Medic, despre pașii esențiali pentru a avea o sarcină sănătoasă: vitamine, teste, analize
Zi și noapte, în maternitățile din întreaga lume copiii vin pe lume pentru și aduc cu ei fericirea unui nou început. Pentru că în spitale se nasc nu doar copii. Se nasc speranțe. Se nasc noi începuturi. Dragostea de mamă începe înainte de primul test pozitiv, spune doctorul Marian Codru, medic primar în Secția Obstetrică-Ginecologie din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Sibiu, care arată care sunt pașii esențiali pentru o sarcină sănătoasă. Astfel, înainte de a rămâne însărcinată, femeia trebuie să facă un consult ginecologic pentru evaluarea stării generale de sănătate. „Este importantă tratarea eventualelor infecții, controlul bolilor cronice și adoptarea unui stil de viață sănătos: alimentație echilibrată, renunțarea la fumat și alcool, odihnă suficientă și menținerea unei greutăți normale”, spune medicul sibian. Analize medicale De asemenea, sunt necesare analize medicale înainte de sarcină. Printre analizele recomandate se numără: analize de sânge uzuale; grupa sanguină și Rh; test Babeș-Papanicolau; testări pentru infecții precum toxoplasmoza, rubeola, hepatitele virale, HIV; glicemie și evaluarea funcției tiroidei, atunci când este necesar. Recomandările diferă de la pacientă la pacientă și trebuie stabilite împreună cu medicul. Una din întrebările pe care și le pune cel mai des o femeie când decide că e vremea să devină mamă este ce vitamine sunt importante înainte și în timpul sarcinii. „Acidul folic este foarte important și este recomandat încă înainte de obținerea sarcinii, deoarece ajută la prevenirea unor malformații ale fătului. În timpul sarcinii pot fi necesare și alte vitamine sau minerale, precum fierul, vitamina D sau iodul, însă acestea trebuie administrate doar la recomandarea medicului”, afirmă dr. Marian Codru. Unele sarcini prezintă riscuri. Ce e de făcut? Din păcate, unele sarcini sunt cu risc, adică există factori care pot afecta sănătatea mamei sau a copilului. „Riscul poate apărea din cauza unor boli materne, a vârstei, a unor complicații apărute în timpul sarcinii sau a unor probleme identificate la făt. Aceste sarcini necesită monitorizare mai atentă”, afirmă doctorul. Semnele unei sarcini cu probleme sunt: sângerările; durerile abdominale puternice; contracțiile premature; febra; scăderea mișcărilor fetale; dureri de cap severe, tulburări de vedere sau umflarea accentuată a mâinilor și picioarelor. În astfel de situații, pacienta trebuie să se adreseze imediat medicului. În cazul sângerărilor în sarcină, dr. Codru spune că orice sângerare apărută în timpul sarcinii trebuie evaluată de medic. Uneori poate fi vorba despre situații fără gravitate, dar alteori sângerarea poate semnala complicații importante. Este recomandat repausul și prezentarea cât mai rapidă la camera de gardă sau la medicul curant. Monitorizare lunară „Cât de des trebuie monitorizată sarcina?”. Iată ce răspunde medicul: „O sarcină normală necesită controale regulate pe tot parcursul celor nouă luni. În general, consultațiile se efectuează lunar, iar spre finalul sarcinii mai frecvent. Monitorizarea include consultații, ecografii și analize recomandate în funcție de fiecare trimestru de sarcină”.
Surpriză în era AI: hârtia își recâștigă cititorii
La Kyoto, auto-publicarea și revistele artizanale, cunoscute sub numele de „fanzine” sau „zine”, câștigă popularitate, mai ales în rândul tinerilor creatori și cititori. Fenomenul crește în ciuda declinului puternic al industriei editoriale tradiționale. Vânzările de cărți și reviste din Japonia au scăzut cu 40% față de recordul din 1996, iar tirajele ziarelor tipărite s-au redus aproximativ la jumătate față de vârful atins în 1997, potrivit Asociației japoneze a editorilor și redactorilor de ziare, citată de Le Figaro. Într-o tipografie a cotidianului Kyoto Shimbun, doi artiști au urmărit cum un eseu fotografic prinde viață pe hârtie. Odată cu scăderea numărului de abonați, ziarul caută noi utilizări pentru echipamentele sale de tipar, iar creatorii speră să atragă astfel noi cititori, în era inteligenței artificiale. Pentru susținătorii acestor publicații, hârtia oferă o experiență mai directă, mai personală și mai greu de reprodus în mediul digital. „Hârtia este un mediu care implică toate cele cinci simțuri”, consideră unul dintre artiști, comparând experiența tipărită cu cea oferită de rețelele sociale. Hârtia, antidot la izolarea digitală Creatorii implicați în proiect spun că presa tipărită are o deschidere pe care telefoanele mobile și platformele digitale nu o pot oferi. „Cred că presa tipărită este incredibil de deschisă. Poți oferi un ziar cuiva, îl poți citi împreună”, a declarat unul dintre autorii eseului fotografic. În opinia sa, telefoanele mobile sunt „foarte