Ai făcut totul să fii fericit și totuși nu găsești plăcerea de a trăi. Iată ce se întâmplă cu tine
Tinerii au un cuvânt pentru a denumi această stare: „meh”. Specialiștii îi spun anhedonie. Cuvântul pentru aceasta, anhedonie, vine din cuvintele grecești „an” și „hedone”, care, împreună, înseamnă „fără plăcere”. Incidentele ocazionale de anhedonie sunt o parte normală a experienței umane. Dar perioadele anhedonice de lungă durată ar putea însemna că se întâmplă altceva. Uneori are legătură cu o boală mintală, dar, pentru alte persoane, un stres mai mare decât în mod normal poate fi suficient pentru a-i absorbi bucuria vieții, relatează BBC Science Focus. De unde vine stresul? Cercetări recente au început să exploreze modul în care stresul, fie că provine dintr-un loc de muncă dificil, o viață de familie agitată sau alte lucruri, schimbă de fapt modul în care funcționează sistemul de recompense al creierului nostru, reducând capacitatea noastră de a simți scântei de bucurie ca răspuns la lucrurile care ne plac. Rămân câteva întrebări în această linie de cercetare, inclusiv modul în care susceptibilitatea poate diferi între oameni și care este exact cea mai bună terapie. Dar concluzia de bază în acest moment este clară: dacă acumulezi factorii de stres din viața ta, s-ar putea să-ți furi fericirea. O viață fără plăcere În ultimele decenii, cercetătorii au definit anhedonia ca fiind pur și simplu pierderea capacității de a simți plăcere. Studii mai recente au extins ușor această definiție, spune profesorul Diego Pizzagalli, neurocercetător la Universitatea din California, Irvine, din SUA. Astăzi, înțelegem că anhedonia include atât lipsa plăcerii, cât și absența motivației de a căuta chiar și lucruri plăcute. Imaginați-vă că vă gândiți dacă să vă întâlniți cu niște prieteni la un film. V-ați gândi la bucuria de a fi cu oameni care vă plac sau de a viziona un film bun. Apoi v-ați gândi la timpul necesar pentru a vă pregăti, la bătaia de cap a ajunge acolo și la banii pe care ar trebui să îi plătiți. Pentru mulți dintre noi, ar putea merita. Dar la persoanele cu anhedonie, recompensa percepută se micșorează, în timp ce costul crește. „Practic, efortul, literalmente efortul cognitiv sau fizic, este pur și simplu prea mare”, spune Pizzagalli. „Și astfel, de fapt, nu îl vor iniția”. Efectul dopaminei Un factor important în anhedonie este dopamina, o moleculă care este eliberată în așteptarea unei recompense. Eliberarea de dopamină este afectată la persoanele cu anhedonie, diminuând sistemul de recompensă al creierului. Această afectare este cauzată uneori unei afecțiuni mintale, cum ar fi depresia sau schizofrenia, sau abuzului de substanțe. Cu toate acestea, pentru mulți oameni, stresul cronic poate provoca, de asemenea, disfuncții ale dopaminei. Studiile efectuate pe animale arată că, atunci când ne confruntăm cu stresul, creierul răspunde inițial cu o creștere bruscă a nivelului de dopamină, probabil pentru a ne ajuta să facem față, spune Pizzagalli. „Dar când factorul stresor devine incontrolabil, cronic și susținut, atunci apare o reglare negativă profundă a dopaminei”, spune el. „Acest lucru a fost de fapt legat foarte clar de fenotipurile anhedonice (modele de comportament)”. Așadar, o ceartă cu un partener probabil nu te va duce la anhedonie. Dar lunile de ore suplimentare la locul de muncă ar putea. Pizzagalli a studiat persoane care au raportat că sunt supuse unui stres ridicat, dar nu au îndeplinit niciunul dintre criteriile pentru anhedonie sau depresie. Aceasta ar putea însemna că stresul poate începe să ne erodeze sistemele de recompensă încet, înainte să ne dăm seama. Există ceva ce putem face în această privință? Șoareci fericiți, șoareci triști: experimente cu anhedonie Aceasta este o întrebare la care profesorul Mazen Kheirbek, neurocercetător în sisteme la Universitatea din California, San Francisco, și-a propus să răspundă într-o cercetare recentă publicată în revista Nature. El și colegii săi au pus în mod repetat șoareci într-o incintă cu un șoarece mult mai mare și agresiv. După ce șoarecii au fost stresați corespunzător de rozătoarea Goliat, cercetătorii au efectuat teste cu apă cu zahăr pentru a măsura capacitatea lor de a răspunde la recompense. „Șoarecii normali adoră zahărul”, spune Kheirbek, și îl vor alege de fiecare dată. Șoarecii anhedonici, în schimb, nu prea le pasă ce fel de apă beau. Cercetătorii au descoperit două tipuri de șoareci: unii care au încetat curând să mai aleagă apa cu zahăr după ce au fost stresați și alții care păreau neafectați. I-au denumit pe aceștia șoareci „susceptibili” și, respectiv, „rezilenți”. Apoi, au folosit sonde electrice pentru a măsura activitatea cerebrală a ambelor grupuri de șoareci, căutând lucruri care