Riscurile unui acord Trump – Putin cu cedări teritoriale: S-ar putea să ne trezim cu DISPUTE pe tema împărțirii zonelor economice din Marea Neagră
Vineri, 15 august, Alaska nu va fi doar ținutul urșilor polari și al pescuitului la somon. Va fi și locul unde Donald Trump și Vladimir Putin își dau întâlnire pentru a vorbi despre pace în Ucraina. O pace sau un armistițiu cu semne de întrebare, cu potențiale cedări de teritorii și cu ecouri reci până la București. Trump a spus-o direct: „Vor fi schimburi de teritorii”. Simplu, aproape ca o rețetă culinară, doar că ingredientele sunt orașe, sate, oameni și destine. Întâlnirea ar putea rescrie harta politică a regiunii și lasă în urmă o întrebare amară: dacă tot se ajunge la cedări, de ce a fost întreținut războiul? Pentru România, ecuația e complicată. O pace negociată peste capul Kievului poate aduce liniște la graniță, dar și noi riscuri strategice. Cine câștigă, cine pierde și, mai ales, cine decide – asta e miza reală a discuției care, în teorie, ar trebui să oprească focul. În exclusivitate pentru Gândul, expertul în geopolitică Alexandru Georgescu desface scenariile posibile, cu bune, cu rele și cu tot ce ar putea urma după o pace cu cedare de teritorii. „Arhitectura europeană de securitate este în plină schimbare” Gândul: Domnule Georgescu, dacă întâlnirea dintre Trump–Putin ar duce la o pace în Ucraina prin cedări de teritorii, cine ar fi, în realitate, actorii care iau această decizie și cum ar influența acest lucru arhitectura de securitate europeană? Alexandru Geogrescu, expert în geopolitică: În primul rând, să stabilim că un acord de pace va dura o perioadă mai lungă de timp să fie negociat. Mai întâi va veni un acord de încetare a focului. În această fază, nu ar exista schimburi propriu-zise de teritorii, ci eventuale modificări ale liniei frontului pentru ca ambele părți să se considere în situații defensibile. Din Alaska, ar putea cel mult să rezulte o primă propunere de acord care să fie baza negocierilor ulterioare. Dar nu se poate face un acord fără acceptul ucrainenilor și al europenilor. Situația de față este ciudată pentru că strategia Administrației Trump, inclusiv din logica maximizării beneficiului propriu, a fost să se plaseze în centrul procesului de negociere și să fie intermediar în cadrul unor discuții indirecte. Scopul a fost de a controla informația și de a negocia individual cu fiecare parte pentru a identifica oportunitățile de compromis. Inclusiv în Arabia Saudită, leadershipul ucrainean și cel rus (nu vorbim doar de președinți) nu au interacționat aproape deloc. Este o formulă stranie, adecvată poate unui proces preliminar de pace, dar cu siguranță orientat spre a face din echipa Trump un element indispensabil al procesului, inclusiv pentru a exclude partea europeană. Cât despre precedentul schimbărilor de teritorii, aș spune că a existat deja o breșă în cadrul acestui pilon al sistemului de securitate, cel al neschimbării granițelor prin forță, în momentul invaziei și anexării ilegale a Peninsulei Crimeea, care a fost deja integrată în statul rus. Chiar dacă ea nu a fost recunoscută, reacția Vestului și sancțiunile de atunci au fost suportabile pentru Rusia și au setat așteptările pentru fezabilitatea unui nou rapt teritorial. Nu știm ce s-ar fi întâmplat dacă nu s-ar fi oprit extinderea așa-ziselor republici popular sau dacă invazia-fulger din 2022 nu ar fi fost respinsă. Există varianta în care cedarea de teritorii se face de facto, dar fără recunoaștere legală din partea Ucrainei și a restului comunității internaționale, dar s-ar putea ca Rusia să insiste pe recunoașterea Peninsulei Crimeea, ținând cont de rolul său strategic și de rezervele de hidrocarburi din zona sa economică exclusivă. Arhitectura europeană de securitate este în plină schimbare către un nou nivel de echilibru bazat pe alocări mai mari de resurse, investiții mai mari în tehnică militare și cooperare mai mare la nivel industrial și operațional. Rolul american în această arhitectură, reliefat și de rolul lor în Ucraina, inclusiv pe partea de informații militare, nu a fost nicicând mai important, ceea ce îi oferă lui Donald Trump anumite pârghii asupra europenilor și ucrainenilor. În schimb, conceptul clasic al unei arhitecturi de securitate europene trebuia să implice și Rusia, prin formule de cooperare baltică și la Marea Neagră, prin Consiliul NATO-Rusia, prin diferitele tratate de limitare a forțelor convenționale, a rachetelor nucleare cu rază intermediară și a testelor nucleare (văzând inclusiv anunțurile legate de posibila testare a unei rachete de croazieră cu propulsie nucleară). Acest concept a dispărut cu totul cel puțin pentru o generație, însă, în cadrul unei păci, Rusia va face tot posibilul să revină la status quo ante, prin eliminarea sancțiunilor, reluarea rolului de furnizor de gaze către Europa (și de resurse, în general, către Germania) și