izolate”, în timp ce hârtia permite o experiență comună. Autorii proiectului spun că obiectul tipărit creează și o legătură emoțională aparte între artist și cititor. „Poți simți pasiunea artistului atunci când ții lucrarea în mâini. Asta o face atât de atractivă, iar inteligența artificială pur și simplu nu poate reproduce acest lucru”. Lucrarea fotografului Kazuma Obara și a scriitorului Akihico Mori a fost prezentată la Kyotographie, festivalul internațional de fotografie desfășurat între 18 aprilie și 17 mai în mai multe locații din fosta capitală imperială a Japoniei. Tinerii redescoperă publicațiile făcute manual Interesul pentru auto-publicare nu vine doar din zona artiștilor consacrați. Potrivit reprezentanților tipografiei care colaborează cu creatorii de zine și publicații independente, vârsta clienților variază de la adolescenți până la persoane de peste 70 de ani. „În mod surprinzător, fenomenul are ecou în rândul tinerilor. Aud chiar comentarii de genul: Este interesant tocmai pentru că este vechi”, a explicat unul dintre reprezentanții Kyoto Shimbun Printing. Potrivit unui studiu citat de televiziunea publică japoneză, piața auto-publicării din Japonia a ajuns la peste 800 de milioane de euro până în martie 2026, aproape dublu față de nivelul de acum patru ani. Succesul se vede și la târgurile de fanzine, unde sunt expuse publicații realizate manual, în formate și dimensiuni foarte diferite. Pentru unii vizitatori, atracția acestor reviste vine tocmai din faptul că ele scapă logicii algoritmilor. „Inteligența artificială și rețelele sociale sunt conduse de algoritmi care ne arată doar ceea ce vrem să vedem sau ceea ce ni se potrivește cel mai bine”, spun vizitatorii. În opinia acestora, faptul că atât de mulți creatori participă la astfel de târguri arată că există „multe alte viziuni asupra lumii”. „Căldura pe care doar hârtia o poate oferi” Chiar și creatorii care recunosc avantajele inteligenței artificiale și ale tehnologiei digitale spun că obiectele tipărite păstrează o valoare aparte. „Se pot face foarte multe lucruri cu IA și tehnologia digitală. Dar cred că există și un farmec în a ține ceva în mâini”, a declarat pentru sursa citată una dintre artistele japoneze care își transformă viața de zi cu zi în ilustrații alb-negru. Marile librării au început, la rândul lor, să preia tendința. Sanseido, o librărie din Tokyo cu o istorie de 145 de ani, a introdus de aproape un an astfel de publicații auto-editate pe rafturile sale. „Zinele pot atrage un public diferit de cel al cititorilor tradiționali”, consideră reprezentanții librăriei. Pentru creatorii acestor publicații, revenirea hârtiei nu înseamnă respingerea tehnologiei, ci recuperarea unei experiențe pe care ecranele nu o pot înlocui. „Există o căldură pe care doar hârtia o poate oferi”, spun artiștii.
Alimentul care se detașează net pentru sănătatea inimii, potrivit unui cardiolog
O dietă bogată în fructe și legume protejează inima. Dar un aliment se detașează net din această categorie. Dr. Dariush Mozaffarian, cardiolog și director al Institutului Food is Medicine de la Universitatea Tufts, indică avocado ca alegere numărul unu pentru sănătatea cardiacă, conform Real Simple. Grăsimile bune care atacă colesterolul rău Avocado este bogat în acizi grași mononesaturați. Aceștia ajută direct la scăderea colesterolului LDL, cel care favorizează bolile cardiace. Potrivit dr. Mozaffarian, controlul colesterolului din sânge este o componentă esențială a funcționării sănătoase a inimii. Colesterolul LDL ridicat crește riscul de infarct și accident vascular cerebral. Fibrele care elimină colesterolul din corp Jumătate de avocado acoperă 20% din necesarul zilnic de fibre. O parte dintre acestea sunt fibre solubile. Ele se leagă de colesterol în intestin și îl elimină prin fecale. Rezultatul este o absorbție mai mică a colesterolului și un risc redus de boli cardiace. Potasiul care ține tensiunea sub control Avocado conține potasiu într-o cantitate semnificativă. Potrivit dr. Mozaffarian, potasiul scade tensiunea arterială și compensează efectele nocive ale sodiului. Hipertensiunea este unul dintre principalii factori de risc cardiovascular. Antioxidanții care protejează arterele Avocado este bogat și în antioxidanți. Aceștia combat stresul oxidativ și inflamația, ambele implicate în bolile de inimă. Antioxidanții împiedică oxidarea colesterolului LDL, un proces care duce la depuneri de plăci în artere. Ateroscleroza astfel formată poate bloca fluxul sanguin și provoca infarct sau AVC. Cum îl poți consuma zilnic Avocado se integrează ușor în orice masă. Poate fi adăugat în salate, smoothie-uri, sandvișuri sau burgeri. Poate fi pasat pentru guacamole sau transformat într-un dressing cremos fără lactate. Aroma sa delicată se potrivește cu aproape orice ingredient.