îi diferențiază. Au găsit două semnături diferite ale activității cerebrale, câte una pentru fiecare grup, despre care cred că ajută la identificarea anhedoniei. Ambele au apărut în amigdală – care este implicată în generarea stărilor emoționale – și în hipocampus, o regiune a creierului implicată în stocarea memoriei și prezicerea evenimentelor viitoare. La șoarecii rezistenți, „creierul lor era practic foarte bun la a spune că aceasta este zaharoză și aceasta este apă”, spune Kheirbek. „Șoarecii susceptibili au combinat practic aceste două valori de recompensă”. Cu alte cuvinte, șoarecii stresați, susceptibili la anhedonie, nu mai puteau vedea apa cu zahăr ca pe o recompensă, epuizându-le dorința de a o consuma, în timp ce cei rezistenți au continuat să perceapă o valoare suplimentară în dulce. Kheirbek spune că ar putea exista o gamă similară de răspunsuri la stres și la oameni. Are efect la oameni? „Două persoane pot avea același tip de stres, dar o persoană poate ieși la iveală și dezvolta tulburări legate de depresie și anhedonie, iar o persoană nu”, spune el. Kheirbek spune că au observat, de asemenea, semne ale unui fel de „stare de indecizie” la șoarecii sensibili, despre care crede că ar putea fi similar cu modelul de ruminație adesea observat la persoanele cu depresie. „Interferă cu capacitatea ta normală de a ieși, de a experimenta mediul din jurul tău și de a experimenta recompensele de mare valoare”, spune el. Cercetătorii au mers și mai departe, folosind o tehnică numită chemogenetică pentru a modifica celulele creierului din hipocampii șoarecilor, astfel încât acestea să răspundă la un medicament care creștea nivelurile de activitate ale celulelor. Acest lucru
Simona Halep a răspuns răspicat despre Sorana Cîrstea și dilema din viața acesteia
Cea mai valoroasă jucătoare română de tenis din istorie, Simona Halep, a vorbit despre dilema din viața Soranei Cîrstea. Ca urmare a calificării în semifinale la Roma, Cîrstea a ajuns pe cel mai bun loc al carierei. Simona Halep spune că Sorana este singura care ce decide dacă va mai juca după acest an. Aflată în ultimul an al carierei, Sorana Cîrstea are o mare dilemă, iar Simona Halep a vorbit despre acest subiect Sorana Cîrstea (36 de ani) anunța, la sfârșitul anului trecut, că 2026 este ultimul an al carierei. Măcinată de accidentări, ea a ajunțat că vrea să se bucure de fiecare zi. Este unul dintre cei mai buni ani ai carierei, cu 27 de victorii în 4 luni și jumătate. spre comparație, în 2025 a câștigat 30 de meciuri, iar în anul precedent doar 12. Retrasă din circuitul WTA la începutul lunii februarie a anului 2025, după ce a fost învinsă în primul tur la Transylvania Open, Simona Halep (34 de ani) evită să-i dea un sfat Soranei. „E o întrebare care nu e pentru mine, e pentru ea (n.r. – dacă ar trebui să se retragă sau să mai continue). Cu siguranţă ştie ce are de făcut, pentru viaţa ei. Cu siguranţă va lua decizia pe care o vrea”, a declarat Simona Halep. În ceea ce o privește, Cîrstea a revenit în țară pentru o scurtă pauză, înainte de Roland Garros, turneu care începe pe 24 mai și la care românca este cap de serie. Ea a recunoscut că s-a săturat să fie întrebată dacă se retrage sau va continua și în 2027, preferând dă se bucure de fiecare zi în parte. „E un an extraordinar pentru mine, mult peste aşteptări şi mă bucur de ceea ce trăiesc. Sunt foarte recunoscătoare acestui sport. Nu suntem nici la jumătatea anului şi sper să continui aşa. Cel mai important este să fiu sănătoasă, pentru că restul lucrurilor vor veni”, a spus Cîrstea. Cel mai bun rezultat al Soranei Cîrstea la Roland Garros este calificarea în sferturi, acum 17 ani Pentru Sorana Cîrstea va fi a a 18-a prezență la Roland Garros. Cea mai bună performanță a realizat-o în 2009, la a doua participare. Atunci, românca aflată pe locul 41 mondial a ajuns în sferturile de finală, după ce în primele 4 meciuri a pierdut un singur set. Rând pe rând, le-a învins pe jucătoarea americană Carly Gullickson (6-4, 6-2), pe cea franceză Cornet Alize, desemnată a 21-a favorită (6-1, 6-3), pe daneza Carolie Wozniacki, a zecea favorită (7-6 / 3, 7-5) și pe sârboaica Jelena Jankovic, cs 5 (3-6, 6-0, 9-7. Cea care a oprit drumul Soranei către trofeu a fost australianca Samantha Stosur, favorita cu numărul 30. Aceasta s-a impus cu 6-1, 6-3. Jucătoarea de la antipozi avea să fie învinsă în penultimul act de rusoaica Svetlana Kuznetsova (cs 7) cu 6-4, 6-7 (5), 6-3. Finala a fost una în totalitate rusească, deoarece de partea cealaltă a fileului s-a aflat liderul mondial al moentului, Dinara Safina. Kusnetsova s-a impus cu 6-4, 6-2, câștigând al doilea, și ujltimul, ei trofeu de Mare Șlem. În 2004 câștigase US Open, după 6-3, 7-5 cu altă compatrioată, Elena Dementieva.
