A trecut ceva timp și realizez că nu v-am povestit încă, mai în detaliu așa, cum am ajuns să mă plimb prin China, dar mai ales prin Schenzhen, orașul high tech care acum 47 de ani, mai precis în 1978, era doar un mic sat, iar astăzi găzduiește peste 17 de milioane de locuitori încă din anul 2020.

Bine, Schenzhen nu este singurul oraș vizitat, dar rămâneți pe fir, că ajungem și acolo.

Era o zi caldă de vară… este ce mi-ar fi plăcut să zic în intro, dar din păcate lansarea seriei de flagshipuri a celor de la HONOR se întâmplă de obicei în toamnă/iarnă așa că nu am avut cea mai caldă vreme. Dar chiar și așa, mă bucur că nu a plouat măcar. Revenind, după obținerea unei vize speciale pentru presă, pentru că mă duceam la urma urmei ca să vizitez fabrica unui producător de telefoane inteligente, ne-am urcat în avion și am aterizat în Hong Kong unde am constatat că era de fapt un checkpoint extra prin care trebuia să trecem ca să ne fie permisă continuarea spre Schenzhen.

Este adevărat că mă așteptam să am parte de niște extra praguri peste care trebuia trecut în materie de securitate dar uneori au fost ușor exagerate. Revenind, pe drumul efectuat cu autocarul între Hong Kong și hotelul unde eram cazați în Schenzhen am avut ocazia să admir ce înseamnă un oraș modern care are sub 50 de ani de când este numit oraș. Este fascinant de bine organizat, modern dar și copleșitor în același timp.

După un somn bine meritat și plin de jetlag am plecat a doua zi spre prima oprire care a fost HONOR Intelligent Manufacturing Park, un complex de clădiri care găzduiesc multiple linii de producție și asamblare dar și zona de Research and Development pentru brandul HONOR.

Aici ne-am echipat corespunzător, am lăsat telefoanele la intrare ca să nu înregistrăm vre-un Trade Secret care ar putea ajunge indirect pe mâinile competitorilor și am pornit într-un mic tur al liniei de asamblare chiar pentru noul flagship Magic8 Pro.

Această linie de asamblare care scuipă un telefon fresh, asamblat și sigilat în cutia proprie la fiecare 28 de secunde, este surprinzător de lipsită de oameni. Bine, asta a fost și targetul celor de la HONOR: să aibă cât mai multe linii de asamblare are necesită cât mai puțină intervenție umană. Nu am înțeles exact care este procentul maxim de automatizare pe care HONOR speră să-l obțină pentru aceste linii de asamblare dar în prezent suntem la 85% automatizat, deci excelent oricum.

Linia de asamblare este fascinantă pentru cât de bine pare gândită. Este o serie lungă de module HIEP (Honor Intelligent Equipment Platform) între care circulă o bandă aproape continuă. Acestea sunt dezvoltate in-house pentru a deservi diferitele task-uri necesare diferitelor linii de producție ale producătorului chinez. Am folosit special aproape continuă pentru că are și diferite puncte de întrerupere unde intervine ori un operator uman ori este mutat efectiv telefonul cu un braț robotic de pe o parte pe alta, în funcție de nevoi sau de interacțiuni precum scufundarea plăcii de bază într-o sudură lichidă ca să fie gata pentru instalarea tuturor micro-componentelor de pe niște role imense.

Ce mai e fascinant pe tot parcursul, cât puteam distinge este modularitatea acestei linii de asamblare. Fiecare modul HIEP are un task anume și fiecare are cel puțin un braț de robot care participă la acel task tocmai pentru că este nevoie de precizie milimetrică. Ce am văzut extra sunt diferite matrițe care-l ghidează în cazul în care există mici erori. De exemplu când se ajunge la pasul de înșurubare a diferitelor componente în carcasa telefonului, banda pe care vine telefonul se oprește fix în dreptul brațului robotic care are plasată deasupra telefonului un extra strat găurit fix în dreptul șuruburilor pe care acesta trebuie să le … înșurubeze, iar ceea ce face acea matriță este să asigure că de fiecare dată brațul nimerește aceleași puncte cu o precizie perfectă. Ce trebuie înțeles aici este că deși brațul robotic în sine are precizie suficientă și poate fi configurat să repete perfect aceiași pași de fiecare dată cu erori minime, există redundanță sub forma acelei matrițe extra, tocmai pentru a elimina și mai mult din și-așa-puținele erori.

