În ultimele decenii, obezitatea a trecut de la a fi considerată doar o consecință a unui stil de viață nesănătos la a fi recunoscută drept o boală cronică și progresivă, cu mecanisme biologice complexe și un impact major asupra sănătății. Dincolo de excesul ponderal, obezitatea crește riscul de diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, boală renală cronică, anumite tipuri de cancer și reduce semnificativ atât calitatea, cât și speranța de viață.
Această schimbare de perspectivă s-a reflectat și în ghidurile internaționale. În 2025, National Institute for Health and Care Excellence (NICE) a publicat primul ghid dedicat exclusiv managementului supraponderii și obezității la adulți, subliniind că tratamentul trebuie individualizat și poate include intervenții asupra stilului de viață, terapie medicamentoasă și chirurgie bariatrică, în funcție de caracteristicile și riscul fiecărui pacient.
În acest context, apariția noilor terapii antiobezitate, precum semaglutida și tirzepatida, a schimbat semnificativ opțiunile de tratament disponibile. Semaglutida și tirzepatida fac parte dintr-o nouă generație de medicamente care acționează asupra unor hormoni intestinali implicați în controlul apetitului și al glicemiei.
Semaglutida este un agonist al receptorului pentru GLP-1 (glucagon-like peptide-1), un hormon eliberat după masă. Ea reduce senzația de foame, crește senzația de sațietate, încetinește golirea stomacului și stimulează secreția de insulină atunci când glicemia este crescută. Astfel, pacienții consumă mai puține calorii și obțin atât scădere în greutate, cât și un control mai bun al diabetului. Tirzepatida acționează printr-un mecanism dublu, stimulând atât receptorii GLP-1, cât și pe cei ai GIP (glucose-dependent insulinotropic polypeptide), un alt hormon intestinal implicat în reglarea metabolismului. Prin această acțiune combinată, tirzepatida produce o reducere și mai pronunțată a apetitului, îmbunătățește controlul glicemiei și determină, în multe cazuri, o scădere în greutate mai mare decât cea obținută cu agoniștii GLP-1 utilizați singuri.
Chirurgia bariatrică este o metodă de tratament a obezității severe, recomandată pacienților la care modificările stilului de viață și tratamentul medicamentos nu au avut rezultatele dorite. Cele mai utilizate intervenții sunt gastrectomia longitudinală (sleeve gastric), care reduce dimensiunea stomacului, și bypassul gastric, care combină reducerea volumului stomacului cu modificarea traseului alimentelor prin intestin.
Totuși, rămâne întrebarea: cât de eficiente sunt aceste medicamente comparativ cu chirurgia bariatrică în practica medicală de zi cu zi? Un studiu recent de amploare a încercat să răspundă acestei întrebări, comparând rezultatele obținute după un an de tratament la pacienți cu obezitate și diabet zaharat de tip 2.
Este un studiu retrospectiv desfășurat utilizând baza de date Epic Cosmos, care include informații anonimizate din peste 1.600 de spitale și aproape 38.000 de clinici din Statele Unite. Cercetătorii au comparat eficiența a trei opțiuni terapeutice pentru adulții cu obezitate și diabet zaharat de tip 2: semaglutida, tirzepatida și gastrectomia longitudinală (sleeve gastrectomy). Au fost incluși peste 45.000 de pacienți cu indice de masă corporală (IMC) ≥35 kg/m² și diabet zaharat, urmăriți timp de un an.
Obiectivul principal al studiului a fost evaluarea proporției pacienților care au reușit să obțină simultan o scădere în greutate de cel puțin 20% și normalizarea glicemiei (HbA1c
Rezultatele au arătat că gastrectomia longitudinală a avut cea mai mare probabilitate de a atinge obiectivele de scădere ponderală și control glicemic, urmată de tirzepatidă și apoi de semaglutidă. Totuși, intervenția chirurgicală s-a asociat și cu o frecvență mai mare a prezentărilor la serviciile de urgență și a efectelor adverse digestive. Aceste rezultate trebuie interpretate cu prudență, deoarece pacienții din cele trei grupuri au avut caracteristici diferite la începutul studiului, iar natura observațională a cercetării nu permite stabilirea unei relații directe de cauzalitate.
Tratamentul obezității a evoluat considerabil în ultimii ani, iar astăzi există opțiuni eficiente atât medicamentoase, cât și chirurgicale. Alegerea celei mai potrivite soluții depinde de severitatea obezității, bolile asociate, obiectivele terapeutice și preferințele pacientului.
Nu există o soluție universal valabilă. Atât medicamentele moderne, precum semaglutida și tirzepatida, cât și chirurgia bariatrică au beneficii și limitări, motiv pentru care decizia trebuie luată împreună cu medicul, după o evaluare completă. De asemenea, este important să evităm extremele: nici entuziasmul exagerat pentru noile tratamente, dar nici teama nejustificată față de acestea. Indiferent de metoda aleasă, succesul pe termen lung depinde de monitorizarea medicală, de adoptarea unui stil de viață sănătos și de menținerea unei colaborări strânse între pacient și echipa medicală.
Bibliografie
- Galindo RJ, Cheng AYY, Longuet C, Ai M, Coskun T, Malik R, Peleshok J, Levine JA, Dunn JP. Insights into the Mechanism of Action of Tirzepatide: A Narrative Review. Diabetes Ther. 2026 Jan;17(1):19-40. doi: 10.1007/s13300-025-01804-w. Epub 2025 Nov 6. PMID: 41196501; PMCID: PMC12847476.
- Salas-Parra RD, Smolkin C, Choksi S, Pryor AD. Bariatric Surgery: Current Trends and Newer Surgeries. Gastrointest Endosc Clin N Am. 2024 Oct;34(4):609-626. doi: 10.1016/j.giec.2024.06.005. Epub 2024 Aug 1. PMID: 39277294.
- Leslie D, Steffen B, Wise E et al. 1-year outcomes of semaglutide, tirzepatide, and sleeve gastrectomy in obesity in type 2 diabetes: a retrospective cohort study. The Lancet Diabetes & Endocrinology, 2026; 0.
Prof. univ. dr. Adrian Covic, șeful Compartimentului de Transplant Renal al Spitalului Clinic „Dr. C. I. Parhon” Iași și prorector pentru Cercetare Științifică, Dezvoltare și Inovare în cadrul Universității de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” (UMF) Iași