Lavinia Bârlogeanu la Altceva: Dacă m-aș gândi că mai am un an sau doi de trăit, ce-aș face? Este o întrebare care poate corecta sensul unei vieți
Un dialog extrem de interesant între jurnalistul Adrian Artene și psihoterapeuta Lavinia Bârlogeanu despre sensul vieții și despre cât este de importantă confruntarea cu ideea propriei mortalități. „Este un exercițiu esențial pentru fiecare om”, consideră Lavinia Bârlogeanu la „Altceva”-ul săptămânal, moderat de Adrian Artene. Jurnalistul Adrian Artene remarcă faptul că întrebarea „cine sunt eu” rămâne „firul roșu al multor reflecții despre sensul vieții”. „Ce am făcut cu viața mea” Acesta a făcut referire la această temă frecventă abordată în artă, fie aceasta literatură, cinematografie sau altceva: scenariul în care personajele află că mai au foarte puțin de trăit. „Există o temă care revine obsesiv în producțiile cinematografice: ce ai face dacă ai afla că mai ai o zi, 24 de ore sau câteva zile de trăit? Atunci se nasc întrebările: ce am făcut cu viața mea, care a fost sensul meu, care a fost scopul meu?”, a spus jurnalistul. „Dacă m-aș gândi că mai am un an de trăit, ce aș face? E foarte important!” Lavinia Bârlogeanu a apreciat valoarea unui astfel de exercițiu de reflecție pe tema morții. Ea consideră că discuția despre moarte și limitele vieții nu trebuie evitată, ci dimpotrivă: „E foarte bună tema asta. Nu mă gândesc că dacă mă gândesc o atrag. Mai auzi și chestia asta, ceea ce e o absurditate. Trebuie să ne gândim și să vorbim, să punem în cuvinte lucrurile, că și ăsta e un mod de a le dedramatiza, dar ce spuneți mie mi se pare un exercițiu extraordinar d eimportant pentru fiecare om. Dacă m-aș gândi că mai am un an, doi, cinci sau mai puțin, ce-aș face? E foarte important. Este o întrebare care corectează o direcție de viață, sensul unei existențe, corectează o istorie personală”, a spus Lavinia Bârlogeanu. „Îți dă șansa de a face ceea ce crezi că este foarte important să faci”, a adăugat ea.
„Banatu-i fruncea”. Orașul în care merită să trăiești în România, conform unui clasament european
Platforma globală Numbeo.com, utilizată de companii și cercetători din întreaga lume drept reper pentru clasificarea calității vieții, a publicat recent topul orașelor din lume unde merită să trăiești la începutul anului 2026. Clasamentul ia în considerare 114 localități relevante din Europa, preia Libertatea. Timișoara, Capitala Banatului, a ieșit pe primul loc în România. Primul oraș românesc din clasament este Timișoara, plasat pe locul 58 dintr-un total de 114 localități europene relevante, analizate în cadrul indicelui calității vieții 2026. Capitala Banatului a primit un scor general de 169,82 de puncte. Pe locul 63 este plasat Cluj-Napoca (164,9), în timp ce Iași (141,3) este al 90-lea. București este pe locul 95, cu un indice de 134,4. În prima jumătate, în lume În clasamentul dat publicității de Numbeo în 2025, Timișoara se afla pe locul 53, iar Cluj-Napoca pe 55. Indicele estimează calitatea generală a vieții într-un oraș sau țară, luând în considerare factori precum puterea de cumpărare, poluarea, accesibilitatea locuințelor, costul vieții, siguranța publică, calitatea asistenței medicale, timpul de navetă și clima. „Acest indice se bazează pe date și sondaje efectuate de Numbeo, reflectând percepțiile și experiențele vizitatorilor site-ului și se străduiește să furnizeze informații exacte și actualizate, filtrând potențialul spam și asigurând un număr suficient de colaboratori pentru fiecare locație. Indicele este calculat folosind o formulă empirică care atribuie ponderi fiecărui factor în funcție de importanța sa. Deși formula specifică poate varia în timp, aceasta combină în mod consecvent datele colectate pentru a produce o reprezentare numerică a calității vieții”, susțin reprezentanții platformei. La mustață cu Praga Timișoara se află la aproximativ același nivel cu orașele Antwerp din Belgia, Birmingham – Marea Britanie, puțin peste Trieste din Italia și foarte aproape de capitala Cehiei, Praga. Orașul din Banat a primit