Piața de energie din România rămâne un subiect fierbinte, iar în episodul 20 al podcastului ZONA, Dan Cadar a adus în fața publicului doi invitați cu perspective complementare: Cătălin Stăncel, co-fondator YellowGrid, și Ciprian Cherciu, membru fondator și vicepreședinte al Asociației Prosumatorilor și Comunităților de Energie din România.

De la licență la startup, cum a început povestea YellowGrid

Totul a început acum peste 20 de ani, la Universitatea Politehnica din Cluj. Cătălin Stăncel, inspirat de prietenul său, Traian, care lucra la o firmă furnizoare de energie, a dezvoltat pentru lucrarea de licență un software care procesa emailurile de pe PZU, oferind un avantaj competitiv furnizorilor. „Bineînțeles că la licență nu m-a crezut nimeni că am făcut economie de 50.000 de euro pe săptămână. Domnul profesor a zis: Bă, du-te, nu veni cu așa ceva!”povestește Cătălin Stăncel.

După ani de experiență în IT, lucrând pentru clienți din Marea Britanie, fondatorii au decis să își înființeze propria companie de software în Cluj, ajungând la peste 200 de angajați în prezent. Dar pasiunea pentru energie nu a dispărut. Lucrând pe proiecte pentru industria energetică britanică, echipa a observat o diferență mare între piața de acolo și cea din România. Piața britanică este mult mai descentralizată, cu tarife dinamice și multiple tipuri de entități care pot vinde energie.

Cum funcționează tehnologia Virtual Power Plant?

Conceptul tehnic se numește „virtual power plant”, adică o centrală electrică virtuală. În loc să construiască o baterie fizică de sute de megawați, YellowGrid agregă sistemele fotovoltaice și bateriile prosumatorilor într-o rețea coordonată.

Baza întregului sistem este Yellowbox, un dispozitiv dezvoltat intern care se conectează la invertor și colectează date în timp real. „Nu am vrut să facem parteneriat cu o singură marcă de invertoare”, explică Stăncel. „Am decis să folosim ceva universal, în care putem să integrăm toate modelele.”

YellowBox transferă datele printr-o rețea privată 4G Orange, iar informațiile rămân pe teritoriul României. „Dar ca să fim protejați, noi putem să controlăm toată rețeaua și putem decupla de la internet toate invertoarele cu care lucrăm, pentru că le controlăm într-un mod serial”, spune fondatorul, scoțând în evidență securitatea soluției.

Prețul corect vs. compensarea cantitativă

Una dintre diferențele importante dintre YellowGrid și furnizorii tradiționali stă în modul în care calculează prețul. Furnizorii tradiționali aplică „compensarea cantitativă”. Mai simplu explicat, dacă injectezi 1.000 kWh în rețea și consumi 1.000 kWh, rezultatul este zero din punct de vedere al energiei active. Problema? Pe cei 1.000 kWh consumați plătești integral taxă de distribuție și TVA.

YellowGrid funcționează diferit. Compania oferă un preț minim garantat la vânzare de 0,50 RON/kWh și un preț maxim la cumpărare 0,55 RON/kWh, indiferent de fluctuațiile pieței. „Deci noi nu aplicăm cantitativ, noi îți dăm prețul pe import cât a fost corect, pe export cât a fost corect”, explică Stăncel. Mai mult, dacă energia exportată se vinde la un preț mai mare, prosumatorului îi revine 75% din diferență.

Problema taxelor plătite de două ori

Ciprian Cherciu aduce în discuție o anomalie a sistemului, mai exact energia injectată de prosumatori în rețea circulă, de obicei, doar câțiva metri până la vecin, dar este taxată ca și cum ar veni de la mare distanță. „S-a plătit de două ori chestia asta (n.r. transportul energiei) pentru un serviciu care nu a fost prestat”, explică Ciprian.