dezvoltarea unor noi roluri, cum ar fi cel de furnizor major de hidrogen. „Beligeranții și suporterii lor au văzut oportunități de a câștiga masiv” Gândul: De ce credeți că războiul din Ucraina a fost întreținut atât de mult timp, dacă scenariul final ar putea presupune oricum cedări teritoriale? Alexandru Georgescu: Să nu uităm că războiul din Ucraina este o mare necunoscută pentru noi. Este prima oară în perioada contemporană în care avem o putere de talie globală care se luptă cu un adversar cu tehnologie echivalentă, în contextul paradigmei armelor inteligente și a utilizării spațiului, atacurilor cibernetice etc. Ultimele două mari războaie convenționale au fost între Iran și Irak și între Etiopia și Eritreea, dar cu un nivel tehnologic mult mai redus. Toate prezumțiile fundamentale ale comunității vestice (și ale lumii în general) cu privire la un asemenea război au fost testate și s-au dovedit neadecvate. Faptul că s-a ajuns la război de uzură, consumul extraordinar de mare de muniții, letalitatea acestui război, rolul dronelor, relevanța continuă a tancurilor și altor mijloace de luptă care au fost neglijate de europeni mai ales, toate acestea indică faptul că războiul din Ucraina este un pas în necunoscut și este, de fapt, laboratorul pentru războiul de secolul XXI între puteri convenționale. În acest sens, neavând o formulă pentru a estima rezultatul final, beligeranții și suporterii lor au văzut oportunități de a câștiga masiv dacă erau dispuși să parieze. Ucraina nu ar fi pasibilă de un
CORTINA DE FIER ar putea să cadă din nou – avertizează un fost ministru de externe! Se discută o posibilă diviziune între zone de influență.
Pentru prima oară după aproape trei ani de conflict armat, președintele Statelor Unite, Donald Trump, și liderul Rusiei, Vladimir Putin, se vor întâlni pe 15 august în Alaska pentru a discuta perspectivele încetării războiului din Ucraina. O întâlnire care, în funcție de rezultat, poate schimba arhitectura securității în Europa de Est. Întrebarea este: unde se află România în această ecuație complicată? România, vecină directă cu Ucraina, cu o frontieră de peste 600 de kilometri, este mai mult decât un simplu spectator. Este un actor care își joacă propriul viitor în negocierile care privesc nu doar pacea, ci și echilibrul regional, securitatea și stabilitatea economică. Pe fondul unui război care a adus suferință, valuri mari de refugiați și schimbări strategice, țara noastră trebuie să fie atentă la orice mișcare care îi poate afecta direct interesele. Mai ales că Marea Neagră, această rută comercială și militară vitală, este în centrul unor planuri geopolitice care ar putea-o transforma într-un „lac rusesc” — o zonă controlată de Moscova, cu consecințe serioase pentru securitatea României și a întregii NATO. Emil Hurezeanu: România are o miză directă! Discuția dintre Trump și Putin vine după o perioadă în care relațiile dintre cele două superputeri au fost extrem de tensionate în timpul administrației Biden, iar războiul din Ucraina a fost un catalizator pentru o nouă împărțire a influențelor globale. Europa, prin liderii săi, a emis o declarație comună prin care a salutat eforturile lui Trump de a deschide negocierile pentru o pace durabilă. Emil Hurezeanu, fost ministru de Externe și amabsador, explică că poziția României nu poate fi ignorată, deoarece „are o miză directă”. „România este o țară membră a Uniunii Europene și, deopotrivă, a Alianței Nord-Atlantice. De asemenea, este un stat cu o poziție regională în Europa Răsăriteană, asemănătoare ca importanță și ca mize, probabil inclusiv prin dimensiuni, prin proximitatea față de Ucraina și prin capacitățile militare proprii, ale alianțelor nord-atlantice și cele americane. În această situație, sigur că România are o miză directă în ceea ce privește aceste tratative”, spune Hurezeanu pentru Gândul. Pentru România, însă, miza merge dincolo de apartenența la NATO sau UE. Deși puțin probabil, Hurezeanu atrage atenția asupra riscului unei diviziuni a Europei de Est. „Cred că, fără suficiente argumente, se discută o posibilă diviziune între zone de influență, cu o «cortină de fier» care ar putea să apară între o zonă mai largă decât Ucraina, controlată de Rusia, incluzând eventual și state ca Republica Moldova sau cele baltice. Noi știm ce înseamnă asta. Am făcut parte aproape 50 de ani din sfera de influență sovietică și știm ce înseamnă asta. Nu cred într-o astfel de evoluție, dar trebuie să fim atenți”, avertizează fostul ministru de Externe în cabinetul Ciolacu 2. Victor Negrescu: Interesul nostru este ca Marea Neagră să nu devină un lac rusesc! Poziția României, în special în ce privește Marea Neagră, este esențială, spune Victor Negrescu, vicepreședintele Parlamentului European și profesor de relații internaționale. El atrage atenția asupra lipsei României din cercurile restrânse de negociere, o absență care poate avea