Etichetă: studiu

Concluzie surprinzătoare a experților în sănătate: Exercițiile fizice pot susține capacitatea de învățare

Știm cu toții deja că un stil de viață activ este foarte important pentru o stare bună de sănătate, iar exercițiile fizice pot avea și un efect pozitiv asupra longevității, dar sportul poate fi benefic chiar și pentru inteligență. Mai exact, exercițiile fizice pot chiar să îmbunătățească capacitatea de învățare. Aceasta este concluzia surprinzătoare rezultată după o amplă analiză științifică, care a evaluat nu mai puțin de 22 de studii anterioare. Dar, potrivit experților în sănătate, citați de Click, exercițiile fizice nu ar îmbunătăți învățarea în timpul activității în sine, ci ulterior, iar undeva între 15 și 30 de minute de exerciții fizice sunt foarte importante pentru capacitatea de învățare. Practic, cei care au un stil de viață activ nu învață, în mod neapărat, mai repede, ci mai eficient pe termen lung. De asemenea, specialiștii mai spun că ar trebui să facem exerciții fizice fie chiar înainte de învățare sau la cel mult patru ore după aceasta. Sursă Foto – caracter ilustrativ: Facebook Acestea ar putea crește performanța la învățare chiar și cu 30%, iar efectul pozitiv a fost măsurat chiar și la șapte zile distanță. Cu toate acestea, însă, aceste beneficii nu au fost înregistrate, efectiv, în timpul exercițiilor, ci mai târziu. Practic, creierul a putut alege mai eficient informațiile pe care avea să le stocheze pe termen lung, datorită exercițiilor fizice. Autorul mai recomandă: Sala de fitness din fața casei: cercetătorii de la Harvard dezvăluie câte calorii arzi la lopată Ce spun specialiștii despre băile în ape înghețate. Practica a devenit tot mai populară printre oameni Ce să faci ca să nu te îngrași, fără dietă sau înfometare. Cele 12 obiceiuri pe care le poți urma O mică schimbare a rutinei de somn te-ar putea ajuta să trăiești mai mult, spune un studiu Mersul pe jos adaugă ani în plus la viață. Un nou studiu a arătat că poate reduce riscul de deces cu 10%

Alcoolul în cantități moderate te scapă de Alzheimer

Un consum scăzut de alcool ar putea avea efecte benefice asupra sănătății creierului, ajutând la reducerea inflamațiilor și la eliminarea toxinelor asociate cu boli neurodegenerative precum Alzheimer, arată un studiu realizat de cercetători de la Universitatea Rochester Medical Center din Statele Unite, citat de foxnews.com. Potrivit autorilor cercetării, alcoolul consumat cu moderație poate stimula un mecanism natural de curățare al creierului, cunoscut sub numele de sistem glicfatic. Acest sistem are rolul de a elimina „deșeurile” metabolice, inclusiv proteinele implicate în apariția bolii Alzheimer și a altor forme de demență. „Creierul elimină deșeurile” „Cantitățile mici de alcool sunt potențial benefice pentru sănătatea creierului”, a declarat Maiken Nedergaard, autorul principal al studiului. „Alcoolul consumat cu moderație îmbunătățește capacitatea creierului de a elimina deșeurile” Studiul a fost realizat pe animale, iar cercetătorii au analizat modul în care alcoolul influențează procesul de curățare cerebrală. Rezultatele au arătat că șoarecii care au primit echivalentul a aproximativ 2,5 băuturi alcoolice pe zi au prezentat o eliminare mai eficientă a toxinelor din creier, comparativ cu cei care nu au fost expuși deloc la alcool. Poate deveni rapid dăunător Cercetătorii subliniază însă că efectele pozitive apar exclusiv în cazul unui consum redus. Rozătoarele expuse la cantități mari de alcool au dezvoltat inflamații cerebrale, precum și tulburări motorii și cognitive, ceea ce confirmă riscurile bine cunoscute ale consumului excesiv. „Este esențial să nu se exagereze”, avertizează autorii studiului, subliniind că alcoolul poate deveni rapid dăunător atunci când este consumat peste limitele moderate. De reținut că alcoolul nu e medicament Rezultatele se adaugă unui corp tot mai larg de cercetări care sugerează că un consum redus de alcool ar putea fi asociat cu anumite beneficii pentru sănătate, inclusiv un risc mai scăzut de boli cardiovasculare și de unele tipuri de cancer. Totuși, specialiștii atrag atenția că aceste beneficii nu justifică începerea consumului de alcool în scop medical. Studiul oferă o perspectivă interesantă asupra modului în care creierul reacționează la alcool în cantități mici, dar cercetătorii subliniază că sunt necesare studii suplimentare, în special pe subiecți umani, pentru a confirma aceste efecte.

