Lacul lebedelor, povestea eternei lupte dintre ego și alter ego
Titlu de referință în istoria baletului, „Lacul lebedelor” a avut premiera mondială pe 20 februarie 1877, la Teatrul Bolshoi din Moscova, unde nu a fost bine primit. Abia pe 15 ianuarie 1895, cu o nouă coregrafie realizată de Marius Petipa și Lev Ivanov a avut un succes enorm la Teatrul Mariinsky din Sankt Petersburg. ”Lacul lebedelor” este poate cea mai veche poveste despre modul în care individul alege să-și înfrângă temerile și să înfrunte părțile mai puțin luminoase din viața lui. În prezent, vorbim despre gamificare, o modalitate prin care jocul devine instrumentul de luptă împotriva multiplelor fațete pe care le capătă tristețea, singurătatea și deșertăciunea unei existențe lipsite de iubire. Într-un grandios arc între trecut și prezent, putem urmări traiectoria unui laitmotiv a cărui existență s-a născut odată cu ființa umană, și anume, dihotomia ego/alter ego. Cicero vorbea despre celălalt eu sau al doilea eu. Platon amintea despre alter ego ca fiind dualitatea identitate/alteritate. Ideea unui alter ego a fost reluată în literatură – Contele de Monte Cristo sau Straniul caz al lui Dr. Jekyll și Mr. Hyde, iar mai recent, raportându-ne și la rolul pe care îl joacă cinematografia, îl regăsim în celebrul film Fight Club. Este prinţul Siegfried, personajul principal din ”Lacul lebedelor” un individ care și-a construit un alter ego tocmai pentru a-și înfrunta propriile temeri și suferințe sau proiecția viselor noastre este atât de puternică încât ajunge să ne creeze realitatea? Avem totuși o singură certitudine: viața este un șir neîntrerupt de fantasme, idealuri, transformări, suișuri, coborâșuri, iluzii, deziluzii, dar peste toate acestea rămân la finalul zilei puterea de a ne fi păstrat identitatea, bucuria de a fi și glasul dragostei. Regia și coregrafia: Oleg Danovski Adaptarea și punerea în scenă: Oleg Danovski Jr. Scenograf costume: Viorica Petrovici Scenograf decoruri: Adrian Damian Dirijor: Tiberiu Soare Distribuția: Odette/Odile: Ada Gonzalez; Siegfried: Bogdan Cănilă; Rothbart: David Duțu; Bufon: Riku Kawanishi; Pas de trois: Carlotta de Mattei, Ana Toderică, Jorge Barani; Lebede mici: Diana Gal, Alexandra Budescu, Gabriela Durleci, Maria Gogonea; Lebede mari: Irina Chiriacescu, Ruxandra Necula, Corina Lupescu, Raluca Jercea; Pretendenta: Armina Khachatryan; Regina: Florentina Vladu; Wolfgang: Narcis Niculaie; Majordom: Răducu Milea; Solo Spaniol: Corina Lupescu, Cătălin Bucureșteanu; Solo Napoletan: Carlotta de Mattei – debut, Stefano Nappo; Solo Ceardaș: Rachel Gil, Horia Bucur – debut; Solo Mazurka: Octavia Cristea, Sergiu Dan; Mirese: Irina Chiriacescu, Ruxandra Necula, Bianca Mihai – debut, Rebecca Rudolf Maeştri de repetiţie: Bianca Fota, Gigel Ungureanu, Virgil Ciocoiu, Gabriela Popovici, Raluca Ciocoiu, Alexandra Gavrilescu, Lăcrămioara Proca Cu participarea Ansamblului de Balet și a Orchestrei Operei Naționale București. Vineri, 3 aprilie, de la ora 18:30, în acordurile delicate și dramatice ale muzicii din ”Lacul lebedelor”, povestea prințesei Odette și a blestemului care o leagă de lumea umbrelor prinde viață într-un dans al fragilității și al speranței. Fiecare mișcare este o confesiune, fiecare gest, o promisiune sau o trădare. Publicul este invitat să pătrundă într-un univers în care iubirea se luptă cu destinul, iar frumusețea se naște din suferință. Va fi o seară în care emoția va pluti în aer, iar tăcerea dintre aplauze va spune mai mult decât o mie de cuvinte.