calificative mari în ceea ce privește puterea de cumpărare a locuitorilor, siguranța publică și indicele de sănătate, respectiv un scor foarte bun în privința regimului climatic. Orașul stă bine și în ceea ce privește costul vieții și timpul de deplasare în trafic și are probleme „moderate” în ceea ce privește poluarea și raportul dintre prețul locuințelor și veniturile locuitorilor. Toate acestea fac din Timișoara, potrivit datelor statistice publicate de platforma citată, un oraș cu un index al calității vieții „foarte ridicat”. Cluj-Napoca, peste Manchester și Genoa Cluj-Napoca este plasat în clasament peste Manchester (Marea Britanie) și Genoa (Italia) și la mai puțin de un punct de Lyon (Franța). Orașul din Ardeal are scoruri ridicate la indicii privind sănătatea, clima, criminalitatea și nivelul puterii de cumpărare. Clujenii resimt un nivel moderat al poluării și stau relativ bine și în ceea ce privește costul vieții și timpul pe care îl petrec în trafic. Criteriul care coboară semnificativ scorul general al orașului este raportul dintre prețul locuințelor și venituri, care îl plasează pe locul 88 între cele 114 analizate, respectiv pe ultimul loc în România. Cu alte cuvinte, Cluj-Napoca înregistrează una dintre cele mai mari diferențe, la nivel european, între veniturile locuitorilor și prețul locuințelor. Orașul este recunoscut în România ca având cea mai scumpă piață imobiliară, cu o medie de 3.000 de euro pentru un metru pătrat de spațiu locativ. Cu toate acestea, Cluj-Napoca este plasat la limita inferioară a calificativului „foarte ridicat”, în privința calității vieții, subliniază Numbeo.com. Iași, aproape de Budapesta. Bucureșțiul este descalifiat de poluare Iași se află la aproximativ același nivel cu orașul Novi Sad din Serbia, respectiv cu un punct peste Minsk (Belarus) și cu un punct sub Budapesta (Ungaria). Orașul din Moldova are scoruri bune în ceea ce privește indicii de sănătate, climă, costul vieții și timpul petrecut în trafic, respectiv „moderate” în privința poluării, puterii de cumpărare, sănătății și raportului dintre venituri și valoarea imobilelor. Toate acestea fac ca Iașiul să aibă un scor general „moderat”. În același cadru este plasat și București. Capitala României are indici ridicați la puterea de cumpărare, rata criminalității, clima și costul vieții și scoruri echilibrate la sănătate și la raportul venituri/preț locuințe. Cel mai mare oraș al țării stă prost la capitolele poluare (locul cinci din 114 orașe europene) și timpul petrecut în trafic (locul opt din 114 orașe europene). Olanda vs Ucraina și Rusia Olanda este țara europeană cu cele mai performante orașe din punct de vedere a calității vieții. Haga, Eindhoven, Utrecht și Rotterdam ocupă primele patru locuri în clasamentul realizat de platforma Numbeo. Între primele zece se mai regăsesc Copenhaga (Danemarca), Luxemburg, Goteborg (Suedia), München (Germania), Groningen (Olanda) și Frankfurt (Germania). Ultimele cinci locuri sunt ocupate de Odesa și Dnipro din Ucraina, Ekaterinburg și Novosibirsk din Rusia, respectiv capitala Albaniei, Tirana, orașul relevant considerat ca având cea mai slabă calitate a vieții din Europa. Recomanndarea autorului: Orașul din România care intră în topul creșterilor de prețuri la locuințe, cu 21%. E surpriza anului pe piața imobiliară
O opțiune pentru o viață de o calitate superioară. Sedentarii își pot prelungi zilele dacă se mișcă
Un studiu arată că la persoanele cele mai sedentare activitățile fizice frecvente sunt asociate cu beneficii semnificative pentru sănătate. Exercițiile fizice sunt cel mai bun instrument pentru a întârzia îmbolnăvirea și decesul, chiar și în doze mici, și mai ales pentru persoanele cele mai puțin active. Aceasta este principala concluzie a unei analize a datelor efectuate pe peste 135.000 de persoane cu o vârstă medie de 64 de ani, publicată pe 14 ianuarie în revista The Lancet. Studiul, condus de Ulf Ekelund de la Școala Norvegiană de Științe Sportive, estimează că, dacă cele mai puțin active 20% dintre persoane ar adăuga cinci