care am testat-o este destinată exclusiv ca instrument complementar care poate îmbunătăți răspunsul imun la vaccinare. Ea nu poate și nu are scopul de a înlocui vaccinurile sau îngrijirea medicală standard”, a declarat dr. Nitzan Lubianiker, autor principal al studiului, potrivit The Guardian. Deși rezultatele sunt interesante, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii mai ample pentru a demonstra dacă există vreun beneficiu medical clar.
Secretul longevității nu e la sală. Unde au găsit medicii răspunsul
Cercetătorii de la Johns Hopkins au descoperit că activitatea fizică ușoară poate salva vieți, chiar dacă nu implică efort intens, notează Medical News Today. Sindromul cardiovascular-renal-metabolic este o afecțiune recent definită care include boli de inimă, boli renale, obezitate și diabet de tip 2. Aproximativ 90% dintre americani se încadrează cel puțin în stadiul 1 al acestui sindrom. „Medicii vor folosi această nouă abordare atunci când vor gestiona riscul de boli cardiace la pacienți”, explică Joseph Sartini, autorul principal al studiului. Cele patru stadii ale sindromului Stadiul 1 include semne timpurii de exces de grăsime corporală sau prediabet. Stadiul 2 cuprinde diabet, hipertensiune, trigliceride ridicate și risc moderat până la ridicat de boală renală cronică. Stadiul 3 prezintă semne inițiale de boală cardiacă, împreună cu simptomele stadiului 2. Stadiul 4 înseamnă boală cardiacă diagnosticată, cum ar fi insuficiență cardiacă sau accident vascular cerebral, cu sau fără insuficiență renală. Studiul care schimbă perspectiva Cercetătorii au analizat date din 2003 până în 2006 din Ancheta națională de sănătate și nutriție (NHANES). Studiul a inclus informații despre sănătate și activitate fizică de la aproximativ 7.200 de participanți adulți. Cercetarea a fost publicată în Journal of the American Heart Association. Niciun studiu anterior nu evaluase beneficiile pe termen lung pentru persoanele cu boli cardiace identificate folosind măsurători ale sindromului CKM. Beneficii clare pentru exercițiile ușoare Participarea la exerciții fizice de intensitate ușoară era corelată semnificativ cu un risc mai mic de mortalitate. Beneficiile au fost evidente pentru participanții aflați în stadiile 2, 3 și 4 ale sindromului CKM. Creșterea activității fizice ușoare cu doar o oră pe zi era asociată cu un risc de deces cu 14-20% mai mic pe o perioadă de 14 ani. Creșterea duratei activității ușoare aducea mai multe beneficii în stadiile mai avansate ale sindromului. Alternativă accesibilă la sport intens „Activitatea ușoară este foarte accesibilă – nu necesită abonament la sala de sport sau echipament special”, subliniază Sartini. Persoanele cu sindrom CKM mai avansat întâmpină dificultăți în respectarea recomandărilor tradiționale de 150 de minute de activitate moderată până la intensă pe săptămână. Pentru multe dintre acestea, activitatea susținută de intensitate ridicată nu este nici măcar sigură sau posibilă. Activitatea ușoară reprezintă o alternativă utilă pentru populațiile cu risc ridicat. Ce activități simple funcționează „Constatările noastre sugerează un beneficiu substanțial al întreruperii perioadelor de sedentarism”, explică Michael Fang, coautor al studiului. Activități simple includ yoga, plimbări ocazionale, întinderi și treburi casnice. Aceste exerciții sunt deosebit de utile pentru persoanele cu boli cardiace sau cu risc ridicat de a le dezvolta. Mișcarea nu trebuie să fie intensă pentru a fi semnificativă. Confirmarea din practica medicală Dr. Kevin Shah de la MemorialCare Heart & Vascular Institute confirmă că rezultatele studiului reflectă observațiile din practica zilnică. „Beneficiile păreau să fie mai puternice la pacienții cu stadii mai avansate de CKM”, remarcă Shah. Studiul subliniază că mișcarea incrementală, realizabilă, se traduce în