Premiile Gopo 2026, ediția a 20-a. Filmul Dinți de lapte conduce topul nominalizărilor
Filmul „Dinți de lapte” este urmat, pe lista nominalizărilor anunțate marți de organizatori, de producțiile „Nu mă lăsa să mor” (9 nominalizări) și „Cravata Galbenă” (8 nominalizări). Câștigătorii la Premiile Gopo 2026 vor fi anunțați pe 4 mai, în cadrul Galei Aniversare dedicate celei de-a 20-a ediții. Evenimentul este organizat de Asociația pentru Promovarea Filmului Românesc. Nominalizările au fost stabilite după ce două jurii au analizat 124 de producții românești lansate în 2025, în cinematografe, la festivaluri sau pe platforme de streaming. Peste 700 de profesioniști din industria cinematografică vor vota în continuare pentru stabilirea câștigătorilor. Lista principalelor categorii la Premiile Gopo 2026: Cel mai bun film de lungmetraj Comatogen – producător: Cristian Gugu | Quantum Media Creative Dinți de lapte – producători: Radu Stancu, Ioana Lascăr | deFilm Kontinental ’25 – producător: Alex Teodorescu | Saga Film Nu mă lăsa să mor – producători: Ana Gheorghe, Alex Teodorescu | Saga Film Tata – producător: Monica Lăzurean-Gorgan | Manifest Film Cea mai bună regie Igor Cobileanski (Comatogen) Mihai Mincan (Dinți de lapte) Radu Jude (Kontinental ’25) Andrei Epure (Nu mă lăsa să mor) Tudor Giurgiu (Pădurea de molizi) Cel mai bun actor în rol principal Daniel Popa – Clasat (rolul Gabriel Vânătoru) Andrei Aradits – Comatogen (rolul Pavel) Ben Schnetzer – Cravata Galbenă (rolul Sergiu Celibidache) Mircea Andreescu – Pădurea de molizi (rolul Gheorghe Holovati) Cea mai bună actriță în rol principal Daniela Nane – Comatogen (rolul Alina Zlot) Ilinca Hărnuț – Ink Wash (rolul Lena) Eszter Tompa – Kontinental ’25 (rolul Orsolya) Cosmina Stratan – Nu mă lăsa să mor (rolul Maria Laurint) Coca Bloos – Pădurea de molizi (rolul Minodora) Cel mai bun actor în rol secundar Theodor Șoptelea – Comatogen (rolul Radu Zlot) István Téglás – Dinți de lapte (rolul Valentin Prisecaru) Andrei Mateiu – Duel în trei (rolul Mândru) Adonis Tanța – Kontinental ’25 (rolul Fred) Gabriel Spahiu – Kontinental ’25 (rolul Sandu) Cea mai bună actriță în rol secundar Dana Marineci – Clasat (rolul Andreea Mitu) Alexandra Lupu – Comatogen (rolul Mihaela) Marina Palii – Dinți de lapte (rolul Cezaria Lucaciu) Ana Radu – Duel în trei (rolul Safta) Katia Pascariu – Interior zero (rolul Liliana) Ozana Oancea – Nu mă lăsa să mor (rolul Nadia Gămăneci) Cel mai bun scenariu Horia Cucută, George ve Gänæaard – Clasat Igor Cobileanski, Alin Boeru – Comatogen Mihai Mincan – Dinți de lapte Radu Jude – Kontinental ’25 Andrei Epure, Ana Gheorghe – Nu mă lăsa să mor Cea mai bună imagine George Dăscălescu – Catane Peter Menzies Jr. ACS – Cravata Galbenă George Chiper-Lillemark RSC – Dinți de lapte
Eurovision se extinde: Concursul lansează prima ediție din istorie dedicată Asiei. Ce țări vor participa
Concursul Eurovision lansează prima ediție din istorie dedicată Asiei. Potrivit BBC, posturile de televiziune din 10 țări din regiune, printre care Coreea de Sud, Bhutan, Thailanda și Filipine, au confirmat deja că vor participa. Potrivit EBU (European Broadcasting Union), „va include artiști și piese din Coreea de Sud, Thailanda, Filipine și Vietnam, alături de Malaezia, Cambodgia și Laos, precum și Bangladesh, Nepal și Bhutan, iar pe măsură ce competiția se va extinde, se așteaptă ca și alte țări să se alăture”. Țările participante vor organiza mai întâi propriile selecții naționale. Marea finală a primei ediții dedicată Asiei va avea loc în capitala Thailandei, Bangkok, pe 14 noiembrie 2026. „Pe măsură ce marcăm cea de-a 70-a aniversare a Concursului Eurovision, este deosebit de semnificativ să deschidem acest