Redundanța este un element foarte important pe care vreau să-l subliniez pentru că-l vom mai întâlni pe parcurs.

Pe tema modularității acestei linii de asamblare am avut și câteva întrebări pe care am avut ocazia să le adresez echipelor de ingineri sau product manageri cu care am participat la câteva sesiuni de Q&A, atât după turul de la fabrică dar și după cel ultarior de la zona de testare. Una din întrebările mele a fost ce se întâmplă când se strică unul din aceste module, se scoate pur și simplu din linie până este reparat sau se oprește toată linia de asamblare? Aici a intervenit și înțelegerea limbii engleze care deși este în general ok, trebuie să explici în termeni cât mai cunoscuți, ca să poți duce la capăt dialogul. Explicația lor a fost că se face extrem de multă mentenanță tocmai ca să prevină astfel de opriri ale liniei de asamblare. Poate de aici acele 2000 de telefoane produse zilnic menționate de ei, când dacă ar funcționa non-stop linia ar putea produce aproape 2400-2500 cu un telefon ieșit la fiecare 28 de secunde.

Revenind la linia de asamblare și la redundanța ei, pentru fiecare modul care instala ceva exista unul care verifica respectiva instalare, atât cu ajutorul unor măsurători electrice, în cazul componentelor dar și a celei vizuale, cu nenumărate camere piperate prin respectivele module care comparau constant cu diferite referințe din sistem. Fiecare modul are atât un ecran pe care puteai vedea statusul ultimului produs sau diferite alte statistici dar și erorile întâlnite în cazul în care există. Iar în cazul apariției acelor erori, toate aparatele au ca niște semafoare instalate deasupra care indică starea aparatului, adică: Verde – funcționează în parametri, galben necesită atenție, iar Roșu a dat o eroare sau s-a oprit dintr-un motiv sau altul și 100% necesită intervenția umană, totul în numele identificăriii cât mai rapide a posibilelor probleme. De cele mai multe ori, pentru a întrerupe cât mai puțin posibil linia de asamblare, fiecare modul de verificare avea și o bandă secundară unde scot telefoanele care au dat fail sau care nu au trecut inspecția pentru un motiv sau altul.

Bun, dar unde sunt oamenii în toată această ecuație? Ei bine în câteva locuri. În primul rând pe tot parcursul asamblării era o persoană care monitoriza diferitele role de componente, pentru a interveni când se cere introducerea unei role noi. După, în toată zona asamblării avem și așa-numitele patrule umane care intervin doar când un aparat scoate fail ca să preia respectivul telefon. În funcție de gravitatea fail-ului acesta se duce către un operator uman sau către alte module unde nu am avut acces.

Singura bucată a telefonului care este instalată manual, de oameni, este blocul de camere, iar în funcție de model, există mai mulți operatori, fiecare cu obiectivul lui. Aici am văzut și un sistem complex de predare a dispozitivului între operatori cu ajutorul unor benzi, totul în numele vitezei. Și la final mai există o componentă umană

După instalarea camerelor, asamblarea și pornirea telefonului, care se face tot automat, există un checkpoint unde operatorii umani fac o inspecție secundară a camerelor tocmai în numele redundanței. Aceștia compară vizual culorile redate versus un template bine stabilit. În mod evident rolul lor este să prindă acele divergențe foarte mari în rezultate, pentru că la acea viteză, adică secunde petrecute cu fiecare telefon, nu pot intra în detaliu prea atent.

Și ultimul punct unde intervine un operator este la partea de cutie și la asamblarea acesteia și la ambalarea finală în cutia mare care conține mai multe cutii de telefoane. În rest complet automatizat. Excelent.

În cadrul aceleiași excursii prin China, a doua oprire a fost în Xi’an, unde HONOR are o zonă dedicată testării produselor sale, iar aici nu ne rezumăm doar la telefoane, pentru că dacă nu știați, HONOR produce de toate de la telefoane la tablete, inclusiv laptopuri plus multe, multe alte dispozitive. Iar zona de testare poate fi la fel de importantă uneori ca linia de producție ca să asigure calitatea produselor dar și rezistența lor în timp. Deci am văzut și un perete de laptopuri care rulau 3DMark, nu suntem singurii fani ai acestui benchmark.