minute de exerciții fizice moderate până la viguroase pe zi, echivalentul unui mers rapid, 6% din decesele premature din acest grup cu risc ridicat ar putea fi prevenite. Reducerea mortalității cu costuri minime Dacă această mică creștere a activității fizice zilnice ar fi adoptată de întreaga populație (fără a fi nevoie să includem cele mai active 20%), reducerea mortalității premature ar ajunge la 10%. Același studiu indică o altă măsură ușoară care poate îmbunătăți sănătatea a milioane de oameni: reducerea timpului petrecut pe scaun cu 30 de minute pe zi, cu plimbări scurte de câteva minute la fiecare oră, de exemplu, ar putea preveni între 3% și 7% din decesele premature. Rezultatele sugerează că persoanele cele mai sedentare beneficiază mai mult de pe urma creșterii numărului de exerciții fizice intense. Pentru o persoană foarte inactivă, creșterea activității zilnice de la unu la șase minute reduce riscul de mortalitate cu 30%, iar pentru cei care deja fac exerciții fizice timp de nouă minute zilnic și adaugă încă cinci, reducerea este de 18%. Odată ce se ating 24 de minute de activitate zilnică, reducerea riscului nu mai este la fel de pronunțată. Pas cu pas Un al doilea studiu, publicat în eClinicalMedicine, o revistă din grupul The Lancet, prezintă rezultate care extind concluziile studiului anterior privind modul în care micile schimbări ale stilului de viață pot avea un impact semnificativ asupra longevității. Lucrarea, condusă de Emmanuel Stamatakis de la Universitatea din Sydney (Australia), a utilizat date de la 60.000 de participanți la Biobank din Marea Britanie pentru a analiza modul în care combinația dintre somn, activitate fizică și nutriție afectează speranța de viață și anii trăiți fără boli majore, cum ar fi cancerul, diabetul sau demența. Sănătatea, o chestiune de sinergie Rezultatele demonstrează cum sănătatea este o chestiune de sinergie. Deși obținerea rezultatelor cu un singur instrument necesită un efort semnificativ, schimbări mici și simultane în acești trei piloni ai sănătății produc beneficii mult mai mari. Pentru a câștiga un an de viață, este necesar doar să dormiți încă cinci minute pe zi, să faceți mișcare încă două minute și să adăugați jumătate de porție de legume în dieta zilnică. Pentru a obține același lucru schimbând doar obiceiurile de somn, ar trebui să dormiți încă 25 de minute pe zi. Cercetătorii au calculat, de asemenea, cât ar fi necesar pentru a prelungi speranța de viață fără boli grave cu patru ani. Deși efortul necesar este ceva mai mare, este totuși realizabil pentru majoritatea oamenilor. Ar implica să dormiți cu 24 de minute mai mult pe zi, să faceți mișcare încă patru minute și să adăugați aproximativ 100 de grame de legume, o porție zilnică de cereale integrale și două porții de pește pe săptămână în dieta cuiva. Plus zece ani de viață de calitate Studiul a calculat, de asemenea, efectele combinației optime a acestor obiceiuri de viață. Pentru cei care dorm între șapte și opt ore pe zi, fac mișcare mai mult de 42 de minute zilnic și mențin o dietă de înaltă calitate, câștigul este de aproape 10 ani de speranță de viață în stare bună de sănătate, comparativ cu cei cu cele mai proaste obiceiuri. Datele indică faptul că obiceiurile bune se consolidează reciproc. De exemplu, în timp ce exercițiile fizice sunt principalul factor determinant al anilor suplimentari de viață, eficacitatea lor crește atunci când sunt combinate cu un somn bun și o nutriție bună. Pentru a câștiga opt ani de sănătate, o persoană care face doar mișcare ar avea nevoie de 30 de minute pe zi, dar dacă le combină cu o oră suplimentară de somn în fiecare noapte și o dietă sănătoasă, ar avea nevoie doar de 10 minute de exerciții intense pentru a obține același rezultat. Un studiu milimetric Una dintre contribuțiile interesante ale acestor studii este utilizarea unor dispozitive pentru a obține măsurători obiective, precise și continue ale activității voluntarilor. Rezultatele studiilor care evaluează efectele inactivității fizice atribuie acesteia între 7% și 