nou capitol alături de Asia, o regiune bogată în cultură, creativitate și talent”, a declarat Martin Green, directorul Concursului Eurovision la EBU, într-un comunicat. Potrivit BBC, începând cu anii 2000, au existat multiple încercări de a crea o versiune asiatică a concursului, însă nu s-a concretizat nimic până acum. Ediția asiatică a Eurovision este organizată de EBU împreună cu compania de divertisment Voxovation, cu sediul în Los Angeles, și S2O Productions, cu sediul în Thailanda. Prima ediție a concursul muzical Eurovision a avut loc în 1956, devenind cel mai longeviv concurs internațional de muzică din lume. Ediția din acest an are loc în luna mai, la Viena.
Ce se întâmplă cu operele de artă furate: piața neagră, mafia și negocierile secrete
Potrivit organizației Association for Research into Crimes against Art, furturile de opere de artă reprezintă a treia cea mai profitabilă activitate pentru criminalitatea organizată, după traficul de droguri și cel de arme. Acest tip de infracțiune este atractiv pentru rețelele criminale deoarece multe opere sunt relativ ușor de transportat. Picturile, de exemplu, pot fi scoase din rame și rulate. La fel, obiectele din metale sau pietre prețioase, pot fi demontate și vândute pe bucăți, mai arată Il Post. Vânzarea unor capodopere – mai dificilă decât pare Paradoxal, operele foarte celebre sunt mai greu de vândut decât cele mai puțin cunoscute. Valoarea lor depinde nu doar de autor, ci și de documentele care certifică proveniența și autenticitatea. Fără aceste documente, un tablou devine practic imposibil de comercializat pe piața oficială a artei. În prezent există baze de date internaționale care monitorizează operele furate. Art Loss Register sau baza de date a Interpol sunt două dintre ele. Acest lucru face și mai dificilă revânzarea lor. În multe cazuri, lucrările de artă furate nu sunt vândute direct. Ele sunt folosite ca garanții sau monedă de schimb în tranzacții ilegale. Mai pot fi utilizate pentru plata unor transporturi de droguri sau arme sau pot servi drept garanție în tranzacții financiare între grupări criminale. Detectivul britanic Dick Ellis descria aceste opere drept „bancnote de valoare uriașă”. În anii ’80, de exemplu, mai multe picturi furate de gangsterul irlandez Martin Cahill au fost folosite drept garanție pentru tranzacții cu diamante și pentru operațiuni financiare offshore. Unele opere dispar pentru totdeauna Multe lucrări furate nu mai sunt recuperate niciodată. Un exemplu celebru este jaful din 1990 de la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, când au dispărut 13 opere de artă, inclusiv lucrări de Vermeer, Rembrandt și Degas, evaluate la aproximativ 500 de milioane de dolari. Un alt caz notoriu este furtul tabloului „Nașterea Domnului” de Caravaggio, dispărut dintr-o biserică din Palermo în 1969 și niciodată recuperat. Există și situații în care operele de artă furate sunt folosite pentru negocieri cu autoritățile. Deținuți sau membri ai rețelelor criminale pot oferi informații despre locul unde sunt ascunse lucrările în schimbul unor reduceri de pedeapsă. Un caz cunoscut este cel al traficantului italian Raffaele Imperiale, care a predat două picturi de Vincent van Gogh furate dintr-un muzeu din Amsterdam după ce a decis să colaboreze cu autoritățile. O „viață secretă” a capodoperelor După un furt, multe opere intră într-un circuit invizibil, în care pot rămâne ascunse ani sau chiar decenii. Unele ajung în colecții private clandestine, altele sunt distruse sau abandonate pentru a evita identificarea. Din acest motiv, recuperarea unor capodopere furate este adesea un proces lung și incert, iar în multe cazuri aceste lucrări nu mai revin niciodată în muzee.