Studiu: Unde se ascunde mucegaiul toxic din casă și cum îți distruge plămânii

Echipa de cercetare a urmărit copii timp de trei decenii în cadrul proiectului „Copiii anilor ’90”. La zece ani după expunerea la vârsta de 15 ani, participanții aveau funcția pulmonară redusă cu 5%, scrie Daily Mail. Cum afectează mucegaiul sănătatea Viața în locuințe cu mucegai provoacă o serie de probleme de sănătate. Printre acestea se numără infecții respiratorii precum aspergiloza, astmul și alergiile. Mucegaiul, o ciupercă microscopică, eliberează în atmosferă mii de particule toxice. Acestea provoacă afecțiunile respiratorii. Semnele care indică afectarea de mucegai includ tuse prelungită și respirație șuierătoare. Alte simptome sunt senzația de lipsă de aer și agravarea astmului. Unde se dezvoltă mucegaiul în casă Mucegaiul poate apărea pe pereți, sub podele sau în interiorul aparatelor electrocasnice. Aparatele de bucătărie precum mașinile de spălat vase, frigiderele și cuptoarele cu microunde sunt zone propice. Umiditatea constantă și expunerea la apă favorizează dezvoltarea mucegaiului. Chiuvetele din baie, mansardele, subsolurile și podelele din lemn nu sunt ferite. De obicei, mucegaiul începe să se dezvolte în doar una sau două zile. Pot trece săptămâni sau luni până apar semne evidente precum mirosuri și pete vizibile. Cum previi mucegaiul Dr. Raquel Granell, autoarea studiului, a oferit sfaturi pentru prevenirea mucegaiului. Orice mucegai pe care îl puteți mirosi este grav. Cel mai bun mod de prevenire este ventilația. Deschideți ferestrele, în special în bucătărie și baie. Evitați uscarea hainelor în interior. Dacă nu este posibil, lăsați spațiu între haine. Folosiți o zonă caldă și ventilată. Utilizați un dezumidificator. Aparatele trebuie inspectate și uscate în mod regulat. Umiditatea persistentă poate determina răspândirea mucegaiului în alte zone. Efecte grave asupra sănătății Sporii de mucegai provoacă reacții alergice severe la aproximativ 5-10% din populație. Acestea duc la congestie, dureri în gât, tuse sau respirație șuierătoare. Alte efecte includ arsuri la ochi și erupții cutanate. Unele tipuri de mucegai sunt mai periculoase decât altele. Cercetătorii au documentat cazuri în care mucegaiul a provocat probleme grave de sănătate. Toxinele produse de mucegai au fost asociate cu leziuni ale organelor.

Povestea cuvântului OK. Care este originea celor două litere care au cucerit lumea