Pictorul român care are o lucrare în colecția privată a Regelui Charles / Majestatea Sa este extrem de încântată
Ce este inspirația? Pentru unii, inspirația este revelația neașteptată a unui alt noi înșine. E când un alt „Tu” îți dă un pumn în față. Ea nu se face simțită cu delicatețe, ea pur și simplu se manifestă plenar și concret, fără brizbrizuri. Asta se poate spune despre Bogdan Mihai Radu, pictorul a cărui poveste cu arta începe cu un mic furt. Dar nu cu o găinărie de doi lei, ci cu ceva ce avea să însemne tasta „Enter” a carierei sale în fața șevaletului. „Bărbatul de la Hotelul Ritz” Să vedeți… era elev printr-a doua și văzuse un film – Bărbatul de la Hotelul Ritz – povestea unui falsificator de tablouri care trăia în lux la Paris – fura tablouri extrem de valoroase din muzee și colecții private, pe care le înlocuia cu replici foarte bine executate – atât de bine executate, încât proprietarii nu-și dădeau seama de furt. Așa că, ce să facă și Bogdan? I-a luat un tablou bunicii spunându-i că-i trebuie pentru la școală și i-a adus înapoi copia acestuia. Despre bunică nu știm nimic – nici că și-a dat seama de farsă, nici că nu și-a dat seama, fapt este că, astfel, Bogdan își începuse dansul cu pictura. Problema este că apucăturile artistice ale lui Bogdan nu au fost văzute cu ochi buni de taică-su, care nu concepea ca fiul său să nu aibă o meserie stabilă, un ceva concret care să-i ofere stabilitate în viață. Iar pictura nu, nu era ceva concret Căci pictura este revelație și este așteptare, dar între aceste paranteze mai există viață, viață concretă, cu facturi și taxe și alte urâciuni, pe care inspirația singură nu le poate livra. Împotriva voinței sale, a fost înscris la un liceu local, cu specializări în căi ferate, apoi specializare în silvicultură. „A fost un chin, a fost groaznic”, spune un Bogdan pe care tatăl său nu s-a chinuit prea tare să-l citească. Dar cerul lui Bogdan se deschide Drumul spre pictură a venit pe o ușă neașteptată: un spital pentru copii cu dizabilități din Tălmaciu, unde o cunoștință lucra în atelierul de art-terapie. A venit aici ca pedagog de recuperare prin art-terapie după ce a urmat cursurile colegiului Friedrich Müller. Astfel, Bogdan a început să vorbească multor inimi de copii, iar schimbările pe care le vedea în ei după o perioadă de lucru cu arta era certificarea că strigătul ăla din interior, pe care-l simțea din copilărie, era viu și manifest și dădea și rezultate. Și a venit prima expoziție „Ești talentat, de ce nu faci o expoziție?”, l-a întrebat într-o zi din 2002 o prietenă. Dar pragmatismul lui Bogdan era pe jos, iar prietena lui s-a ocupat să-i aranjeze un spațiu la Casa Franceză din Sibiu, unde au venit și oameni, a venit și presă, au venit și colegi din Uniunea Artiștilor. Cu această ocazie, a și vândut câteva lucrări. „A fost wow pentru mine. A fost certificarea că se poate”. La scurtă vreme, însă, după expoziția din 2003, ceva nebunesc începea să se întâmple: mergea tot mai greu și nici mâinile nu-l mai ascultau. Pe scurt, Paralizie spastică. Un prim episod a trecut, dar a venit al doilea, iar asta avea să-l imobilizeze la pat timp de doi ani. O boală și strângere de fonduri Era 2010, iar începutul promițător în lumea atât de competitivă a picturii părea ultima preocupare pentru un Bogdan care nu-și mai putea mișca corpul de la gât în jos. „Am stat aproape doi ani paralizat complet, internat la Spitalul Universitar din București.” Salon de neurologie, nouă oameni, mulți în vârstă, toată ziua pe spate. Bogdan Mihai Radu ajunsese un caz despre care toată prea vuia la vremea respectivă. Fusese internat în același salon cu regretatul Șerban Ionescu. Campanii de strângere de fonduri pentru medicamentul scump care l-ar fi ajutat să se repună pe picioare au fost organizate într-o societate care a demonstrat nu doar o dată că rezonează cu durerea. „Eram deprimat, plângeam. Nu știam ce se întâmplă cu mine. Treceau o lună, două, trei și nu-mi reveneam. Mi-am controlat emoțiile ca să nu o îngrijorez pe mama, care venise la București să stea cu mine.” Bogdan era într-un cer negru, cu umbre negre și fără perspectivă. Dincolo de nori nu mai era nimic. A pictat cu gura un câmp cu maci Cerul pe care atât de mult i-a plăcut să-l privească. Cerul ăla devenise acum dormitorul viselor lui. Unde era raza aia de soare care știe atât de bine să se