Celine Dion revine pe scenă cu 10 concerte la Paris în această toamnă
Anunțul, așteptat de fani, vine după o campanie publicitară apărută pe străzile Parisului, care a alimentat speculațiile privind revenirea artistei în capitala Franței, scrie Reuters. „Anul acesta voi primi cel mai frumos cadou din viața mea. Voi avea șansa să vin să vă văd și să cânt din nou pentru voi la Paris, din această toamnă, începând din septembrie”, a declarat Celine Dion la postul France 2. Mesajul a fost însoțit și de un joc de lumini proiectat pe Turnul Eiffel. Biletele în pre-sale vor fi disponibile din 7 aprilie, iar vânzarea generală începe pe 10 aprilie. Celine Dion a devenit celebră la nivel mondial la sfârșitul anilor ’90, odată cu piesa „My Heart Will Go On”, coloana sonoră a filmului „Titanic”. În 2022, artista și-a întrerupt cariera din motive medicale, după ce a anunțat că suferă de sindromul persoanei rigide, o boală neurologică rară care provoacă spasme musculare severe și i-a afectat capacitatea de a cânta. Prima sa apariție publică după doi ani a avut loc la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice din 2024, unde a interpretat „Hymne à l’amour” de Edith Piaf. Acel moment a reaprins atunci speranțele fanilor că artista va reveni pe marile scene, lucru confirmat acum prin seria de concerte de la Paris.
Publicația Europa Liberă România se închide
Publicația Europa Liberă România se închide, după opt ani pe piața presei quality în România. Același destin îl are și filiala din Bulgaria a publicației. Potrivit chiar publicației Europa Liberă, pe 31 martie 2026 se vor publica ultimele articole. Decizia desființării nu ține de dinamica internă a publicației, ci vine din exterior. În martie 2025, Vocea Americii și Radio Europa Liberă au suferit o lovitură puternică după decizia administrației Trump de a suspenda finanțarea acestor două instituții media, care s-au tradus prin concedieri temporare, închideri de birouri și disponibilizări. Problemele de finanțare ale Europei Libere erau vechi, după cum Mediafax a arătat aici. Europa Liberă și-a menținut constant relevanța în presa românească Europa Liberă, o publicație a elitei profesionale jurnalistice, e unul dintre ultimele bastioane ale jurnalismului de calitate, în care respectul pentru adevăr și informare corectă primează. Articolele, investigațiile și interviurile realizate de Europa Liberă România au fost citate de 6.060 de ori în perioada ianuarie 2024 – martie 2026, potrivit unui raport mediaTRUST publicat cu puțin timp înainte de închiderea redacției, programată pentru 31 martie. Analiza arată că publicația și-a menținut relevanța în peisajul media românesc până în ultimele luni de activitate, în ciuda deciziei de închidere. Vârfuri de impact în 2024 și 2025 În 2024, Europa Liberă a înregistrat 2.763 de citări și s-a clasat pe locul patru între cele mai preluate surse online. Un moment de vârf a fost în februarie, când un interviu cu șeful Statului Major, generalul Gheorghiță Vlad, a generat peste 400 de preluări, după ce acesta a avertizat că Rusia nu s-ar opri la Ucraina. În 2025, publicația a urcat pe locul al treilea în topul surselor online, cu 2.990 de citări. Cele mai multe preluări au fost generate de investigații de impact, inclusiv dezvăluiri despre un dosar de mită care îl viza pe actualul ministru al Transporturilor și documente