consecințe majore. „În primul rând, pentru mine este îngrijorătoare absența României. Mai multe întâlniri importante, mai ales ale partenerilor europeni, în care s-a discutat poziția comună cu privire la aceste negocieri de pace, au avut loc fără noi. Este crucial pentru România, pentru interesele sale, dar și pentru eforturile pe care le-a realizat, să fie parte implicată în tot acest proces. Țara noastră trebuie să își redefinească abordarea, să dialogheze direct cu statele partenere pentru a sublinia cel puțin viziunea României cu privire la această soluție de pace”, spune Negrescu pentru Gândul. Social-democratul atrage atenția că securitatea Mării Negre nu este doar o temă militară, ci și una economică pentru țara noastră. „Nu există un stat participant care să fie mai direct interesat de soarta Mării Negre decât România și este crucial pentru noi să ne asigurăm că securitatea Mării Negre este luată în calcul atunci când se poartă aceste discuții. Trebuie să explicăm partenerilor americani, care au o strategie pentru Marea Neagră, de ce este în interesul nostru să ne asigurăm că această zonă este una sigură și stabilă (…) Dacă pacea este incertă, apetitul pentru investiții va scădea, iar economia regiunii va avea de suferit. Interesul nostru este ca Marea Neagră să nu devină un lac rusesc”. Ce urmează pentru România Pentru România, rezultatul negocierilor Trump-Putin nu se rezumă doar la frontul ucrainean. Este vorba despre securitatea graniței de est a NATO, despre menținerea Mării Negre ca spațiu internațional deschis și despre protejarea investițiilor și comerțului în regiune. Atât Emil Hurezeanu, cât și Victor Negrescu converg asupra unui punct esențial: Bucureștiul nu își poate permite să fie spectator la masa unde se decide viitorul regiunii. Mai ales când, așa cum subliniază Negrescu, „nu există un stat mai direct interesat de soarta Mării Negre decât România”. Gândul transmite LIVE principalele evenimente ale întâlnirii istorice dintre Donald Trump și Vladmir Putin: Foto colaj: Shutterstock AUTORUL RECOMANDĂ:
Sergiu Mișcoiu: Întâlnirea Trump-Putin ar putea legitima acțiunile de forță ale Rusiei
Prof. univ. dr. Sergiu Mișcoiu a declarat pentru MEDIAFAX că întâlnirea de vineri dintre președintele american, Donald Trump și liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, legitimează politica de forță a Rusiei și reprezintă un risc major pentru stabilitatea geopolitică a Europei. Întâlnirea ar putea să legitimeze acțiunile realizate de Federația Rusă. „Întâlnirea va fi productivă, poate în sensul că Vladimir Putin își va îndeplini o serie de obiective, cele de a fi legitimat în acțiunea prin forță internațională, orice fel de recunoaștere a unor teritorii ocupate prin război de către Rusia Este, de fapt, o cedare în fața politicii de putere și un semn că această politică este una recunoscută”, afirmă Sergiu Mișcoiu. Mișcoiu subliniază că întâlnirea, prin faptul că exclude Ucraina și Europa de la masa negocierilor, contravine valorilor democratice și spiritului liberal de rezolvare a conflictelor. „Implicarea directă a Statelor Unite într-un conflict între Ucraina și Rusia și discuția care nu include în mod obligatoriu, așa cum ar fi trebuit să se întâmple, partea ucraineană, incluzând exclusiv partea rusă și un stat terț care nu este beligerant în acest conflict, Statele Unite ale Americii. Asemenea, întâlnirea are o structură care nu reflectă deloc spiritul liberal, democratic și valorile care ar trebui să stea în slujba rezolvării conflictelor internaționale”, a susținut Sergiu Mișcoiu. Fără sprijinul american, Ucraina ar fi vulnerabilă și nevoită să accepte concesii teritoriale pe care, în mod normal, nu le-ar fi acceptat: „În urma unei întâlniri care poate fi considerate la final satisfăcătoare pentru Donald Trump acesta ar putea să impună Ucrainei înainte de a opri ajutorul militar de orice tip un anume tip de deal pe care l-a realizat cu Rusia peste capul Ucrainei, iar Ucraina, din postura de victimă spectatoare la acest tip de întâlnire, nu va avea altă soartă decât aceea de a accepta anumite concesii pe care nu le-ar fi acceptat sub altă formulă, riscul fiind acela de a fi lipsită în viitor în mod cât se poate de evident de sprijinul militar american, în vreme ce sprijinul militar european este, așa cum știm, mult insuficient pentru a compensa o eventuală dispariție a suportului american”. Profesorul universitar a susținut că cedarea de teritorii ucrainene devine sigură. Acesta a adăugat că o pace ce ar redesena harta Ucrainei ar fi acceptat cu dificultăți de statele Uniunii Europene: „Una peste alta, o pace chiar și defavorabilă Ucrainei, care e va fi impusă, chiar dacă nu va plăcea europenilor, va fi probabil acceptată strângând din dinți de către europeni. Fără îndoială la sfârșitul conflictului, când va avea acesta loc, va exista o remodelare a hărții Ucrainei Singura variantă în