semneze când vrea ea și pe orice cer vrea ea? Voia cu orice preț să picteze. Așa, cu boala aia cu denumire fancy, cu tot – Sindromul Guillain-Barré – poliradiculonevrită cronică, o boală autoimună care paralizează nervii și mușchii. Așa că a început să picteze cu gura. „Simțeam nevoia de culoare”. Abia dacă putea să-și miște mâinile. „Ce ai pictat prima oară după atâta vreme?” „Un câmp cu maci. Simțeam nevoia de culoare”. „Parcă călcam pe vată” Campania de strângere de fonduri l-a ajutat pe Bogdan să strângă banii pentru medicamentul de care avea atâta nevoie, iar asta a însemnat că a reînceput să meargă. A trebuit să învețe de la zero să meargă, să ia o cană de pe masă și s-o ducă la gură fără s-o verse. Totul de la zero, iar sentimentul de frustrare uriaș care se construise în el devenise acum un alt cap al unei hidre care se hrănea lacom cu neputința lui. „Parcă călcam pe vată. N-aveam niciun echilibru. Și cea mai grea a fost să urc și să cobor scările.” „Am dat telefoane ca să mă laud” Însă perioada de imobilitate a trecut, iar pe cerul lui Bogdan apărea din nou lumina. Fără să-i spună, un prieten l-a înscris cu un tablou la un târg internațional de artă din Oxford. „M-am trezit că lucrarea mea era pe coverul site-ului târgului, ca exemplu de promovare. Dar ca să particip aveam nevoie de aproape 5.000 de euro. Nu știam de unde să-i iau.” Dar Cerul (de data asta
O pastilă zilnică dublează perioada de supraviețuire pentru pacienții diagnosticați cu cel mai agresiv tip de cancer
Medicamentul, numit daraxonrasib, pare a fi un progres în gestionarea unei boli care are cea mai mare rată de mortalitate dintre toate tipurile majore de cancer. Acesta ajută la prevenirea răspândirii cancerului prin blocarea și blocarea genei KRAS mutate, care se află în peste 90% din tumorile pancreatice și stimulează dezvoltarea cancerului. Studiul clinic, care a inclus 500 de pacienți din America de Nord, Europa și Asia, a constatat că timpul mediu de supraviețuire pentru pacienții tratați cu chimioterapie a fost de 6,6 luni, comparativ cu 13,2 luni pentru pacienții tratați cu daraxonrasib. De asemenea, a cauzat mai puține efecte secundare, scrie BBC. „Aceste rezultate schimbă peisajul pentru pacienții cu cancer pancreatic metastatic cu o mutație KRAS”, a declarat Rachna Shroff, șefa diviziei de hematologie/oncologie de la Centrul de Cancer al Universității din Arizona. Cancerul cel mai dificil de tratat Cancerul pancreatic este adesea depistat târziu și este cunoscut ca fiind dificil de tratat. Mai mult de jumătate dintre persoanele cu cancer pancreatic mor în decurs de trei luni de la diagnosticare. În Marea Britanie există 11.500 de diagnostice ale acestei boli în fiecare an și aproximativ 10.200 de decese, potrivit Cancer Research UK. Actorul Alan Rickman a murit din cauza bolii în 2016, la cinci luni după diagnosticare. Simptomele cancerului pancreatic Simptomele pot include icter, mâncărimi ale pielii, urină mai închisă la culoare, scaun mai deschis la culoare, pierdere în greutate inexplicabilă, oboseală și temperatură ridicată. Poate fi dificil de diagnosticat, deoarece simptomele adesea nu apar în stadiile incipiente și pot indica alte afecțiuni. Studiul, condus de oameni de știință americani și prezentat la reuniunea anuală a Societății Americane de Oncologie Clinică din Chicago, a implicat 248 de pacienți cărora li s-a administrat daraxonrasib și 252 cărora li s-a administrat chimioterapie. Majoritatea aveau tumori cu mutații specifice ale genei KRAS, scrie BBC. Mai puține efecte secundare decât chimioterapia Pe lângă faptul că a prelungit semnificativ viața pacienților, medicamentul, administrat o dată pe zi, a cauzat și mai puține efecte secundare în comparație cu chimioterapia. Efecte secundare severe au fost resimțite de 43,6% dintre pacienții tratați cu daraxonrasib, comparativ cu 57,5% cei tratați cu chimioterapie. Anna Jewell, directoarea departamentului de servicii, cercetare și inovare de la Pancreatic Cancer UK, a declarat că tratamentele au fost „unele dintre cele mai interesante evoluții pe care le-am văzut în cancerul pancreatic de foarte mult timp”. Ea a adăugat: „Mai mult timp cu cei pe care îi iubim cel mai mult este cu adevărat neprețuit. Trebuie să facem tot posibilul pentru a ne asigura că cele mai promițătoare tratamente noi sunt disponibile aici, în Marea Britanie”.