beneficii semnificative pentru sănătate pe termen lung. În loc să considere activitatea fizică ca un obiectiv de tipul „totul sau nimic”, pacienții pot adopta o abordare graduală. Inversarea stilului de viață sedentar Dr. Ian Del Conde de la Miami Cardiac & Vascular Institute subliniază că nivelul de activitate din studiu este practic și realizabil. „Ca societate, ne-am îndreptat către un stil de viață din ce în ce mai sedentar, adesea asociat cu o alimentație nesănătoasă”, avertizează Del Conde. Aceasta alimentează o povară tot mai mare a bolilor cardiovasculare și metabolice. „Trebuie să inversăm această tendință și să readucem societatea la ceva mai apropiat de originile noastre”, adaugă medicul. Direcții viitoare de cercetare Specialiștii doresc să vadă cum activitatea ușoară afectează nu doar bolile cardiovasculare, ci și sănătatea mintală și durata de viață. Cercetările viitoare ar trebui să testeze dacă creșterea intenționată a activității fizice ușoare îmbunătățește rezultatele la pacienții cu sindrom CKM. Programele structurate de mers pe jos sau rutinele zilnice bazate pe mișcare ar putea fi soluții practice. „Schimbările mici și durabile în mișcarea zilnică pot duce la câștiguri semnificative în ceea ce privește longevitatea”, conchide Shah.
Avertismentul experților: Timpul excesiv petrecut în fața ecranului limitează vocabularul copiilor mici
Timpul excesiv petrecut în fața ecranului afectează capacitatea copiilor mici de a vorbi, a constatat primul studiu britanic de acest gen. Potrivit cercetării realizate la comanda guvernului britanic, copiii de doi ani care petreceau cinci ore pe zi în fața ecranelor cunoșteau semnificativ mai puține cuvinte decât cei care se uitau la televizor mai puțin de o oră, notează The Telegraph. Studiul urmărește 8.500 de copii născuți în Anglia din 2020 și până în prezent, evaluând abilitățile copiilor la vârsta de nouă luni și doi ani. Aceștia vor fi evaluați din nou la vârsta de trei, patru și cinci ani. Informația vine în contextul în care datele arată că în Marea Britanie, un copil de doi ani urmărește în medie peste două ore de televiziune, videoclipuri și conținut digital pe zi. Recomandarea OMS în cazul copiilor cu vârste cuprinse între doi și patru ani este aceea de a nu sta mai mult de o oră pe zi în fața ecranului. Totuși, doar 34% dintre copiii de doi ani îndeplinesc această recomandare, în scădere față de 46% în urmă cu un deceniu. Conform studiului, un copil de doi ani petrece în medie 127 de minute pe zi în fața ecranelor. Acest timp crește la 140 de minute dacă se iau în calcul jocurile pe computer. De asemenea, timpul petrecut în fața ecranului era, de asemenea, mai mare în rândul copiilor cu părinți de culoare sau asiatici. În plus, copiii mai săraci erau mai predispuși să petreacă mai mult timp în fața ecranului. Datele au fost compilate de cercetători de la universitățile din Oxford și Cambridge, precum și de la University College London, alimentând în acest sens îngrijorarea crescândă cu privire la efectele ecranelor asupra copiilor. Părinții vor primi îndrumări în acest sens În aceste condiții, părinții vor primi îndrumări din partea guvernului cu privire la timpul petrecut în fața ecranului de către copiii sub cinci ani, iar recomandările vor fi elaborate cu ajutorul părinților, copiilor și specialiștilor în educația timpurie. „Aceste îndrumări nu au scopul de a spune familiilor ce să facă, de a diminua valoarea tehnologiei sau de a judeca deciziile părinților. Scopul este de a oferi părinților sfaturi avizate cu privire la modul în care utilizarea ecranelor poate fi un instrument valoros atunci când este folosită în siguranță și de a se asigura că copiii nu pierd activitățile care sunt atât de importante pentru dezvoltarea lor”, a spus ministrul britanic al educației, Bridget Phillipson, potrivit sursei citate.