„OK” are doar două litere, dar este unul dintre cele mai folosite cuvinte de pe planetă. Îl înțeleg oameni din toate colțurile lumii și îl folosesc în aproape orice situație. Spunem „OK” când suntem bine, când aprobăm ceva sau când nu vrem să intrăm în detalii. Deși pare simplu, puțini știu de unde vine.  Sursa foto: Envato Mult timp, nimeni nu a putut spune clar care este originea acestui cuvânt. Au apărut zeci de teorii. Unii au spus că vine din greacă („Ὅλα Καλά” – „totul este în regulă”), alții din latină („Omnis Correcta” – totul este corect) sau din germană („Ohne Korrektur” – „fără corecție”). Au existat explicații legate de marinari, telegrafiști, soldați sau chiar de limbile vorbite de sclavii aduși în America. Fiecare ipoteză părea posibilă, dar niciuna sigură. Adevărul acceptat astăzi duce la Boston, în anul 1839, conform unei analize IFLScience. Atunci, într-un ziar local a apărut pentru prima dată scris „OK”. Cuvântul era o glumă. La acea vreme, era la modă să se scrie greșit anumite expresii în mod intenționat, dar și să fie prescurtate. „All corect” devenea „oll korrect”, iar prescurtarea era „OK”. Sursa foto: Envato Gluma a rezistat în timp. În 1840, în timpul alegerilor prezidențiale din SUA, susținătorii președintelui Martin Van Buren au folosit „OK” ca slogan politic. Van Buren era poreclit „Old Kinderhook”, după orașul său natal. A apărut astfel „Clubul OK”, iar expresia a ajuns peste tot, în ziare și pe afișe. De atunci, „OK” nu a mai dispărut. A trecut granițele Americii, a intrat în toate limbile și a ajuns chiar și pe Lună, folosit de astronauți. Nu a fost inventat pentru că lipsea un cuvânt, ci pentru că oferea ceva diferit: o abordare neutră, fără emoții puternice. Astăzi, nimeni nu mai stă pe gânduri când spune „OK”. Este scurt, clar și universal. Și, indiferent de unde a pornit, un lucru este sigur: „OK” este aici ca să rămână. AUTORUL RECOMANDĂ: Care sunt cele două cuvinte care ar exista în toate limbile. Se folosesc zilnic Oamenii de știință suedezi au descoperit că primii oameni vânau cu otravă acum 60.000 de ani

Cercetătorii au descoperit o legătură directă între inimă, creier și sistemul imunitar

Un atac de cord nu afectează doar inima, potrivit unor noi cercetări care schimbă modul în care oamenii de știință înțeleg leziunile cardiace, scrie ScienceBlog. Cercetători de la Universitatea din California, San Diego, au descoperit că infarctul activează imediat circuite din creier și sistemul imunitar care pot agrava leziunile. Concluziile sugerează că tratamentele viitoare ar putea viza axa creier-sistem imunitar, nu doar arterele blocate. O rețea ascunsă de comunicare între inimă și creier Studiul, realizat pe șoareci, a identificat un sistem cu „trei noduri” care leagă inima, creierul și sistemul imunitar. Atunci când are loc un atac de cord, neuronii senzoriali din nervul vag transmit rapid semnale de alarmă către creier. Acești neuroni, marcați de proteina TRPV1, se extind și se reorganizează în țesutul cardiac afectat. În loc să ajute vindecarea, acest tip de semnalizare a amplificat leziunile. Când cercetătorii au dezactivat acești neuroni înainte de inducerea infarctului, șoarecii au prezentat o funcție cardiacă mai bună, cicatrici mai mici și ritmuri electrice mai stabile. Cum amplifică creierul leziunile cardiace Semnalele provenite din inimă au fost urmărite până la nucleul paraventricular al creierului, o regiune care reglează răspunsurile la stres. După atacuri de cord, neuronii din această zonă au devenit hiperactivi și au declanșat eliberarea hormonilor de stres și a semnalelor nervoase asociate cu tensiunea arterială și inflamația. Inhibarea acestor celule cerebrale a redus cicatrizarea inimii și a stabilizat ritmul cardiac. Răspunsul creierului, menit inițial să protejeze organismul, a intensificat de fapt daunele. Rolul sistemului imunitar în agravarea evoluției Semnalele de stres transmise de creier au activat sistemul nervos simpatic, responsabil de reacția de „luptă sau fugi”, precum și cel imunitar. Cercetătorii au observat niveluri crescute de interleukină-1β, o moleculă inflamatorie puternică, în grupuri de nervi conectați la inimă. Blocarea acestui semnal inflamator a îmbunătățit recuperarea, în timp ce intensificarea lui a dus la rezultate mai grave. Deși esențial pentru vindecare, răspunsul imunitar pare să extindă leziunile atunci când este suprastimulat. De ce ar putea schimba acest lucru tratamentul infarctului Tratamentele actuale pentru infarct se concentrează pe restabilirea fluxului sanguin prin intervenții chirurgicale sau medicamente. Acest studiu sugerează că reducerea răspunsurilor nocive ale creierului și sistemului imunitar ar putea aduce beneficii suplimentare. Deși rezultatele se bazează pe modele animale, ele pot explica de ce pacienții cu infarct dezvoltă adesea anxietate, depresie sau simptome neurologice. Oamenii de știință spun că, pe viitor, țintirea semnalelor nervoase și imunitare ar putea limita daunele fără proceduri invazive. Studiul a fost publicat în revista Cell și evidențiază inima ca parte a unei rețele biologice complexe, nu ca un organ izolat.