care această remodelare nu s-ar produce ar fi ca Rusia să fie înfrântă Ori astăzi Rusia, așa cum vedem, este cel mai departe de a fi înfrântă de până acum”. Sergiu Mișcoiu atrage atenția și asupra situației Republicii Moldova, care ar putea fi omisă din discuțiile privind sferele de influență, rămânând astfel vulnerabilă la războiul hibrid al Rusiei. „Republica Moldova este într-o situație și mai dificilă după acest tip de întâlnire Pentru că este greu de crezut că cineva va menționa Republica Moldova ca fiind o parte cuprinsă în această înțelegere legată de sfere de influență. Cu alte cuvinte, e greu de crezut că Donald Trump va menționa Republica Moldova într-un deal în care rușii își adjudecă o anumită parte din Ucraina. Republica Moldova se va afla sub imperiul acestui război hibrid pe care îl practică Rusia Și alegerile din Moldova vor fi cu atât mai mult amenințate în urma acestei întâlniri”, a adăugat Mișcoiu. Despre evoluția politicii externe de la București, profesorul universitar trebuie să adopte o atitudine mai fermă în favoarea Ucrainei: „România până acum s-a poziționat într-o manieră destul de discretă și această poziționare a fost gândită pentru a nu supăra prea tare administrația de la Washington printr-un elan prea pro-european. Păstrând în continuare un dialog cu Statele Unite și văzând din cooperarea euroatlantica o prioritate, România va trebui totuși să ia o atitudine mai hotărâtă în favoarea Ucrainei, mai contondent opusă Rusiei Și mai explicit consonantă cu eforturile care se fac, mai ales de cuplul franco-german, în direcția consolidării unei apărări comune europene”. Vineri urmează să aibă loc o întâlnire bilaterală între liderii de la Casa Albă, respectiv Kremlin, în Alaska, fiind prima întâlnire între șefii de stat din SUA și Rusia, din iunie 2021, când fostul președinte democrat, Joe Biden s-a întâlnit cu Vladimir Putin la Geneva.
RĂZBOI în Ucraina, ziua 1265. Statele nordice și cele trei țări baltice nu sunt de acord cu negocierile Trump – Putin. Ce soluție propun
Războiul din Ucraina a intrat luni, 11 august 2025, în a 1.265-a zi, iar GÂNDUL vă prezintă principalele evenimente din țara vecină. Liderii statelor nordice și ai celor trei țări baltice au emis o declarație comună în care își reafirmă sprijinul pentru Ucraina. Războiul s-ar putea încheia doar prin menținerea unei presiuni puternice asupra Federației Ruse, se mai arată în declarația comună. Sprijin total promis Ucrainei Între timp, în SUA au loc pregătiri intense pentru întâlnirea care va avea loc vineri, 15 august, în Alaska, între președinții rus și american, Vladimir Putin și Donald Trump. Liderii Danemarcei, Estoniei, Finlandei, Islandei, Letoniei, Lituaniei, Norvegiei și Suediei mai menționează în declarația comună că „reafirmă principiul conform căruia frontierele internaționale nu trebuie modificate prin forță”, după ce Trump a sugerat ideea unor cedări teritoriale ale Ucrainei către Rusia pentru rezolvarea conflictului. Țările nordice și cele baltice, care de când a început războiul ruso-ucrainean au fost printre cele mai active în criticarea Rusiei și în susținerea militară, financiară și politică a Ucrainei, confirmă în aceeași declarație că vor continua să susțină și să impună măsuri restrictive împotriva Moscovei. Reacționând față de ideea unor cedări teritoriale, Volodimir Zelenski a promis că „ucrainenii nu-și vor da pământul ocupanților” și a cerut să nu fie ocolit în negocierile ruso-americane. La scurt timp după afirmațiile sale, liderii Marii Britanii, Franței, Germaniei, Italiei, Poloniei și Finlandei, plus șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, au emis un comunicat comun în care salută eforturile lui Trump de a încerca să pună capăt războiului, dar au cerut menținerea presiunii asupra Rusiei, un armistițiu imediat sau cel puțin reducerea ostilităților. De asemenea, s-a insistat pe includerea obligatorie a Ucrainei în discuții, negocieri al căror punct de plecare să fie actuala linie a frontului, iar un viitor acord de pace să cuprindă garanții de securitate pentru Ucraina. „Ucraina are libertatea de a-și alege propriul destin” „Ucraina are libertatea de a-și alege propriul destin. Discuții fructuoase pot avea loc doar în contextul unui armistițiu sau al unei reduceri a ostilităților. Calea către pace în Ucraina nu poate fi decisă fără Ucraina”, se arată în comunicatul liderilor europeni. Conform presei americane, Rusia ar fi propus să oprească ofensiva de-a lungul actualei linii a frontului în provinciile Zaporojie și Herson, situate în sud-estul și sudul Ucrainei, și să-și retragă trupele din provinciile Dnipropetrovsk (centru), Sumî (nord) și Harkov (nord-est), dar numai în schimbul controlului deplin asupra regiunii Donbas, respectiv asupra provinciilor Donețk și Lugansk, din est. Se subînțelege din această propunere și menținerea controlului rusesc asupra peninsulei Crimeea. RECOMANDAREA AUTORULUI:
Zelenski susține în totalitate” declarația comună a liderilor europeni privind pacea în Ucraina
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a afirmat duminică că orașul Kiev „apreciază și susține pe deplin” declarația comună emisă de liderii europeni legată de realizarea păcii în Ucraina. El a evidențiat importanța protejării intereselor atât ucrainene, cât și europene, în contextul acestei declarații, scrie Reuters. Sâmbătă, liderii Franței, Italiei, Germaniei, Poloniei, Marii Britanii, Finlandei și reprezentanții Comisiei Europene au felicitat eforturile președintelui american Donald Trump de a opri războiul. Cu toate acestea, ei au insistat asupra necesității de a pune presiune pe Rusia și de a garanta securitatea Kievului, cu ajutorul lui Donald Trump. „Sfârșitul războiului trebuie să fie echitabil și sunt recunoscător tuturor celor care sunt astăzi alături de Ucraina și de poporul nostru pentru pacea în Ucraina, care apără interesele vitale de securitate ale națiunilor noastre europene.”, a scris Volodimir Zelenski pe platforma X. „Ucraina apreciază și susține pe deplin declarația președintelui Macron, a prim-ministrului Meloni, a cancelarului Merz, a prim-ministrului Tusk, a prim-ministrului Starmer, a președintei Ursula von der Leyen și a președintelui Stubb privind pacea pentru Ucraina.”, a mai spus președintele Ucrainei. Președintele Donald Trump plănuiește să se întâlnească vineri, 15 august, cu președintele rus Vladimir Putin în Alaska. În discursurile sale, el a menționat posibilitatea unui acord care ar putea încheia conflictul care durează de peste trei ani și jumătate. Volodimir Zelenski, alături de aliații europeni, a declarat că orice înțelegere care ar impune Ucrainei cedarea unor teritorii importante ar stimula numai agresiunea Rusiei.
Analiză | Dilema lui Putin. A crezut că va obține victoria în Ucraina înainte ca SUA și Europa să intervină / Acum îi este imposibil să facă pace
Factorul critic pentru Putin, în analiza procesului prin care se va încheia războiul dintre Rusia și Ucraina, este că – neînvingând Ucraina – Rusia a pierdut deja războiul. Interesul principal al președintelui rus Vladimir Putin era crearea și controlul unui tampon între Rusia și Polonia, la marginea estică a NATO. Dincolo de asta, el dorea să recupereze statutul Rusiei de mare putere, pe care îl deținuse de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial până la prăbușirea Uniunii Sovietice. Când a pierdut acest statut, și-a pierdut dominația asupra Europei de Est și a jumătății estice a Germaniei. De asemenea, Rusia a pierdut controlul de necontestat asupra Caucazului de Sud și a Asiei Centrale, a încetat să mai fie mai puternică decât China și a cedat o mare parte din influența sa în Orientul Mijlociu. „Puterea sa în lumea a treia s-a ofilit, pierzându-și locul în favoarea Chinei – acum singurul rival adevărat al Statelor Unite”, consideră George Friedman – fondatorul și președintele Geopolitical Futures. Putin și-a dorit securizarea frontierei de vest a Rusiei Pentru Rusia, continuă Friedman, pierderea importanței militare a fost însoțită de incapacitatea de a deveni o putere economică majoră. Sub țari și comuniști, Rusia avusese întotdeauna o slăbiciune economică. Deși avea teritorii vaste și valoroase, precum și o populație destul de educată, Rusia a continuat să fie ceea ce poate fi numit, cel mai bine vorbind, o economie subperformantă. „Declinul Rusiei a început și s-a încheiat, desigur, cu mult înainte ca Putin să devină președinte. Ascensiunea sa la putere a depins de sectorul privat – oligarhii care, în urma prăbușirii Uniunii Sovietice, au consolidat o parte substanțială a economiei și s-au integrat în sistemul economic global. Oligarhii au fost forța semnificativă care l-a făcut pe Putin președinte, iar economia rusă se dezvoltase deja frumos, având în vedere punctul de plecare. Putin a avut o viziune tradițională rusească asupra priorității naționale: securizarea Rusiei în fața unor eventuale invazii și intruziuni din exterior. Din punctul de vedere al lui Putin, singura modalitate pentru ca țara să iasă din situația economică grea era să fie protejată de atacuri. Pentru Putin, aceasta însemna recuperarea a cât mai mult posibil din zona tampon în urma pierderilor suferite de Rusia în anii `90 și, astfel, securizarea frontierei de vest a Rusiei. În Ucraina, evident, a supraestimat puterea armatei ruse și a subestimat rezistența ucrainenilor, ca să nu mai vorbim de sprijinul primit din partea SUA și a Europei. Putin credea că Rusia va obține o victorie înainte ca SUA și Europa să intervină”, continuă George Friedman. „O încercare disperată de a distruge Ucraina prin atacuri masive cu drone” Eșecul de a prelua rapid controlul asupra Ucrainei a dus la o altă problemă: economia. Economia rusă s-a deteriorat pe măsură ce resursele au fost deviate către armată și departe de