Gurudev Sri Sri Ravi Shankar – Omul care a adus pacea în Columbia, în închisori și în mintea a 800 de milioane de oameni, vine la București
Gurudev Sri Sri Ravi Shankar, omul care a inspirat 800 de milioane de oameni din întreaga lumea cu viziunea sa simplă, dar profundă, omul care vrea să construiască o societate fără stres și fără violență. vine pentru prima oară la București, între 10 și 12 iunie. Misiunea lui Gurudev Sri Sri Ravi Shankar a început într-un mic sat din sudul Indiei, iar acum este la un nivel global. O tehnică revoluționară de respirație Unul dintre cele mai importante daruri pe care Gurudev le-a oferit lumii este tehnica de meditație SKY Breath Meditation, cunoscută și sub numele de Sudarshan Kriya. Această metodă unică de respirație îi ajută pe practicanți să găsească pacea și claritatea interioară. Subiect al peste 100 de studii independente recenzate de specialiști – inclusiv cercetări realizate la Stanford și Yale – SKY s-a dovedit eficientă în reducerea anxietății, impulsivității, stresului și depresiei, îmbunătățind totodată funcția cognitivă și calitatea somnului. Rețea globală de voluntari și acțiune socială Transformarea personală generată de programele sale i-a determinat pe mulți participanți să devină agenți activi ai schimbării sociale. Rețeaua de voluntari, care numără acum peste un milion de membri, a contribuit la sprijinirea veteranilor de război și a familiilor acestora, la reducerea violenței în școli, la combaterea dependenței de opioide și la restaurarea a 70 de râuri afectate de degradare ecologică. De asemenea, programul a abordat criza sinuciderilor în rândul agricultorilor din India și a oferit sprijin refugiaților afectați de dezastre și conflicte armate. Mediator în conflicte internaționale Implicarea lui Gurudev în procesele de pace depășește granițele spiritualului. În Columbia, a contribuit la coordonarea unui armistițiu care a condus la semnarea acordurilor de pace din 2016, punând capăt unui conflict de cinci decenii dintre guvern și gruparea FARC. Rezultate similare au fost obținute în zonele afectate de mișcarea Naxalită din India, dar și în Ayodhya, unde a jucat un rol esențial în soluționarea pașnică a unui conflict religios cu rădăcini de secole. Cultura unității Prin seria de evenimente World Culture Festival, desfășurate la Washington DC, New Delhi, Berlin și Bangalore, Gurudev a reunit peste șapte milioane de participanți, promovând dialogul intercultural și coexistența pașnică. Gurudev este, de asemenea, autorul bestsellerului național Notes for the Journey Within și a format 27.000 de traineri la nivel mondial, continuând să inspire o comunitate globală de 15 milioane de urmăritori pe platformele de socializare.
Ai făcut totul să fii fericit și totuși nu găsești plăcerea de a trăi. Iată ce se întâmplă cu tine
Tinerii au un cuvânt pentru a denumi această stare: „meh”. Specialiștii îi spun anhedonie. Cuvântul pentru aceasta, anhedonie, vine din cuvintele grecești „an” și „hedone”, care, împreună, înseamnă „fără plăcere”. Incidentele ocazionale de anhedonie sunt o parte normală a experienței umane. Dar perioadele anhedonice de lungă durată ar putea însemna că se întâmplă altceva. Uneori are legătură cu o boală mintală, dar, pentru alte persoane, un stres mai mare decât în mod normal poate fi suficient pentru a-i absorbi bucuria vieții, relatează BBC Science Focus. De unde vine stresul? Cercetări recente au început să exploreze modul în care stresul, fie că provine dintr-un loc de muncă dificil, o viață de familie agitată sau alte lucruri, schimbă de fapt modul în care funcționează sistemul de recompense al creierului nostru, reducând capacitatea noastră de a simți scântei de bucurie ca răspuns la lucrurile care ne plac. Rămân câteva întrebări în această linie de cercetare, inclusiv modul în care susceptibilitatea poate diferi între oameni și care este exact cea mai bună terapie. Dar concluzia de bază în acest moment este clară: dacă acumulezi factorii de stres din viața ta, s-ar putea să-ți furi fericirea. O viață fără plăcere În ultimele decenii, cercetătorii au definit anhedonia ca fiind pur și simplu pierderea capacității de a simți plăcere. Studii mai recente au extins ușor această definiție, spune profesorul Diego Pizzagalli, neurocercetător la Universitatea din California, Irvine, din SUA. Astăzi, înțelegem că anhedonia include atât lipsa plăcerii, cât și absența motivației de a căuta chiar și lucruri plăcute. Imaginați-vă că vă gândiți dacă să vă întâlniți cu niște prieteni la un film. V-ați gândi la bucuria de a fi cu oameni care vă plac sau de a viziona un film bun. Apoi v-ați gândi la timpul necesar pentru a vă pregăti, la bătaia de cap a ajunge acolo și la banii pe care ar trebui să îi plătiți. Pentru mulți dintre noi, ar putea merita. Dar la persoanele cu anhedonie, recompensa percepută se micșorează, în timp ce costul crește. „Practic, efortul, literalmente efortul cognitiv sau fizic, este pur și simplu prea mare”, spune Pizzagalli. „Și astfel, de fapt, nu îl vor iniția”. Efectul dopaminei Un factor important în anhedonie este dopamina, o moleculă care este eliberată în așteptarea unei recompense. Eliberarea de dopamină este afectată la persoanele cu anhedonie, diminuând sistemul de recompensă al creierului. Această afectare este cauzată uneori unei afecțiuni mintale, cum ar fi depresia sau schizofrenia, sau abuzului de substanțe. Cu toate acestea, pentru mulți oameni, stresul cronic poate provoca, de asemenea, disfuncții ale dopaminei. Studiile efectuate pe animale arată că, atunci când ne confruntăm cu stresul, creierul răspunde inițial cu o creștere bruscă a nivelului de dopamină, probabil pentru a ne ajuta să facem față, spune Pizzagalli. „Dar când factorul stresor devine incontrolabil, cronic și susținut, atunci apare o reglare negativă profundă a dopaminei”, spune el. „Acest lucru a fost de fapt legat foarte clar de fenotipurile anhedonice (modele de comportament)”. Așadar, o ceartă cu un partener probabil nu te va duce la anhedonie. Dar