Studiul care dezvăluie secretul ascuns în cele 20.000 de respirații zilnice. Legătura cu depresia

O micropauză care apare după fiecare expirație ar putea fi legată de simptomele depresiei și de satisfacția vitală, potrivit unui studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea Complutense din Madrid și Nirakara Lab, în colaborare cu Biotechnology Institute (BIT) din Vitoria-Gasteiz. Potrivit experților, pauza post-respiratorie este strâns legată de rețelele cerebrale de procesare a emoțiilor, scrie El Economista. Studiul, publicat în Cerebral Cortex, a evaluat comportamentul cerebral în timpul ciclului respirator al 46 de adulți sănătoși prin tehnici avansate de magnetoencefalografie (MEG). „Respirăm de aproximativ 20.000 de ori pe zi fără să ne dăm seama. Acum știm că fiecare dintre aceste respirații conține informații despre starea noastră”, a explicat Nazareth Castellanos, co-cercetătoare principală a studiului. De ce funcționează meditația Cercetarea deschide calea către înțelegerea motivului pentru care tehnicile de meditație sau anumite exerciții respiratorii îmbunătățesc starea de spirit. În plus, va permite explorarea dezvoltării unor instrumente de monitorizare a sănătății mintale mai simple și mai accesibile. Un nou instrument pentru sănătatea mintală „Nu numai că oferă o nouă modalitate de a înțelege creierul, dar și un instrument potențial pentru îmbunătățirea sănătății mintale. E deosebit de relevant în vremurile actuale”, a subliniat directorul Nirakara Lab și co-cercetător principal al studiului, Gustavo G. Díez. Se știa deja că una dintre manifestările fricii este blocarea respirației. Datorită acestui nou studiu, se știe că interacțiunea dintre respirație și creier poate spune mult mai multe despre oameni. Descoperirea arată că micropauza care apare după fiecare expirație nu este întâmplătoare, ci conține informații esențiale despre starea emoțională și psihică a fiecărei persoane. Legătura dintre respirație și rețelele cerebrale de procesare a emoțiilor explică de ce exercițiile de respirație controlată și meditația au efecte benefice dovedite asupra stării de spirit și sănătății mintale.

Persoanele cu dependență de binge-watching sunt mai predispuse la singurătate, potrivit unui studiu