sectorul civil. Chiar săptămâna trecută, au apărut rapoarte conform cărora trei bănci rusești importante au solicitat ajutor de la banca centrală pentru a le salva. „Principalii perdanți ai acestui război, pe lângă cei morți, au fost oligarhii, ale căror active au fost înghețate de băncile străine și care nu mai puteau atrage investițiile atât de necesare din alte țări. De asemenea, aceștia au pierdut o mare parte din accesul la piețele externe (cât de mult depindea de cât de multă nevoie avea o anumită piață de hidrocarburi rusești). Economia nu înflorise încă cu adevărat când Rusia a invadat Ucraina, dar era pe drumul cel bun. Războiul i-a deraiat de atunci progresul. Având în vedere eșecul din Ucraina și incapacitatea de a reînvia puterea Rusiei, este imposibil ca Putin să facă pace. Președintele SUA, Donald Trump, a evocat posibilitatea unei înțelegeri cu Rusia, inclusiv o relație economică semnificativă și investiții americane, în schimbul încheierii războiului. La vremea respectivă, am crezut că Putin ar primi cu bucurie oferta, dar acum este clar că nu va înceta ostilitățile pe baza păstrării micului teritoriu pe care l-a cucerit. Costul în vieți omenești și dezvoltarea economică, ca să nu mai vorbim de prejudiciul adus propriei credibilități, fac o înțelegere nerealistă, cel puțin în acest moment. Strategia lui Putin este o încercare disperată de a distruge Ucraina prin atacuri masive cu drone, în mare parte, dar nu exclusiv, asupra Kievului, capitala Ucrainei. Neavând alte opțiuni, el a adoptat o strategie pe care germanii au încercat-o asupra Marii Britanii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În timp ce Hitler a încercat să bombardeze Marea Britanie până la supunere, folosind Luftwaffe ca armă de teroare, Putin, din lipsă de alte opțiuni, a declanșat un atac terorist asupra Kievului, ignorând o lecție importantă a trecutului: supremația aeriană, singură, rareori duce la victorie”, mai scrie președintele Geopolitical Futures. Putin nu l-a „citit” foarte bine pe Trump Printre numeroasele greșeli ale lui Putin este și calculul greșit făcut asupra lui Dpnald Trump. Putin a perceput graba lui Trump de a negocia și a fost de acord cu el într-un efort deliberat de a-l induce în eroare. Nu a înțeles că, deși Trump l-ar putea lăuda public pentru aparentul său angajament față de pace, acesta nu ar fi neapărat ultimul său cuvânt în această privință. L-a făcut pe Trump să pară un prost din cauza laudelor, iar niciun președinte american nu își poate permite să pară prost. Răspunsul evident a fost că Trump a reluat livrările de arme către Ucraina. „La fel de important, Trump s-a împăcat cu aliații europeni ai NATO, iar germanii au trimis o brigadă de tancuri în Lituania și s-au angajat să se reînarmeze, declanșând cu siguranță amintiri lungi în Rusia. Trump a declarat că – dacă războiul nu se încheie în 50 de zile – va provoca daune economice masive Rusiei, penalizând nu doar Moscova, ci și orice națiune care cumpără bunuri din Rusia. Pariul lui Putin, conform căruia Ucraina va capitula în urma atacurilor cu drone asupra Kievului, a eșuat, iar singura sa speranță rămasă este că Trump blufează și va continua să accepte refuzul Rusiei de a pune capăt războiului. (Fostul președinte Dmitri Medvedev a declarat acest
Trump ar putea merge în China pentru o întâlnire cu Putin și Xi Jinping. Ce declară Kremlinul
Președintele american Donald Trump ar putea merge la Beijing în septembrie, unde s-ar putea întâlni cu președintele chinez Xi Jinping și cu președintele rus Vladimir Putin. Informația a fost publicată vineri de ziarul britanic The Times. Ziarul scrie că mai multe înțelegeri comerciale dintre Statele Unite și China l-au făcut pe Trump să nu mai fie atât de dur cu Beijingul. Din acest motiv, se vorbește că Trump ar putea fi invitat în capitala Chinei la o paradă militară organizată cu ocazia a 80 de ani de la victoria în cel de-al Doilea Război Mondial. Un oficial rus, Yury Ushakov, a spus că Putin va merge în China la sfârșitul lunii august sau începutul lui septembrie, pentru a participa la evenimentele legate de această aniversare. Parada militară va avea loc la Beijing pe 3 septembrie. Ea va marca victoria Chinei în cel de-al Doilea Război Mondial și în Războiul de rezistență împotriva Japoniei. La acest eveniment, China va prezenta arme produse în țară, relatează agenția rusă de presă TASS. În ciuda acestor speculații, Kremlinul a anunțat că nu știe nimic despre o întâlnire între Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping în China, în timpul acestor ceremonii. „Nu știm nimic despre o astfel de posibilitate”, a declarat Dmitri Peskov pentru agenția rusă de presă. Cu toate că Vladimir Putin, președintele rus, a fost deja invitat să viziteze țara din Asia de Est, nu este clar dacă Trump va zbura la Beijing, pentru o vizită despre care ziarul a spus că este puțin probabil să aibă loc.