lunile de ore suplimentare la locul de muncă ar putea. Pizzagalli a studiat persoane care au raportat că sunt supuse unui stres ridicat, dar nu au îndeplinit niciunul dintre criteriile pentru anhedonie sau depresie. Aceasta ar putea însemna că stresul poate începe să ne erodeze sistemele de recompensă încet, înainte să ne dăm seama. Există ceva ce putem face în această privință? Șoareci fericiți, șoareci triști: experimente cu anhedonie Aceasta este o întrebare la care profesorul Mazen Kheirbek, neurocercetător în sisteme la Universitatea din California, San Francisco, și-a propus să răspundă într-o cercetare recentă publicată în revista Nature. El și colegii săi au pus în mod repetat șoareci într-o incintă cu un șoarece mult mai mare și agresiv. După ce șoarecii au fost stresați corespunzător de rozătoarea Goliat, cercetătorii au efectuat teste cu apă cu zahăr pentru a măsura capacitatea lor de a răspunde la recompense. „Șoarecii normali adoră zahărul”, spune Kheirbek, și îl vor alege de fiecare dată. Șoarecii anhedonici, în schimb, nu prea le pasă ce fel de apă beau. Cercetătorii au descoperit două tipuri de șoareci: unii care au încetat curând să mai aleagă apa cu zahăr după ce au fost stresați și alții care păreau neafectați. I-au denumit pe aceștia șoareci „susceptibili” și, respectiv, „rezilenți”. Apoi, au folosit sonde electrice pentru a măsura activitatea cerebrală a ambelor grupuri de șoareci, căutând lucruri care îi diferențiază. Au găsit două semnături diferite ale activității cerebrale, câte una pentru fiecare grup, despre care cred că ajută la identificarea anhedoniei. Ambele au apărut în amigdală – care este implicată în generarea stărilor emoționale – și în hipocampus, o regiune a creierului implicată în stocarea memoriei și prezicerea evenimentelor viitoare. La șoarecii rezistenți, „creierul lor era practic foarte bun la a spune că aceasta este zaharoză și aceasta este apă”, spune Kheirbek. „Șoarecii susceptibili au combinat practic aceste două valori de recompensă”. Cu alte cuvinte, șoarecii stresați, susceptibili la anhedonie, nu mai puteau vedea apa cu zahăr ca pe o recompensă, epuizându-le dorința de a o consuma, în timp ce cei rezistenți au continuat să perceapă o valoare suplimentară în dulce. Kheirbek spune că ar putea exista o gamă similară de răspunsuri la stres și la oameni. Are efect la oameni? „Două persoane pot avea același tip de stres, dar o persoană poate ieși la iveală și dezvolta tulburări legate de depresie și anhedonie, iar o persoană nu”, spune el. Kheirbek spune că au observat, de asemenea, semne ale unui fel de „stare de indecizie” la șoarecii sensibili, despre care crede că ar putea fi similar cu modelul de ruminație adesea observat la persoanele cu depresie. „Interferă cu capacitatea ta normală de a ieși, de a experimenta mediul din jurul tău și de a experimenta recompensele de mare valoare”, spune el. Cercetătorii au mers și mai departe, folosind o tehnică numită chemogenetică pentru a modifica celulele creierului din hipocampii șoarecilor, astfel încât acestea să răspundă la un medicament care creștea nivelurile de activitate ale celulelor. Acest lucru
Doi profesioniști din domeniul managementului cultural, propuși pentru conducerea Institutului Cultural Român
USR va susține doi experți în domeniul managementului cultural pentru conducerea ICR. Premisa de la care se pornește este că diplomația culturală este una dintre cele mai eficiente căi de a promova imaginea țării noastre în lume și de a susține comunitățile românești din Diaspora și, implicit, interesele sale de politică externă, potrivit unui comunicat de presă al formațiunii. Roxana Dumitrache este, în prezent, coordonatoare de programe, expertă în cadrul Direcției Relații Internaționale a Institutului Cultural Român. În perioada septembrie 2021 – iulie 2022 a ocupat funcția de director interimar, coordonator de misiune al Institutului Cultural Român de la Londra, unde a elaborat și coordonat implementarea strategiei culturale a ICR Londra, inițiind și consolidând parteneriate instituționale. Roxana Dumitrache este doctor în Științe politice și absolventă a unui master în Studii europene la London School of Economics and Political Science, Londra. Este publicistă și autoare, câștigătoare a premiului Polirom pentru debut în 2019. Radu Vancu este profesor la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, redactor-șef al revistei Transilvania și al editurii ASTRA Museum din Sibiu, Este și doctor în Filologie. De-a lungul anilor, Radu Vancu a fost președinte PEN România (2019 – 2023), director al Festivalului Internațional de Poezie de la Sibiu Poets in Transylvania (2012 – prezent), membru în Consiliul Național al Cercetării Științifice (2020 – prezent), Membru în Consiliul Director al Grupului pentru Dialog Social (2019 – prezent). Are peste 20 de cărți publicate (poezie, roman, jurnal, eseu, cărți pentru copii, publicistică socială, critică și istorie literară), pentru care a primit premii naționale și internaționale. „Criteriul competenței trebuie să primeze” „Institutul Cultural Român are un rol esențial în promovarea culturii și imaginii României în lume. De aceea, este vital ca la conducerea sa să fie numiți oameni competenți, cu experiență profesională solidă, viziune strategică și o înțelegere profundă a valorilor culturale românești. Performanța unei astfel de instituții depinde în mare măsură de calitatea managementului său, iar criteriul competenței trebuie să primeze în fața oricăror considerente politice sau de altă natură și asta este exact ce face USR: pune oameni competenți în funcții importante, doar așa ICR își poate îndeplini misiunea de a reprezenta cu demnitate și eficiență cultura română pe plan internațional”, spune liderul grupului USR din Senat, Sorin Șipoș. Audierea candidaților în comisiile de specialitate (cea de cultură și cea de politică externă, în ședință comună) va avea loc marți la ora 12:30. După care, Plenul Senatului va vota, tot marți, în ședința de Plen noua conducere a ICR.