Obiceiul maratoanelor de vizionare a serialelor, cunoscut sub termenul popular de „binge-watching”, poate fi perceput, la început, ca un mod nevinovat de a te relaxa după o zi stresantă. Cu toate acestea, vizionarea excesivă a serialelor sau programelor TV poate deveni o dependență. Este foarte probabil ca, persoanele afectate să aibă sentimente de singurătate, potrivit unui studiu publicat în jurnalul PLOS One, citat de Euronews.  Mai mult de șase din zece participanți care au obiceiul de a se uita la seriale sau TV au îndeplinit criteriile pentru adicție. Aceștia au manifestat obsesie, creșteri în ceea ce privește uitatul la seriale, dar și un impact negativ asupra vieții de zi cu zi, precum munca, dar și viața personală, potrivit studiului. În acest grup, nivelurile mari de singurătate au fost asociate cu o problemă mai severă a dependenței de seriale. Această asociere nu a fost identificată între spectatorii care nu au îndeplinit criteriile pentru adicție, sugerând că dependența de seriale s-ar putea să fie determinată de factori psihologici. Cercetătorii au analizat și motivul din cauza căruia oamenii adoptă obiceiul vizionării „maratoanelor de seriale” sau a programelor TV și au descoperit singurătatea a fost strâns legată de doi factori cheie: dorința de evadare din cotidian, dar și „îmbunătățirea” emoțională. Această descoperire sugerează că există o probabilitate ca, persoanele care se simt mai singure să se refugieze în vizionatul serialelor pentru a evita emoțiile negative, dar și a simți confort sau plăcere. Singurătatea ne poate îmbolnăvi Alte studii anterioare au asociat singurătatea cu stresul psihic, o stare de bine mai precară, o sănătate fizică mai slabă și o calitate a vieții mai scăzută. Organizația Mondială a Sănătății (OMS) estimează că 16% din populația globului este afectată de singurătate, iar deconectarea socială este văzută ca „o amenințare serioasă asupra sănătății globale”. Izolarea socială și singurătatea sunt asociate cu un risc mai mare de dezvoltare a bolilor cardiovasculare, diabet de tip 2, dar și depresie și anxietate, potrivit OMS. Studiul are limitările sale Cu toate acestea, studiul are și limitări. Datele identificate arată o asociere, mai degrabă, decât o relație cauză-efect, ceea ce înseamnă că nu poate demonstra faptul că singurătatea duce într-adevăr la vizionarea excesivă de seriale. Cercetătorii s-au focusat mai degrabă pe urmărirea programelor TV și nu au analizat și alte forme de petrecere a timpului liber în fața ecranului, precum platformele cu conținut scurt, precum TikTok sau YouTube. Totuși, descoperirile evidențiază că oamenii se refugiază în consumul conținutului media ca parte a unei strategii de coping (n.r. – adaptare) pentru cei care se confruntă cu izolare socială.

Amâni totul pentru mai târziu? Oamenii de știință japonezi au descoperit motivul și soluția