O mică schimbare a rutinei de somn te-ar putea ajuta să trăiești mai mult, spune un studiu
Un studiu recent sugerează că somnul nu înseamnă doar stare de odihnă, ci ar putea juca un rol decisiv în durata vieții oamenilor. Cercetările indică faptul că rutina nocturnă poate avea un impact măsurabil asupra riscului de mortalitate, adăugând ani la viață atunci când este făcută corect, scrie Indi100.com. Constatările provin dintr-o analiză majoră realizată de Vitality în colaborare cu London School of Economics and Political Science (LSE), care a examinat obiceiurile de somn pe parcursul a 47 de milioane de nopți de somn monitorizat. Prin corelarea acestor date cu rezultatele pe termen lung asupra sănătății, cercetătorii au putut explora modul în care durata și regularitatea somnului se leagă de supraviețuire. Cercetătorii au comparat membrii Vitality care au murit cu persoane de vârstă, sex și profiluri de sănătate similare, care erau încă în viață, permițându-le să modeleze diferențele în riscul de mortalitate. Ceea ce a reieșit a fost o diferență semnificativă între cei care dorm bine și cei care dorm prost. Durata somnului în sine a fost asociată cu o reducere de aproximativ 4% a riscului de mortalitate, în timp ce regularitatea somnului a avut o asociere mult mai puternică, reducând riscul cu aproximativ 31%. Conform sondajului, impactul devine mai greu de ignorat. Cine începe să doarmă mai mult de șapte ore pe noapte și respectă o oră constantă de culcare ar putea reduce riscul de deces cu aproximativ 24%, comparativ cu persoanele care dorm mai puțin de șapte ore și se culcă la ore neregulate. foto ilustrativa: sursa foto: Envato Pe baza speranței de viață actuale, între 76 și 82 de ani pentru bărbați și 81 până la 87 de ani pentru femei în țări precum Marea Britanie, SUA, Australia și o mare parte a Europei, un somn mai bun ar putea adăuga aproximativ doi până la patru ani de viață în plus. Și cu cât obiceiurile bune de somn sunt stabilite mai devreme, cu atât efectul pare a fi mai puternic pe parcursul vieții. „Presupunând că doar 25% dintre persoanele care dorm prost își îmbunătățesc în mod adecvat somnul, numai în SUA s-ar salva peste 190 de milioane de ani de viață”, susține studiul. Se spune că amploarea efectului plasează somnul pe aceeași ligă cu alți factori majori ai longevității, cum ar fi dieta, exercițiile fizice, greutatea corporală și tensiunea arterială. Pentru cercetătorii din domeniul somnului, descoperirile întăresc ceea ce s-a construit de ani de zile. Dr. Matthew Walker, profesor de neuroștiințe și psihologie la Universitatea din California, Berkeley, și fondator și director al Centrului pentru Știința Somnului Uman, descrie somnul ca fiind fundamental, și nu opțional. „Somnul este cea mai eficientă modalitate de a ne odihni mintea și corpul în fiecare zi. Nu există niciun sistem de organe în corp sau nicio operațiune a minții noastre care să nu fie îmbunătățită de un somn bun și afectată de un somn prost”, a spus el. „Somnul influențează totul, de la funcția cardiovasculară și metabolică până la bunăstarea mintală. Somnul regulat și suficient, de șapte până la opt ore pe noapte, cu ore constante de culcare și trezire, este nu numai restaurator, ci și preventiv.” Autorul recomandă: Legătura neștiută dintre SOMN și osteoartrită. Studiul care dă peste cap toate cercetările în domeniu
O moleculă produsă de bacteriile intestinale ar putea reduce riscul de diabet
Molecula, numită trimetilamină (TMA), este un metabolit bacterian – o substanță produsă natural atunci când microbii transformă nutrienții în energie și elemente de construcție pentru organism. Cercetătorii au descoperit că TMA poate reduce inflamația și îmbunătăți răspunsul organismului la insulină, diminuând astfel riscul de diabet de tip 2, potrivit Science Alert. Studiul arată că TMA se formează atunci când bacteriile intestinale descompun colina, un nutrient prezent în ouă și carne. Experimentele efectuate pe șoareci și pe celule umane au demonstrat că o cantitate mai mare de colină în dietă reduce unele dintre efectele negative ale alimentelor bogate în grăsimi. O descoperire-cheie a fost că TMA inhibă proteina IRAK4, care declanșează răspunsul inflamator atunci când organismul consumă alimente bogate în grăsimi. În viitor, acest mecanism ar putea fi replicat prin medicamente pentru a reduce inflamația și riscul de diabet. „Aceasta schimbă perspectiva: o moleculă produsă de microbii intestinali poate proteja organismul de efectele unei diete nesănătoase”, a declarat biochimistul Marc-Emmanuel Dumas. Cercetările au și implicații mai largi, sugerând că bacteriile din intestin pot influența direct sănătatea prin substanțe chimice care controlează așa numitele kinaze, enzime implicate în diverse procese din organism. Studiul, publicat în Nature Metabolism, subliniază potențialul microbiomului ca țintă pentru tratamente inovatoare împotriva diabetului și obezității, a fost concluzia experților.