Starea copilului în România: 3 din 10 copii trăiesc în sărăcie, crește rata mortalității infantile
Lipsa vaccinării a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă), încât pentru prima doză, acceptarea este de 47,4%. Mai mult, copiii sunt expuși riscurilor crescute de a deveni victime ale cyberbullyingului. Fetele care nasc înainte de vârsta de 15 ani rămân un fenomen îngrijorător al României. La începutul anului 2025, erau 3.610.644 de copii cu reședința în România, reprezentând 19% din întreaga populație rezidentă a țării. În anul 2025, numărul născuților-vii înregistrați la oficiile de stare civilă din România a fost de 145.725, cel mai mic număr de născuți-vii din 1930 până în prezent. Față de anul 2024, în anul 2025 s-au înregistrat cu 11.545 mai puțini născuți-vii. La finalul anului anterior, un număr de 33.420 de copii se aflau în sistemul de protecție specială, 8.908 dintre ei crescând în instituții de tip rezidențial. Riscul de sărăcie, mai mare la copii decât la adulți Deși în ultimii ani se înregistrează o îmbucurătoare tendință de scădere, peste 3 din 10 copii români (32,4%) continuă să crească în risc de sărăcie sau excluziune socială. Pentru 1.163 milioane de copii din țara noastră, asigurarea resurselor necesare pentru un trai sănătos este problematică – copiii români continuă să fie mult mai afectați de sărăcie în comparație cu adulții, riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor fiind cu șase puncte procentuale mai mare decât în rândul adulților. Deși riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor înregistrează o tendință de scădere, nu putem spune același lucru despre sărăcia nutrițională. Astfel, datele pentru anul 2025 arată o creștere îngrijorătoare a ponderii familiilor care nu își permit măcar o dată la două zile o masă cu carne, pește sau proteine vegetale echivalente – de la 14,6% la 17,2% în cazul tuturor familiilor cu copii și de la 19,5% la 25,9% în cazul familiilor monoparentale. Nivel educațional scăzut Pe de altă parte, sărăcia are și un impact puternic asupra dreptului la o educație de calitate. Un studiu realizat de Salvați Copiii România în vara anului 2025 arată că aproape trei din cinci (58%) dintre familiile ai căror copii sunt integrați în programele educaționale ale organizației nu pot acoperi cheltuielile legate de participarea copiilor la educație, în absența unui sprijin extern, procentul crescând dramatic, la 87%, în rândul celor care se află în stare de sărăcie subiectivă și în rândul celor cu nivel educațional scăzut – 70%. Totodată, sărăcia se reflectă în accesul discriminatoriu, inegal al copiilor vulnerabili socio-economic la evenimente școlare sau excursii: aproape jumătate (46,8%) dintre copiii afectați de sărăcie nu participă la astfel de activități, mult peste media Uniunii Europene, de doar 13,9%. La începutul anului calendaristic trecut, peste 400.000 de copii cu vârste între 7 și 17 ani erau în afara sistemului de educație (425.491, reprezentând 18,18% din populația rezidentă de vârsta respectivă). România are cea mai scăzută rată de cuprindere a copiilor întrer 3 și 7 ani Provocările legate de participarea la educație încep de la nivelul educației timpurii, în condițiile în care, la nivelul UE, România înregistrează cea mai scăzută rată de cuprindere în educație a copiilor cu vârsta între 3 ani și vârsta de începere a învățământului obligatoriu (76,5% față de o medie EU de 95%). Datele Eurostat arată că din ce în ce mai mulți copii cu vârsta învățământului gimnazial sunt în afara școlii (de la 12,3% în anul 2021, la 15,86% în anul 2022, 16,26% în anul 2023 și 17,09% în anul 2024)9, situația fiind și mai gravă în cazul copiilor cu vârsta învățământului liceal (de la 23,02% în anul 2021, la 25,03% în anul 2022, 26,89% în anul 2023 și 27,23% în anul 2024). Copii care nasc copii Deși numărul total al nașterilor din țara noastră reprezintă doar 4% din nașterile la nivel EU (4,04%), România are o contribuție în plan european de șase ori mai mare în cazul nașterilor la minore (26,19%) și de peste 10 ori mai mare în cazul nașterilor la fete sub 15 ani (41,39%). În anul trecut, 5.815 copii s-au născut din mame minore, în 496 dintre aceste cazuri mama având vârsta sub 15 ani12. Și mai îngrijorător este faptul că aproape 1 din 5 copii născuți din mamă minoră nu este primul copil al mamei (18,4%). Cu cât este mai scăzută vârsta mamei, cu atât riscul ca nou-născutul să vină pe lume cu o greutate mică este