De ce în loc să faci ceea ce știi că este necesar pentru a-ți atinge obiectivele te pierzi urmărind videoclipuri absurde pe TikTok? De ce te apuci să mături o podea care nici măcar nu are nevoie de curățenie, în loc să studiezi, chiar dacă urăști să faci curat? De ce lăsăm pe mâine ceea ce trebuie să facem astăzi și pe ceea ce oricum va trebui, inevitabil, să facem? Pentru mult timp, motivația a fost explicată ca o problemă de stimulente: dacă o persoană nu acționează, este pentru că nu apreciază suficient recompensa. Totuși, un studiu detaliat asupra a ceea ce se întâmplă în creier când procrastinăm pare să contrazică această idee. Într-un articol publicat în revista Current Biology, un grup de oameni de știință condus de Ken-Ichi Amemori, de la Universitatea din Kyoto, propune că este posibil ca creierul să recunoască nevoia unei acțiuni, dar totuși să împiedice inițierea ei. Pentru a înțelege cum funcționează creierul când se confruntă cu o sarcină care poate aduce beneficii, dar presupune și un disconfort, cercetătorii au lucrat cu maimuțe, un model util deoarece sistemul lor motivațional seamănă cu cel uman. Animalele, ținute ușor însetate în afara experimentului, au fost supuse la două teste. Într-unul, puteau acționa două manete pentru a primi cantități diferite de apă, măsurând astfel implicarea fiecărui circuit în motivație. În celălalt, puteau bea în două condiții: o mică înghițitură fără disconfort sau o cantitate mai mare, dar însoțită de un suflu neplăcut de aer în față. Conexiunea dintre striatalul ventral (EV) și paleul ventral (PV), Ca și noi când începem o sarcină și ne gândim la recompensă, maimuța evalua dacă merită să suporte suflul de aer pentru a obține mai multă apă sau să se mulțumească cu înghițitura sigură. Experimentul a permis identificarea unui circuit cerebral care funcționează ca un frân motivator: nu decide dacă recompensa merită, ci dacă merită să începi. Este vorba despre conexiunea dintre striatalul ventral (EV) și paleul ventral (PV), situate în ganglionii bazali, o zonă profundă a creierului implicată în plăcere și motivație. Grupul lui Amemori a detectat că există două variabile implicate în motivație, codificate de sisteme neuronale diferite: calculul cost-beneficiu, care evaluează recompensa și pedeapsa, și probabilitatea de a nu dori să inițiezi o acțiune. Ambele mecanisme au fost conservate de milioane de ani pentru că au ajutat la supraviețuirea strămoșilor noștri. Striatul ventral se activează când anticipăm ceva inconfortabil sau dificil, fără să evalueze recompensa finală. Paleul ventral funcționează ca un întrerupător pentru a începe și susține acțiunea. Observațiile asupra creierului maimuțelor au arătat că, atunci când ambele regiuni comunică, avertizarea de disconfort a EV poate bloca inițierea acțiunii de PV. Când cercetătorii au întrerupt această comunicare printr-o tehnică chimiogenetică, frâna motivațională a fost eliminată, iar maimuțele au început să facă sarcina cu mai puține rețineri, chiar dacă era incomodă. Împărțirea sarcinii Acest studiu oferă un punct de vedere nou față de abordările obișnuite. Promisiunile mari de recompense sau presiunea externă acționează asupra circuitului valorii percepute, dar nu elimină frâna impusă de EV. „Când motivația este blocată la nivelul inițierii, reducerea semnalelor care împiedică începutul poate fi mai eficientă decât creșterea stimulentelor”, recomandă Amemori. Divizarea sarcinii în pași mai mici sau reducerea expunerii la judecată și evaluare poate fi o strategie eficientă pentru a depăși procrastinarea. Cercetătoarea consideră, de asemenea, că un mediu de lucru stresant și notificările constante de la e-mailuri sau mesaje mobile „pot menține activ continuu circuitul striatal ventral, care procesează semnalele care declanșează sentimente de respingere”. „Pe termen lung, acest lucru poate produce modificări plastice și, eventual, modificări structurale în calea EV-PV, dezechilibrând sistemul și ducând la o dezangajare excesivă, o tulburare cunoscută clinic sub numele de abulie”, spune ea. Dintr-o perspectivă socială, reducerea semnalizării continue a stresului ar putea ajuta la prevenirea supraîncărcării cronice a acestui circuit, care, în cele din urmă, ar sufoca motivația. Potrivit lui Amemori, prioritizarea mai clară a sarcinilor sau crearea unor medii de lucru sau școlare care să permită recuperarea după sarcini solicitante pot fi la fel de importante în combaterea acestei probleme ca intervențiile la nivel individual. În timpul experimentului, nu toate maimuțele s-au comportat la fel. Unele au înlemnit mai mult decât altele la perspectiva de a li se sufla din nou aeru în față. Aceste observații sugerează că paralizia cauzată de stres ar putea avea o bază neurobiologică identificabilă și nu ar putea fi pur și simplu o chestiune de personalitate sau temperament. Aceste cunoștințe ar putea fi utile celor pentru care incapacitatea de a acționa este o problemă serioasă. Cum se poate remedia „Constatările noastre indică faptul că abulia în depresie ar putea reflecta un dezechilibru în circuitul VS-VP”, explică Amemori. „În principiu, ar fi posibil să se dezvolte terapii care să moduleze acest echilibru. O abordare potențială este stimularea cerebrală profundă (DBS), deși aceasta necesită intervenție neurochirurgicală și ar fi potrivită doar pentru cazuri atent selectate”, ilustrează el. „Există, de asemenea, o dezvoltare activă a unor tehnici de neuromodulație mai puțin invazive care vizează influențarea structurilor cerebrale profunde, inclusiv stimularea magnetică transcraniană (TMS) și abordările bazate pe ultrasunete. Aceste metode ar putea deveni mai promițătoare în viitor, dar vor necesita o validare suplimentară substanțială în ceea ce privește siguranța, specificitatea și beneficiile clinice”, adaugă aceasta. Ar putea fi utilizate și medicamente, deoarece pallidumul ventral conține receptori opioizi, dar aceste medicamente nu ar afecta doar acea regiune a creierului și ar putea avea multe efecte secundare nedorite. În cele din urmă, Amemori subliniază faptul că reținerea motivațională „probabil îndeplinește o funcție adaptivă și conservată evolutiv, ajutând indivizii să evite implicarea în situații excesiv de costisitoare sau dăunătoare”. „Slăbirea fără discernământ a acesteia ar putea crește vulnerabilitatea la epuizare profesională, asumarea excesivă de riscuri sau dificultatea de a se detașa de contexte excesiv de stresante. Prin urmare, orice intervenție terapeutică ar trebui să fie atent calibrată și evaluată într-un cadru etic riguros”, conchide ea.