Aici am fost martori și la niște proceduri foarte interesante de testare a dispozitivelor, de fapt, mai potrivit ar fi de chinuire a dispozitivelor. În mod evident în interior, ca și la linia de asamblare a lui Magic8 Pro, nu am avut acces cu telefoanele personale sau cu orice alt dispozitiv cu care puteam înregistra, iar pozele pe care le vedeți pe ecran sunt puse la dispoziție de HONOR. Și e normal să fie așa pentru că vor să-și protejeze diferitele tehnici proprietare de competiție, înțelegem și apreciem inițiativa de a ne arăta măcar nouă, presei, de ce sunt capabili și care sunt o parte din pașii prin care trece un telefon până ajunge pe mâinile consumatorilor.

Revenind la partea de testare, am văzut de toate, de la camere speciale pline de spumă absorbantă sau diferite alte materiale, create pentru a detecta semnalul emis sau captat de terminalul testat până la adevărate dispozitive de tortură prin expunere repetată la diferențe imense de temperatură ambientală și trecând prin clasicele tumblere care simulează mii de căderi pe zi ca să chinuie terminalul literalmente prin cele mai dure scenarii de utilizare testând limitele absolute ale telefoanelor.

Dar nu astea mi s-au părut cele mai interesante. Cele mai interesante erau aparatele de drop-test controlat care implicau intervenția periodică umană. Acestea erau ca o ghilotină mecanică perfect controlată în care puteai să te asiguri că telefonul va cădea la viteza dorită ca să simulezi înălțimea dar și fix la unghiul la care l-ai instalat tu, pe colț, pe ecran, pe lateral, oricum, tocmai pentru că-l elibera în ultima clipă posibilă din coborârea accelerată. Precizie în distrugere.

Pe lângă tumble și drop tests și mediile de funcționare extreme, am mai văzut și niște aparate imense care verificau etanșeitatea telefoanelor sau rezistența la apă și praf. Cum? Ați ghicit, prin scufundarea acestora în diferite dispozitive care arătau ca niște mașini de spălat gigantice. Și la final, după ce au rezistat la tot și toate, aveam și aparate care simulau apăsări pentru ecran, butoane dar și plieri/deplieri ale mecanismului lui Magic V5.

În mod evident că nu absolut toate telefoanele produse de fabrica HONOR sunt testate în acest fel, se preiau sample-uri din fiecare batch, pentru că ar fi fizic imposibil ca fiecare dispozitiv să treacă prin toată tortura pe care am văzut-o înainte să ajungă la cumpărător. Să te bucuri că ți-ai dat precomandă la noul Magic8 Pro și să ai cum vedem noi la emag toți pașii comenzii după plasare, e la curier, e la depozit, e în mașină spre livrare, așa și la telefon să stai să-ți urmărești viitorul telefon cum bifează cuptoarele, gheața, mașina de spălat, drop test-urile și naiba-mai-știe-ce. Ar fi amuzant.

Revenind la testare, ar mai fi de menționat camere special construite care măsoară atât capabilitățile microfonului în condiții de gălăgie simulată și un cap mobil plasat pe un suport robotizat care-i servea comenzile telefonului, o altă cameră în care se măsurau difuzoarele telefonului cu ajutorul unui manechin plin de senzori dar și o cameră gigantică de detecție a semnalului emanat de telefon, pentru cei mai paranoici și conspiraționiști dintre voi. Mai sunt destule dar astea ni s-au părut nouă interesante.

Îmi este foarte clar că HONOR pun foarte multă mândrie în ceea ce fac și vor să crească nu numai în materie de calitate dar și în prestigiu în ochii cumpărătorilor.

Eforturile pe care le fac ca să modernizeze cât mai mult atât linia de asamblare cât și zona de testare îmi indică faptul că viziunea lor este pe termen lung și focusul este să ofere produse cât mai calitative care rămân cât mai calitative pentru cât mai mult timp.

Dacă le iese asta sau nu vom afla în viitor, eu, cel puțin momentan, mă declar impresionat.