Analiză | Kremlin, noua definiție a păcatelor de neiertat. Pentru cei considerați vinovați de astfel de infracțiuni nu există cale de întoarcere
De la începutul războiului din Ucraina, în anul 2022, numărul păcatelor considerate „de neiertat” de către Kremlin s-a extins pentru a include orice este considerat că ajută inamicul. Aparenta sinucidere a recent demisului ministru al Transporturilor din Rusia, Roman Starovoit, cu puțin timp înainte de probabila sa arestare pentru acuzații de corupție, a fost un șoc major pentru elita rusă. Nu numai că a fost un eveniment fără precedent pentru Rusia post-sovietică, dar a scos în evidență și modul în care sistemul politic rus s-a schimbat. Pe fondul războiului din Ucraina, există mult mai puține oportunități de a părăsi politica (sau țara), iar un sentiment omniprezent de deznădejde a modificat modul în care se comportă oficialii. Cel mai important, numărul infracțiunilor pe care regimul le consideră „de neiertat” și pe care le va pedepsi aspru a crescut dramatic. Președintele rus Vladimir Putin a fost întotdeauna cunoscut pentru indiferența sa față de corupția pe scară largă. A spus în repetate rânduri că nu poți închide fiecare oficial corupt și că, chiar dacă ai face-o, cei care îi vor înlocui nu vor fi mai buni. Spre deosebire de mulți alți lideri populiști, Putin a evitat campaniile publice anticorupție, în ciuda potențialului acestora de a-i spori popularitatea. „Înainte de invadarea Ucrainei, existau doar două cazuri în care un ministru în exercițiu risca închisoarea. În 2013, fostul ministru al Apărării, Anatoli Serdiukov, părea că va primi o pedeapsă cu închisoarea. În cele din urmă, însă, a rămas în libertate, în ciuda beneficiilor politice pe care Putin le-ar fi obținut dacă ar fi ajuns după gratii. În 2016, ministrul Dezvoltării Economice de atunci, Alexei Uliukaev, a fost arestat și ulterior trimis la închisoare după ce a fost condamnat pentru solicitarea unei mită de 2 miliarde de dolari într-o operațiune subreptică efectuată de șeful gigantului petrolier Rosneft, Igor Sechin”, notează Tatiana Stanovaya – fondatoarea proiectului de analiză politică R. Politik – într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace. „Norii au început să se adune asupra lui Starovoit în aprilie” Uliukaev a avut ghinion, continuă Tatiana Stanovaya, deoarece – pentru adversarii săi – trimiterea sa în sparele gratiilor era o chestiune de principiu. Vladimir Putin nu a jucat un rol major în niciunul dintre aceste două cazuri, iar poziția sa publică a fost întotdeauna aceea că anchetatorii ar trebui să fie lăsați să-și facă treaba. „Aceleași reguli informale s-au aplicat și în primii ani ai războiului cu Ucraina. Este adevărat că au fost închiși mai mulți oficiali, dar toți erau relativ… juniori. Situația s-a schimbat în 2024, când Putin a dat undă verde unei epurări a tuturor celor apropiați de fostul ministru al apărării, Serghei Șoigu. Pentru moment, loialitatea trecută a lui Șoigu față de Putin înseamnă că a reușit să evite orice acuzații penale. Desigur, Starovoit nu era nici pe departe la fel de apropiat de Putin ca Șoigu. Starovoit fusese ministru doar de un an, după o perioadă de șase ani ca guvernator al regiunii Kursk. Cu toate acestea, era cunoscut pe scară largă faptul că Starovoit avea legături strânse cu frații magnați Arkady și Boris Rotenberg, asociați de încredere ai lui Putin și însărcinați cu supravegherea unor proiecte majore de infrastructură, inclusiv podul care leagă continentul rus de Crimeea anexată. Starovoit s-a bucurat, de asemenea, de toate privilegiile de a fi ministru federal și a participat la întâlniri regulate cu Putin. A fi responsabil de rețeaua de transport a Rusiei în timp de război este un rol incontestabil important. Norii au început să se adune asupra lui Starovoit în aprilie, după arestarea lui Alexei Smirnov, adjunctul său și apoi succesorul său ca guvernator al regiunii Kursk. Dosarul penal împotriva lui Smirnov s-a concentrat pe rolul său în construirea de fortificații defensive în regiune, care s-au dovedit a fi deficitare atunci când trupele ucrainene au invadat în august 2024 și au făcut progrese rapide”, mai scrie Tatiana Stanovaya. „Numărul păcatelor considerate «de neiertat» a crescut” Se pare că alți oficiali depuseseră deja mărturie împotriva lui Smirnov și Starovoit, care împreună supravegheau construcția apărării. Această veste a stârnit speculații cu privire la posibilitatea ca frații Rotenberg să-l protejeze pe protejatul lor, Starovoit: ar fi în interesul lor să intervină și, dacă ar face-o, cât i-ar putea costa? „În acest moment s-a făcut simțită o nouă evoluție în cadrul regimului rus. De