mai mare: probabilitatea crește de la 8,04% din totalul nașterilor la 15,9% în rândul mamelor sub 15 ani. Una dintre cauze este controlul prenatal redus în cazul gravidelor sub 15 ani: 43,3% din nașterile la mame sub 15 ani au fost fără control prenatal, în vreme ce media națională este de 28,35%. Rata mortalității infantile, cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani Rata mortalității infantile a crescut în 2024 la 6,6 la mia de copii născuți vii, marcând cel mai înalt nivel din ultimii 10 ani (din 2016, rata mortalității infantile a scăzut de la 6,8 la 5,6 la mie, în 2023). Cea mai gravă criză de vaccinare Pe de altă parte, România se confruntă cu cea mai gravă criză de vaccinare din ultimele decenii. Tot mai mulți copii sunt privați de protecția vitală pe care o dă vaccinarea, ceea ce a dus la o scădere progresivă a ratelor de acoperire vaccinală pentru ROR (rujeolă-oreion-rubeolă). Astfel, potrivit celor mai recente date, pentru prima doză, acceptarea este de 47,4%. În ceea ce privește vaccinarea contra rujeolei, într-un singur județ acoperirea vaccinală a fost de peste 70%, în 14 județe acoperirea vaccinală s-a situat între 50,6% și 67,4%, în 24 de județe acoperirea vaccinală s-a situat între 31,3% și 49,7%, în trei județe acoperirea vaccinală a fost sub 30%. Valoarea minimă (23,7%) a fost raportată în județul Argeș, iar cea maximă (73,8%) a fost atinsă în județul Bihor, potrivit INSP. Anxietatea este cea mai răspândită tulburare de sănătate mintală în rândul copiilor Sănătatea mintală: Anxietatea este cea mai răspândită tulburare de sănătate mintală în rândul copiilor care au beneficiat pe parcursul anului trecut de serviciile de terapie
Hollywoodul o omagiază pe Marilyn Monroe, la 100 de ani de la nașterea sa
La istoricul Chinese Theatre, unde amprentele palmelor lui Monroe sunt imortalizate alături de cele ale co-vedetei din filmul „Gentlemen Prefer Blondes” (1953), Jane Russell, fanii intenționează să cânte „Happy Birthday” – repetând celebra serenadă senzuală pe care ea i-a dedicat-o președintelui John F. Kennedy. O sută de trandafiri și un tort vor fi așezate la fața locului, un simbol al epocii de aur a Hollywoodului și un punct de atracție turistică popular, arată France24. Omagiile aduse fiicei legendare a Tinseltown-ului au început duminică, odată cu deschiderea expoziției „Marilyn Monroe: Hollywood Icon” la Muzeul Academiei, o expoziție care celebrează cariera ei cinematografică și viața scurtă. După ce a ajuns la statutul de superstar în anii 1950, actrița și modelul a murit din cauza unei supradoze la reședința sa din Brentwood în august 1962, la vârsta de 36 de ani. Muzeul Academiei va găzdui proiecții speciale ale filmografiei sale prolifice pe tot parcursul lunii, inclusiv „The Asphalt Jungle” (1950), „Niagara” (1953), „The Seven Year Itch” (1955), „Some Like It Hot” (1959) și „The Misfits” (1961). Expoziția, care va fi deschisă până în februarie 2027, include sute de piese originale, unele rareori expuse – precum celebra rochie roz a lui Monroe purtată în timpul interpretării sale a piesei „Diamonds Are a Girl’s Best Friend” din filmul „Gentlemen Prefer Blondes”. Pe 4 iunie, Julien’s Auctions va scoate la licitație aproape 200 de piese din colecția de suveniruri a lui Monroe, ca parte a vânzării speciale „100 Years of Marilyn”. Printre obiecte se numără fotografii nepublicate, un scenariu cu note din ultima sa producție, scurtmetrajul neterminat „Something’s Got to Give” și obiecte personale, precum rețete scrise de mână și rujul ei Elizabeth Arden. Monroe a denunțat „lupii” de la Hollywood Născută la Los Angeles pe 1 iunie 1926, Monroe a avut o copilărie instabilă, petrecută între orfelinate și familii adoptive. S-a căsătorit pentru prima dată la vârsta de 16 ani. A avut primul contact cu lumea spectacolului în 1944, în timp ce lucra într-o fabrică, când un fotograf a venit să facă poze femeilor care lucrau la liniile de producție în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Lansându-se în lumea modelingului la scurt timp după aceea, a divorțat de soțul ei și a luat o decizie care a marcat istoria: și-a vopsit părul castaniu în blond platinat. A obținut primul contract cu Fox și, la vârsta de 30 de ani, se impusese deja ca o vedetă mondială. Cu mai bine de jumătate de secol înainte ca mișcarea #MeToo să zguduie industria globală a divertismentului, Monroe a denunțat „lupii” de la Hollywood care se năpusteau asupra talentelor feminine.