Ce alimente te fac cel mai fericit? Indiciu: nu este ceea ce crezi
Există un domeniu recent dezvoltat al psihiatriei, cunoscut sub numele de „psihiatrie nutrițională”. Această ramură specializată se concentrează pe examinarea relației dintre obiceiurile alimentare, factorii dietetici și tulburările de sănătate mintală. Scopul este de a contribui la elaborarea de metode de prevenire și tratament pentru tulburările de sănătate mintală. Psihiatria nutrițională câștigă teren „Domeniul psihologiei nutriționale, care a evoluat în urmă cu aproape zece ani, a câștigat popularitate datorită unei cantități enorme de date de înaltă calitate care leagă alimentele de rezultate benefice sau agravante pentru sănătatea mintală”, a declarat Kristin Kirkpatrick, dieteticiană autorizată. Cercetările au descoperit că anumite alimente pot contribui la îmbunătățirea stării de spirit a unei persoane și la protejarea acesteia împotriva depresiei. Cu toate acestea, alte alimente pot afecta negativ starea de spirit și pot crește riscul de depresie. Cum afectează alimentele starea de spirit Există multe dovezi care arată că dulciurile și alimentele ultra-procesate pot afecta negativ starea de spirit și chiar pot crește riscul de depresie. „Studiile arată asocieri din mai multe motive, inclusiv, dar fără a se limita la, un risc crescut de inflamație, conținut ridicat de zahăr și conținut scăzut de fibre, care poate afecta negativ microbiomul, excluderea alimentelor antioxidante și includerea aditivilor”, a declarat Kirkpatrick. Pe termen lung, luni sau ani, consumul excesiv al acestor tipuri de alimente poate începe să vă afecteze sănătatea mentală. Un studiu recent publicat în Journal of the Academy of Nutrition and Dietetics a constatat că o dietă bogată în alimente ultra-procesate și carbohidrați rafinați poate crește riscul unei persoane de a face depresie. Această constatare este în concordanță cu un studiu din 2023 publicat în JAMA Network. Acest studiu a constatat că un consum mai mare de alimente ultra-procesate, în special îndulcitori artificiali și băuturi îndulcite artificial, poate duce la un risc crescut de depresie la unele persoane. Într-adevăr, un studiu din 2019 notează că persoanele care înlocuiesc alimentele ultra-procesate din dieta lor cu alimente mai integrale și minim procesate, cum ar fi în dieta mediteraneană, au observat o scădere a depresiei. Cu toate acestea, un studiu din 2021 a constaat că persoanele care cred că alimentele ultra-procesate le fac să se simtă mai fericite tind să mănânce mai mult, notează Healthline. Rolul microbiomului Oamenii de știință încă încearcă să identifice exact ce alimente pot face oamenii cei mai fericiți. Unii experți enumeră cerealele integrale ca fiind printre cele mai bune opțiuni. Acest lucru se datorează faptului că cerealele integrale prezintă unele dovezi minore că ar putea îmbunătăți starea de spirit. Kirkpatrick a remarcat că dieta mediteraneană pe bază de plante a fost asociată cu scoruri mai mici de depresie. „De remarcat în această dietă a fost includerea acizilor grași omega-3, a plantelor colorate precum fructele de pădure, a uleiului de măsline extra virgin, a legumelor cu frunze verzi și a surselor slabe de proteine”, a spus ea. „În plus, s-a demonstrat că suplimentarea cu vitamina D și ulei de pește (mai ales dacă alimentele de origine marină sunt puține în dietă) ajută