Asociația Prosumatorilor a sesizat Comisia Europeană în această privință, iar Cherciu anunță în premieră că la începutul anului viitor cazul Transelectrica și situația din România vor fi discutate în Parlamentul European.

YellowGrid în cifre

În momentul de față, YellowGrid are 100 de clienți la furnizare, cu o capacitate totală de stocare de 3,2 MWh în baterii și încă 100 de prosumatori în faza de testare. Clienții variază de la sisteme casnice monofazate, cu invertoare de 6 kW și baterii de 20 kWh, și sisteme trifazate, cu invertoare de 12–20 kW și baterii de aproximativ 60 kWh, până la instalații comerciale, cu panouri fotovoltaice de 400 kW și capacitate de stocare de 1 MWh.

Compania nu este încă profitabilă, Cătălin Stăncel recunoaște că „profitul nostru e cu minus”, dar estimează că va ajunge pe zero în vara lui 2026, când producția fotovoltaică va fi maximă.

Cu cât taxează YellowGrid prosumatorii? Cu 25% din beneficiul obținut peste pragul garantat. Prețul de bază nu este taxat, a clarificat fondatorul. De exemplu, dacă energia este vândută cu 60 de bani pe kWh, YellowGrid reține 25% din diferența de 10 bani.

Planurile pentru anul următor

Direcțiile de dezvoltare pentru 2026 includ finalizarea integrării cu mai multe mărci de invertoare din România (Huawei, Sungrow, Growatt, Victron), lansarea unui produs pentru apartamente și, poate cel mai ambițios, integrarea cu sistemul SCADA al Transelectrica pentru a putea oferi servicii de balansare a rețelei.

„Lansăm un produs de apartament”, anunță Stăncel. Este vorba despre o baterie de apartament care se încarcă când energia este ieftină sau gratuită și alimentează ulterior consumul casnic. Ciprian Cherciu adaugă că, în Parlamentul României se discută deja legislația pentru sistemele fotovoltaice de balcon, care ar putea obliga distribuitorii să instaleze contoare bidirecționale.

Piața de oligopol și rezistența la schimbare

Cei doi invitați recunosc că România operează într-o piață de oligopol, cu puțini ofertanți și mulți clienți. „Furnizorii actuali nu prea iubesc prosumatorii și atunci ofertele-s destul de micuțe”, spune Stăncel.

Ciprian Cherciu pune accent pe riscul legislativ: „Gândiți-vă că suntem la câteva zile de 1 ianuarie 2026 care ar fi trebuit să însemne introducerea taxei pe soare, a taxei pe autoconsum, dacă nu era bătălia de acum 2 ani.”

Problemele nu țin doar de viitoare modificări, ci și de aplicarea legislației existente. Concret, atunci când un prosumator produce mai multă energie decât consumă, surplusul este livrat în rețea și trecut „pe credit” în relația cu furnizorul. Acest credit de energie poate fi folosit timp de maximum 24 de luni. Dacă nu este compensat prin consum, legea prevede că furnizorul ar trebui să plătească prosumatorului energia rămasă. În practică însă, spun invitații, mulți furnizori întârzie sau evită aceste plăți, iar ANRE nu îi obligă să respecte termenele prevăzute de lege.

Concluzia? Optimism activ

În ciuda obstacolelor, tonul discuției rămâne optimist. „Mă ghidez după faptul că lucrând în Marea Britanie și văzând ce se întâmplă acolo, cumva eu îmi imaginez că așa vom fi și noi în 5-10 ani”, spune Stăncel. Ciprian Cherciu completează cu ceea ce numește „optimism activ”, nu doar speranță, ci implicare directă în schimbarea legislației și educarea consumatorilor.

Iar pentru cei care se întreabă dacă „băieții deștepți din energie vor fi înlocuiți de băieții deștepți din software”, răspunsul pare să fie că deja se întâmplă. Vom vedea dacă furnizorii tradiționali vor reuși să se adapteze sau vor fi depășiți de startupuri care înțeleg că, în 2025, energia este și o chestiune de date.