la începutul războiului în 2022, numărul păcatelor considerate «de neiertat» de către Kremlin a crescut pentru a include orice este perceput ca ajutor pentru inamic. Aceasta include declarații publice care critică regimul (de unde și înăsprirea legilor privind agenții străini și organizațiile indezirabile), profitul companiilor care dăunează pregătirii militare a Rusiei (de unde și valul de naționalizări recente), eforturile de a muta bani în străinătate și chiar încercarea de a avea două roluri conducând atât o companie internă, cât și una internațională. Eșecul de a construi apărări adecvate în regiunea Kursk, permițând astfel forțelor ucrainene să pătrundă pe teritoriul rus, se încadrează evident în categoria unui păcat de neiertat. Iar pentru cei considerați vinovați de astfel de infracțiuni nu există cale de întoarcere. Se pare că frații Rotenberg nu numai că nu au putut să-l protejeze pe Starovoit, dar nici măcar nu au fost dispuși să încerce. Când a devenit clar că ofensa sa era extrem de gravă, a fost mai sigur să se distanțeze de Starovoit – un client toxic, decât să lupte de partea lui”, explică Tatiana Stanovaya. „Figurile cândva influente, mai puțin puternice” Aceste tipuri de cazuri par să devină din ce în ce mai frecvente. „Alte figuri influente – precum șeful corporației de apărare, Serghei Cemezov, șeful Rosneft, Igor Sechin, și puternicii frați Kovalchuk – se vor vedea, probabil, forțate să-i abandoneze pe cei care apelează la ei pentru protecție. Nu vor putea salva protejații, subordonații loiali sau pe cei care beneficiază de patronajul lor din ghearele mașinii represive a Rusiei. Războiul a făcut ca figurile cândva influente să fie mult mai puțin puternice, interesele lor fiind zdrobite sub roțile unui sistem care se vede angajat într-o luptă
Xi Jinping: China și Rusia trebuie să își întărească sprijinul reciproc
Președintele Chinei, Xi Jinping, i-a transmis marți ministrului rus de externe, Serghei Lavrov, aflat în vizită la Beijing, că relația dintre China și Rusia trebuie să devină și mai solidă. Declarațiile au fost preluate de presa oficială chineză, potrivit AFP. Xi Jinping a spus că cele două țări trebuie să „pună în aplicare consensul important” stabilit cu președintele rus Vladimir Putin și să „îşi consolideze sprijinul reciproc în cadrul forumurilor multilaterale”. De asemenea, președintele chinez a declarat că Rusia și China trebuie să „unească ţările din Sudul global şi să promoveze dezvoltarea ordinii internaţionale într-o direcţie mai justă şi mai rezonabilă”. Afirmațiile președintelui chinez au fost făcute în contextul unei întâlniri oficiale între Lavrov și conducerea de la Beijing, organizată în marja reuniunii miniștrilor de externe ai Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS). Acest forum include zece state, printre care China, Rusia, India, Pakistan și Iran. OCS urmărește să ofere o alternativă la structurile internaționale dominate de Occident, mai ales în ceea ce privește colaborarea politică, securitară și economică. Printre temele abordate de Lavrov în discuția cu Xi Jinping s-a aflat și pregătirea vizitei președintelui rus Vladimir Putin în China, cu ocazia summitului OCS programat pentru începutul lunii septembrie, conform informațiilor furnizate de Moscova. Cu două zile înainte, Lavrov a avut o întâlnire cu omologul său chinez, Wang Yi. Cei doi oficiali au discutat în principal despre situația din Ucraina și despre „relaţiile cu Statele Unite”, a anunțat presa rusă.
Rusia va redeschide aeroportul din Ghelendjik, închis după începutul conflictului din Ucraina
Autoritățile din Rusia au anunțat miercuri că aeroportul din Ghelendjik, aflat în sudul țării, se va deschide din nou în curând. Acesta a fost închis în 2022, din motive de securitate, după începerea ofensivei ruse în Ucraina. Aeroportul se află în apropiere de Marea Neagră, la aproximativ 100 de kilometri de peninsula Crimeea, controlată de Moscova din 2014, și la 250 de kilometri de granița cu Ucraina. El făcea parte dintr-un grup de 11 aeroporturi din sudul Rusiei care au fost închise din cauza riscurilor legate de posibile atacuri aeriene ucrainene. Ministerul rus al Transporturilor a transmis că aeroportul poate fi redeschis fără pericole. „Este prevăzut ca aeroportul să fie deschis pentru zboruri interne într-un viitor apropiat”, a anunțat ministerul într-un comunicat. De asemenea, agenția rusă pentru aviație civilă, Rosaviaţia, a informat că zborurile ar putea începe chiar de joi. Compania aeriană Aeroflot a anunțat că va introduce curse pe ruta Moscova-Ghelendjik din 18 iulie. Aeroportul va funcționa doar ziua, între orele 08:30 și 20:00, au precizat autoritățile.