Prietenii lui Moș Crăciun au mers și la Valerica Grăunte, o femeie care trăiește mai mult în întuneric. Bătrâna, imobilizată la pat, primește curent electric doar câteva ore pe zi

Campania „Prietenii lui Moș Crăciun” continuă, pentru al 21-lea an consecutiv, să aducă speranță acolo unde viața a fost nemiloasă.

Campania „Prietenii lui Moș Crăciun”, organizată de cotidianul Bună Ziua Iași, împreună cu Asociația Culturală Europeană, a adus și anul acesta un strop de bucurie în viețile bătrânilor chinuiți de boli, singurătate și lipsuri.

„Prietenii lui Moș Crăciun” au ajuns și în casa întunecată a Valericăi Grăunte

Într-o cameră mică, cu pereții înnegriți de fum și prin întuneric, Valerica Grăunte, o bătrână de 75 de ani, își duce traiul imobilizată la pat. Fără copii și fără soț, femeia supraviețuiește datorită ajutorului primit de la oamenii din comună, însă singurătatea nu i-o poate alina nimeni.

Prietenii lui Moș Crăciun au ajuns marți, 16 decembrie 2025, și în casa mică a Valericăi Grăunte, cu daruri modeste, alimente, produse de igienă, îmbrăcăminte, pilotă, pătură, lenjerie, dar pline de însemnătate, o adevărată lumină în întunericul în care trăiește femeia.

Aceasta ne-a privit cu ochii umezi, neîncrezători la început, dar apoi copleșită. Într-o casă unde tăcerea apasă mai greu decât lipsurile, fiecare gest a fost primit ca o mângâiere.

Valerica trăiește cu o pensie de 460 de lei, fără curent electric, iar pentru căldură este dependentă de mila unui bărbat din comună, care vine să îi taie lemne și, uneori, îi aduce și apă.

Bătrâna spunea că, de Crăciun, își dorește doar ca suferința să îi fie curmată. Totuși, în ziua în care prietenii lui Moș Crăciun i-au trecut pragul, în ochii femeii s-a zărit, pentru prima dată după mult timp, o urmă de speranță.

Femeia trăiește în întuneric de când a rămas singură

Zilele ei se scurg între durere fizică și o singurătate care, de multe ori, doare mai tare decât boala. Singurul lucru pe care îl așteaptă este ora 17:00, când începe să primească curent electric până a doua zi dimineață.

„Curent primesc de la ora 17:00 până dimineață. Nu am acte pentru casă și nu pot să fac nimic, dar seara dau drumul la curent și așa mai am și eu, măcar câteva ore. E foarte greu, nu mă pot mișca aproape deloc. Trebuie să rog un băiat de aici, din comună – tot necăjit și el –, să îmi crape câteva lemne, să îmi aducă apă de la fântână. Mă ridic foarte greu din pat, doctorii mi-au spus că nu au ce să-mi facă, așa că stau așa. Simt că nu mai pot face față”, a povestit femeia, țintuită la pat.

La plecare, Valerica Grăunte ne-a privit din patul ei, cu blândețe, și, chiar și așa, prin întuneric, ochii săi sclipeau de recunoștință și speranța că, anul acesta, sărbătorile nu vor mai fi așa dureroase. Uneori, Crăciunul nu înseamnă lumini, mese bogate sau cadouri sub brad, ci înseamnă să ajungi într-o cameră întunecată, unde să aprinzi, măcar pentru o clipă, o lumină în inima cuiva.

Povestea emoționantă a Valericăi Grăunte o puteți citi în articolul următor de AICI.

Mulțumiri speciale tuturor sponsorilor care au contribuit și anul acesta la realizarea acestui proiect, care a adus lumină chiar și în cele mai întunecate case.