9% din mortalitate, dar acestea se bazează de obicei pe informații furnizate de participanți. Această metodă tinde să subestimeze adevăratul efect al activității fizice în reducerea deceselor premature, lucru care diferă de analiza publicată în The Lancet. În acest studiu, mișcarea a fost înregistrată cu accelerometre purtate de subiecți, eliminând riscul de uitare sau ca voluntarul să răspundă în funcție de ceea ce și-ar fi dorit să facă, mai degrabă decât de ceea ce a făcut de fapt. Fiecare mișcare contează Mai mulți experți independenți, consultați de Science Media Center, apreciază rezultatele, deși avertizează că studiul este observațional și nu poate stabili o relație cauză-efect între exercițiile fizice sau o dietă sănătoasă și reducerea mortalității. Aiden Doherty, de la Universitatea din Oxford, apreciază rezultatele și recomandările care pot fi trase din acestea, precum și potențialele lor beneficii pentru a face sistemele de sănătate – care sunt suprasolicitate la limită – mai sustenabile. Cu toate acestea, deocamdată, el încurajează în continuare „adulții să respecte ghidurile de activitate fizică ale Organizației Mondiale a Sănătății și să urmărească cel puțin 150 de minute de activitate fizică de intensitate moderată pe săptămână sau 75 de minute de activitate de intensitate viguroasă”. „În plus, adulții au nevoie de cel puțin două zile de activitate de întărire a mușchilor în fiecare săptămână”, adaugă profesorul de la Oxford. Deși consideră că este important să se urmărească obiectivele OMS, Doherty concluzionează că „rezultatele acestui nou studiu demonstrează că fiecare
Cercetătorii au descoperit de ce finlandezii trăiesc mai mult
Este vorba despre saună, disponibilă în marea majoritate a locuințelor din Finlanda. Finlandezii se bucură de ea practic în fiecare zi, această rutină dovedindu-se a fi o formă de prelungire a vieții. Sauna completează dieta și exercițiile fizice Beneficiile saunei sunt larg cunoscute, deși puțini oameni știu că această practică completează, practic, dieta, odihna și exercițiile fizice pentru o viață lungă și în bune condiții de sănătate. Saúl Sánchez, nutriționist și sportiv, confirmă acest fapt, care a fost demonstrat cu dovezi științifice. Un studiu publicat în BMC Medicine, citat de Men’s Health, concluzionează că sauna poate contribui la reducerea riscului de deces din orice cauză cu până la 40% în contextul unui stil de viață sănătos. Studiu pe 2.000 de persoane timp de 20 de ani „Timp de 20 de ani, cercetătorii finlandezi au urmărit peste 2.000 de persoane pentru a înțelege cum afectează saunele longevitatea. Ei au observat că cei care mergeau la saună de mai multe ori pe săptămână aveau o mortalitate semnificativ mai mică în următorii 15 ani, indiferent de nivelul lor socioeconomic”, afirmă nutriționistul și expertul în jiu-jitsu brazilian. Mai precis, studiul indică faptul că riscul general de mortalitate a scăzut cu 40% în rândul celor care foloseau sauna între 4 și 7 zile pe săptămână. Și cei care o foloseau 2-3 zile pe săptămână au înregistrat beneficii semnificative: un risc de deces cu 24% mai mic. De ce sauna ajută la reducerea riscului de deces Cercetătorii emit ipoteza că saunele finlandeze încetinesc în general îmbătrânirea la nivel celular și cardiovascular. În general, rezultatele studiului sugerează că a existat un risc mai mic de: Mortalitate în general Boli cardiace Disfuncții vasculare Demență Boala Alzheimer Moarte subită Inflamație Stres Pe lângă reducerea riscului de a suferi de toate aceste probleme, s-a demonstrat că utilizarea frecventă a saunei duce la îmbunătățirea somnului, o recuperare mai bună după antrenament și o creștere a producției de endorfine. Sauna „poate fi un instrument puternic pentru creșterea longevității”, afirmă expertul Saúl Sánchez. Trebuie să se țină cont întotdeauna de faptul că este vorba de o completare, care trebuie adăugată la alte obiceiuri sănătoase tradiționale. Nu trebuie uitată practicarea exercițiilor fizice zilnice, o dietă sănătoasă și obiceiuri bune de somn și odihnă.