Care este obiceiul simplu care poate stimula eficacitatea vaccinurilor, potrivit unui studiu

Un nou studiu, publicat în revista Nature Medicine, arată că persoanele care au practicat gândirea pozitivă, pentru a stimula activitatea sistemului de recompensă al creierului, au răspuns mai bine la vaccinare. Datele au arătat că sistemul imunitar al acestora a produs mai mulți anticorpi decât al altora după administrarea vaccinului, notează The Guardian. Cercetătorii de la Universitatea din Tel Aviv au constatat că persoanele care utilizează o parte a creierului legată de așteptările pozitive au prezentat un răspuns mai bun al sistemului imunitar. „Este prima demonstrație la oameni, într-o manieră care pare a fi cauzală, că dacă înveți cum să-ți recrutezi sistemul de recompensă din creier, eficacitatea imunizării crește”, a spus Talma Hendler, profesor de psihiatrie și neuroștiință la Universitatea din Tel Aviv, potrivit sursei citate. Ce au arătat rezultatele Oamenii de știință israelieni au antrenat 85 de participanți sănătoși la studiu pentru a crește activitatea din zona tegmentală ventrală a creierului (VTA) în această cale de recompensă, o regiune care face parte din sistemul de recompensă al creierului. După patru sesiuni de antrenament, voluntarilor li s-a administrat un vaccin împotriva hepatitei B. Ulterior, s-a constatat că persoanele care au stimulat activitatea unei părți a sistemului de recompensă al creierului au avut cel mai puternic răspuns imun la vaccin. Cei care au stimulat-o cu cel mai mare succes au făcut-o prin așteptări pozitive sau imaginându-și lucruri bune, mai relevă sursa citată. „Abordarea pe care am testat-o este destinată exclusiv ca instrument complementar care poate îmbunătăți răspunsul imun la vaccinare. Ea nu poate și nu are scopul de a înlocui vaccinurile sau îngrijirea medicală standard”, a declarat dr. Nitzan Lubianiker, autor principal al studiului, potrivit The Guardian. Deși rezultatele sunt interesante, cercetătorii subliniază că sunt necesare studii mai ample pentru a demonstra dacă există vreun beneficiu medical clar.