atât la depresie, cât și la anxietate”. Ideea că intestinul și creierul funcționează într-o comunicare continuă și bidirecțională există încă din Grecia antică. Imagistica modernă a creierului a reușit să demonstreze că stimulii intestinali pot activa anumite zone ale creierului implicate în reglarea emoțională. Kirkpatrick a adăugat că este esențial să recunoaștem rolul pe care îl joacă microbiomul în influențarea rezultatelor sănătății mintale. Acest lucru înseamnă că ar trebui să ne concentrăm și pe o dietă bogată în fibre, probiotice și prebiotice. Cerealele integrale conțin fibre fermentabile, care pot fi digerate de bacteriile din intestin. Fibrele fermentabile pot contribui la îmbunătățirea sănătății microbiomului. Microbiomul este ansamblul microorganismelor, inclusiv bacterii, viruși și ciuperci, care se află în mod natural pe și în interiorul corpului nostru. Alimente care îmbunătățesc starea de spirit Michelle Routhenstein, nutriționist dietetician autorizat, a sugerat următoarele alimente suplimentare care pot îmbunătăți starea de spirit. „Peștele gras, cum ar fi somonul, sardinele și macrou, furnizează acizi grași omega-3 cu lanț lung, EPA și DHA, care sunt încorporați în membranele celulelor creierului, îmbunătățind fluiditatea și comunicarea între neuroni”, a declarat ea. „EPA și DHA au, de asemenea, efecte antiinflamatorii care pot proteja împotriva neuroinflamației, care este legată de simptomele depresive.” Routhenstein a oferit următoarele sugestii: Alimente fermentate, precum iaurtul sau kefirul: pot favoriza un microbiom intestinal sănătos, care comunică cu creierul și poate influența reglarea stării de spirit. Nuci și semințe, în special semințe de dovleac: bogate în magneziu, un mineral care joacă un rol cheie în susținerea funcției creierului și a stării de spirit. Alimente bogate în polifenoli, cum ar fi ciocolata neagră, afinele sălbatice, fructele de soc negru, nucile, semințele, merele, anghinarea, ceapa roșie și ierburile aromatice, cum ar fi menta: conțin antioxidanți și compuși antiinflamatori care pot contribui la sănătatea creierului și la starea de spirit. Sfaturi pentru a vă îmbunătăți starea de spirit cu ajutorul alimentelor Experții spun că există diverse moduri în care alimentele pot contribui la îmbunătățirea stării de spirit. „Alimentele joacă un rol important, desigur, dar nu este vorba doar despre ce ar trebui să consumați, ci și despre ce ar trebui să limitați. Ar trebui să se limiteze consumul de zahăr, cereale rafinate, alimente ultra-procesate și alcool, în timp ce ar trebui să se acorde atenție consumului de alimente colorate și cu densitate nutritivă ridicată”, a spus Kirkpatrick. „În plus, gestionarea stresului, exercițiile fizice și un somn adecvat și de calitate sunt, de asemenea, importante”. Ea a oferit următoarele sfaturi: Dacă aveți de gând să consumați deserturi în timpul sărbătorilor, concentrați-vă pe cele care vă pot ajuta, cum ar fi ciocolata neagră și fructele de pădure. Când sunteți la o petrecere, limitați consumul de alcool pentru a vă ajuta să controlați porțiile. Apoi mâncați până nu vă mai este foame, nu până vă simțiți sătui. Înlocuiți ingredientele atunci când puteți la mesele de sărbători: folosiți ulei de măsline extra virgin în loc de unt, iaurt în loc de smântână, piure de conopidă în loc de cartofi albi, pește gras sălbatic în loc de carne