Tatiana Schlossberg, nepoata lui JF Kennedy, dezvăluie că a fost diagnosticată cu cancer în stadiu terminal
Într-un articol publicat în revista The New Yorker, Tatiana Schlossberg, nepoata fostului președinte John F. Kennedy, în vârstă de 35 de ani, a scris că anul trecut a fost diagnosticată cu leucemie mieloidă acută cu o mutație rară cunoscută sub numele de Inversiunea 3, o anomalie genetică întâlnită în mai puțin de 2% din cazurile de LMA. Medicii au descoperit cancerul la scurt timp după ce Schlossberg a născut-o pe fiica sa, în mai 2024, scrie CNN. „Nu am crezut – nu puteam să cred – că vorbeau despre mine”, a scris Schlossberg. „Cu o zi înainte, însărcinată în nouă luni, înotasem un kilometru în piscină. Nu eram bolnavă. Nu mă simțeam bolnavă. De fapt, eram una dintre cele mai sănătoase persoane pe care le cunoșteam”. „Medicul mi-a spus că mă poate ține în viață poate un an” În expunere, Schlossberg documentează procesul tratamentului epuizant, care a inclus mai multe runde de chimioterapie, două transplanturi de măduvă osoasă și participarea la două studii clinice. Schlossberg a spus că în septembrie a fost diagnosticată și cu o formă de virus Epstein-Barr, care „mi-a distrus rinichii” și a trebuit să învețe să meargă din nou. „În timpul ultimului studiu clinic, medicul meu mi-a spus că mă poate ține în viață poate un an”, a scris ea. Tatiana este fiica fostului ambasador Caroline Kennedy și are 2 copii Schlossberg, jurnalistă de mediu, este a doua fiică a fostului ambasador american Caroline Kennedy și a designerului Edwin Schlossberg. Tatiana Schlossberg și soțul ei, George Moran, au un fiu de 3 ani și o fiică de 1 an. Schlossberg a spus că frații ei – Rose, regizoare, și Jack, care la începutul acestei luni și-a anunțat candidatura pentru Congres – au ajutat-o să-și crească copiii și „m-au ținut de mână fără ezitare în timp ce sufeream, încercând să nu-și arate durerea și tristețea pentru a mă proteja de ele”. Tatiana Schlossberg a descris parcurgerea tratamentului în timp ce vărul ei, Robert F. Kennedy Jr., a fost confirmat în funcția de secretar al Departamentului Sănătății și Serviciilor Sociale, după ce „a candidat la președinție ca independent, dar mai ales ca o rușine pentru mine și restul familiei mele apropiate”. Ea a spus că medicii de la NewYork-Presbyterian/Columbia University Irving Medical Center, unde a fost tratată, nu știau dacă vor fi afectați după ce administrația Trump a retras finanțarea federală acordată Universității Columbia. „Dintr-o dată, sistemul de sănătate pe care mă bazam părea tensionat, instabil”, a scris Schlossberg. Ulterior, universitatea a încheiat un acord cu administrația Trump pentru a restabili finanțarea. Istoria tragică a familiei Kennedy Tatiana Schlossberg a spus că regretă că a contribuit la istoria tragică a familiei sale, care include asasinarea lui John F. Kennedy în 1963 și asasinarea unchiului său, fostul procuror general Robert F. Kennedy, în 1968. „Toată viața mea am încercat să fiu bună, să fiu o elevă bună, o soră bună și o fiică bună, să o protejez pe mama mea și să nu o supăr sau să o enervez niciodată”, scrie ea. „Acum am adăugat o nouă tragedie în viața ei, în viața familiei noastre, și nu pot face nimic pentru a opri asta”.
Cât timp trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată? Răspunsul profesorului Horațiu Moldovan
Ediția din 20 septembrie a podcastului „Altceva cu Adrian Artene” l-a avut ca invitat pe profesorul doctor Horațiu Moldovan, președinte al Societății Române de Chirurgie Cardiovasculară și al Romtransplant, dar și șef al Clinicii de Chirurgie Cardiovasculară de la Spitalul de Urgență din Capitală. În cadrul dialogului acestuia cu jurnalistul Adrian Artene, el a vorbit și despre transplantul de inimă și percepțiile publice legate de viață și moarte. În acest sens, profesorul Moldovan a subliniat că sfârșitul vieții nu este reprezentat de oprirea activității cardiace, ci a celei cerebrale. „Leziunea ireversibilă a creierului definește moartea individului, pierderea dimensiunii lui umane. Atunci, celelalte organe sunt încă funcționale și pot fi prelevate pentru transplant. Acesta este conceptul care stă la baza medicinei moderne”, a explicat profesorul Moldovan. Acesta a vorbit și despre existența unor concepte mai moderne în care inima poate fi preluată chiar într-o situație în care ea nu funcționează și să fie resuscitată”, fiind un „domeniu nou care este în curs de evaluare”. Cât timp mai trăiește un om după ce inima a încetat să bată Un aspect interesant în cadrul discuției a fost momentul în care profesorul doctor Horațiu Moldovan a fost întrebat cât timp mai trăiește o persoană după ce inima încetează să mai bată. „Dacă nu se intervine medical asupra ei, trei minute. Trei minute de viață în care inima nu bate. Din punct de vedere cultural, în mentalul colectiv, uneori ultima respirație este considerată simbolul morții”. Cu toate acestea, profesorul Moldovan subliniază că „nu oprirea activității cardiace definește asta (moartea – n.r.). El mai trăiește trei minute după, dar dacă este resuscitat. Cât timp pacientul este resuscitat, nu are activitate cardiacă, dar este viu. Este viu și biologic, este viu și juridic. Este evident că nu oprirea activității cardiace definește sfârșitul vieții, ci oprirea activității cerebrale”. Întreaga discuție poate fi urmărită mai jos:
Titlul unui articol din presa rusă șochează: Nimeni nu ar trebui lăsat în viață în Ucraina
Un articol publicat în data de 30 iulie 2025 de către agenția de presă rusă RIA Novosti, controlată de Kremlin, se intitulează astfel: „Nu există nicio altă opțiune: nimeni nu ar trebui lăsat în viață în Ucraina”. Jurnalistul care a realizat materialul îi descrie pe ucraineni ca fiind „fericiți cu soarta lor” și susține că aceștia sunt „gata să moară” pentru ceea ce el numește în derâdere „cea mai bună armată din lume”, notează The Kyiv Independent. În același articol, ucrainenii sunt prezentați drept „șobolani de laborator”, iar jurnalistul le neagă umanitatea. Editorialistul în cauză, Kirill Strelnikov, repetă liniile propagandei Kremlinului, inclusiv retorica privind faptul că ucrainenii sunt simpli pioni ai SUA și ai Europei. RIA Novosti este una dintre centralele media de stat ale Rusiei și a servit în mod constant drept platformă pentru propaganda de război, dezinformare și mesaje anti-occidentale. De asemenea, oficialii ruși, care reiau agenda propagandistică a Kremlinului, neagă dreptul Ucrainei de a exista ca națiune.