Secretul longevității nu e la sală. Unde au găsit medicii răspunsul

Cercetătorii de la Johns Hopkins au descoperit că activitatea fizică ușoară poate salva vieți, chiar dacă nu implică efort intens, notează Medical News Today. Sindromul cardiovascular-renal-metabolic este o afecțiune recent definită care include boli de inimă, boli renale, obezitate și diabet de tip 2. Aproximativ 90% dintre americani se încadrează cel puțin în stadiul 1 al acestui sindrom. „Medicii vor folosi această nouă abordare atunci când vor gestiona riscul de boli cardiace la pacienți”, explică Joseph Sartini, autorul principal al studiului. Cele patru stadii ale sindromului Stadiul 1 include semne timpurii de exces de grăsime corporală sau prediabet. Stadiul 2 cuprinde diabet, hipertensiune, trigliceride ridicate și risc moderat până la ridicat de boală renală cronică. Stadiul 3 prezintă semne inițiale de boală cardiacă, împreună cu simptomele stadiului 2. Stadiul 4 înseamnă boală cardiacă diagnosticată, cum ar fi insuficiență cardiacă sau accident vascular cerebral, cu sau fără insuficiență renală. Studiul care schimbă perspectiva Cercetătorii au analizat date din 2003 până în 2006 din Ancheta națională de sănătate și nutriție (NHANES). Studiul a inclus informații despre sănătate și activitate fizică de la aproximativ 7.200 de participanți adulți. Cercetarea a fost publicată în Journal of the American Heart Association. Niciun studiu anterior nu evaluase beneficiile pe termen lung pentru persoanele cu boli cardiace identificate folosind măsurători ale sindromului CKM. Beneficii clare pentru exercițiile ușoare Participarea la exerciții fizice de intensitate ușoară era corelată semnificativ cu un risc mai mic de mortalitate. Beneficiile au fost evidente pentru participanții aflați în stadiile 2, 3 și 4 ale sindromului CKM. Creșterea activității fizice ușoare cu doar o oră pe zi era asociată cu un risc de deces cu 14-20% mai mic pe o perioadă de 14 ani. Creșterea duratei activității ușoare aducea mai multe beneficii în stadiile mai avansate ale sindromului. Alternativă accesibilă la sport intens „Activitatea ușoară este foarte accesibilă – nu necesită abonament la sala de sport sau echipament special”, subliniază Sartini. Persoanele cu sindrom CKM mai avansat întâmpină dificultăți în respectarea recomandărilor tradiționale de 150 de minute de activitate moderată până la intensă pe săptămână. Pentru multe dintre acestea, activitatea susținută de intensitate ridicată nu este nici măcar sigură sau posibilă. Activitatea ușoară reprezintă o alternativă utilă pentru populațiile cu risc ridicat. Ce activități simple funcționează „Constatările noastre sugerează un beneficiu substanțial al întreruperii perioadelor de sedentarism”, explică Michael Fang, coautor al studiului. Activități simple includ yoga, plimbări ocazionale, întinderi și treburi casnice. Aceste exerciții sunt deosebit de utile pentru persoanele cu boli cardiace sau cu risc ridicat de a le dezvolta. Mișcarea nu trebuie să fie intensă pentru a fi semnificativă. Confirmarea din practica medicală Dr. Kevin Shah de la MemorialCare Heart & Vascular Institute confirmă că rezultatele studiului reflectă observațiile din practica zilnică. „Beneficiile păreau să fie mai puternice la pacienții cu stadii mai avansate de CKM”, remarcă Shah. Studiul subliniază că mișcarea incrementală, realizabilă, se traduce în beneficii semnificative pentru sănătate pe termen lung. În loc să considere activitatea fizică ca un obiectiv de tipul „totul sau nimic”, pacienții pot adopta o abordare graduală. Inversarea stilului de viață sedentar Dr. Ian Del Conde de la Miami Cardiac & Vascular Institute subliniază că nivelul de activitate din studiu este practic și realizabil. „Ca societate, ne-am îndreptat către un stil de viață din ce în ce mai sedentar, adesea asociat cu o alimentație nesănătoasă”, avertizează Del Conde. Aceasta alimentează o povară tot mai mare a bolilor cardiovasculare și metabolice. „Trebuie să inversăm această tendință și să readucem societatea la ceva mai apropiat de originile noastre”, adaugă medicul. Direcții viitoare de cercetare Specialiștii doresc să vadă cum activitatea ușoară afectează nu doar bolile cardiovasculare, ci și sănătatea mintală și durata de viață. Cercetările viitoare ar trebui să testeze dacă creșterea intenționată a activității fizice ușoare îmbunătățește rezultatele la pacienții cu sindrom CKM. Programele structurate de mers pe jos sau rutinele zilnice bazate pe mișcare ar putea fi soluții practice. „Schimbările mici și durabile în mișcarea zilnică pot duce la câștiguri semnificative în ceea ce privește longevitatea”, conchide Shah.