Statistică înfiorătoare: Cancerul va reduce speranţa de viaţă în România cu 1,7 ani până în 2050
Cancerul va fi responsabil, conform estimărilor pentru perioada 2023–2050, de o scădere cu 1,7 ani a speranţei de viaţă. Cifra provine din raportul OECD publicat recent — „Tackling the Impact of Cancer on Health, the Economy and Society” (OCDE, 2024), care atrage atenţia asupra provocărilor pe care le implică povara oncologică în ţara noastră. Această realitate îngrijorătoare a fost punctul de plecare al dezbaterilor din cadrul Conferinţei Naţionale a Federaţiei Asociaţiilor Bolnavilor de Cancer (FABC), desfăşurate la Poiana Braşov, între 29 mai şi 1 iunie 2025, cu ocazia Zilei Naţionale a Supravieţuitorilor de Cancer. Evenimentul a reunit peste 200 de participanţi, reprezentanţi din 23 de asociaţii de pacienţi, alături de autorităţi din domeniul sănătăţii, medici specialişti, lideri de opinie şi reprezentanţi ai industriei farmaceutice. Problemele cu care se confruntă pacienţii cu cancer din România ţin de accesul întârziat şi limitat la terapii inovatoare, în comparaţie cu alte state europene; lipsa unui traseu clar al pacientului în sistemul medical — dificultăţi în diagnosticarea rapidă şi iniţierea tratamentului; blocaje birocratice în rambursarea unor tratamente esenţiale; insuficienţa serviciilor de suport psihosocial şi a serviciilor de navigare a pacientului; lipsa registrelor naţionale actualizate pentru principalele tipuri de cancer; disparităţi regionale în accesul la diagnostic şi tratament de calitate; nevoia unei finanţări sustenabile pentru implementarea Planului Naţional de Prevenire şi Combatere a Cancerului. O altă problemă gravă cu care se confuntă din greu pacienţii cu cancer ţine de lipsa îngrijirilor la domiciliu, lăsând pacienţii să moară în chinuri. De-a lungul celor două decenii de existenţă, FABC a devenit principala voce a pacienţilor cu cancer pentru că a reuşit să promoveze şi să contribuie la adoptarea Planului Naţional de Prevenire şi Combatere a Cancerului; să deruleze campanii de informare şi screening pentru diverse tipuri de cancer (de sân, de col uterin, bronhopulmonare, prostată, colorectal, etc.); să susţină mii de pacienţi în procese în instanţă pentru obţinerea tratamentelor necesare; să promoveze drepturile pacienţilor şi să faciliteze dialogul constant cu autorităţile şi decidenţii; să construiască o reţea activă de organizaţii membre în întreaga ţară, capabilă să ofere sprijin real şi permanent pacienţilor. „Pacienţii cu cancer nu solicită privilegii, ci dreptul fundamental la şanse egale pentru viaţă, indiferent de regiunea în care trăiesc sau de statutul social. În faţa unei boli nemiloase, aceştia au nevoie de fapte concrete: acces rapid la diagnostic de calitate, tratamente moderne, radioterapie performantă, îngrijire integrată şi sprijin pe tot parcursul bolii. Promisiunile şi angajamentele fără acoperire nu mai sunt suficiente. Este timpul ca politicile de sănătate să se transforme în soluţii reale, care să facă diferenţa în viaţa pacienţilor. Avem nevoie de acţiuni ferme şi susţinute pentru a reduce inechităţile şi a alinia sistemul nostru oncologic la standardele europene. Este momentul să construim, împreună, un viitor mai bun pentru toţi pacienţii”, a declarat Cezar Irimia, preşedintele FABC, în cadrul închiderii conferinţei.