confidențiale privind riscurile economice ale României. Investigațiile care au generat cele mai multe reacții Printre subiectele intens preluate s-au numărat: cazul în care ministrul Ciprian Șerban ar fi dat mită înainte de a deveni politician, documente care arătau că lideri politici de rang înalt au fost avertizați despre riscul intrării țării în incapacitate de plată, informații potrivit cărora guvernul ar fi folosit fonduri de rezervă în ciuda lipsei banilor. De asemenea, interviurile cu oficiali de top au continuat să genereze interes, inclusiv declarațiile premierului Ilie Bolojan privind posibila închidere a unor companii de stat neperformante. Relevanță menținută până la final Și în primele luni din 2026, Europa Liberă a rămas o sursă frecvent citată, cu 307 mențiuni în presă, un nivel apropiat de cel din aceeași perioadă a anului anterior. Potrivit mediaTRUST, nivelul ridicat de citare arată că închiderea publicației nu a fost determinată de pierderea relevanței editoriale, ci de factori externi. „Dispariția nu este rezultatul unei scăderi de impact, ci al unor decizii externe care pun capăt activității unei surse de referință”, se arată în raport.
Duminica Floriilor, sărbătorită astăzi de credincioșii catolici: Semnificația ei spirituală și poarta către Săptămâna Patimilor
Această zi comemorează intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim, moment descris în toate cele patru Evanghelii. Conform tradiției, Iisus a fost întâmpinat de mulțimi de oameni care așterneau haine și ramuri de palmier în calea sa, aclamat ca un rege. De aici provine și simbolistica principală a sărbătorii: ramurile verzi, care semnifică victoria, speranța și renașterea spirituală. Intrarea sa în Ierusalim este singurul moment din viaţa Sa pământească în care a acceptat să fie aclamat ca Împărat. De data aceasta, îşi pregăteşte singur intrarea, conform profeţiilor din Vechiul Testament, ca să fie recunoscut după Lege că este Mesia, Mântuitorul lumii. La catolici, sărbătoarea este marcată prin rugăciune, binecuvântarea ramurilor – cele mai frecvente fiind cele de salcie sau finic – și reflecție spirituală. Credincioșii primesc ramuri binecuvântate la Sfânta Liturghie. Credincioșii participă apoi la o procesiune solemnă, care reconstituie simbolic intrarea lui Iisus în Ierusalim. Această procesiune este urmată de Sfânta Liturghie, în cadrul căreia se citește Patima Domnului, adică relatarea suferințelor și răstignirii lui Iisus. Enoriașii țin ramurile în mâini pe tot parcursul slujbei, apoi acestea sunt aduse acasă. Ramurile nu nu se aruncă la gunoi, ci sunt adunate ulterior și arse. Cu ziua de Florii începe și ultima săptămână a postului, numită Săptămâna Patimilor, în care creştinii se pregătesc să întâmpine marea sărbătoare a Învierii Mântuitorului Iisus Cristos. Paștele catolic va fi sărbătorit pe data de 5 aprilie, cu o săptămână înainte de cel ortodox.
Cântăreața greacă Marinella a murit la 87 de ani
Spectacolul retrospectiv fusese conceput pentru a sărbători o carieră invidiabilă care a durat șapte decenii, dar a devenit, în cele din urmă, un adio trist pentru fanii săi, scrie Greek Reporter. Colapsul dramatic s-a produs în timpul celei de-a treia melodii a serii, binecunoscuta „Cuvintele sunt inutile”, unul dintre cele mai mari hituri ale sale, și, în timp ce rostea versul „Doamne, ne-ai învățat cât să iubim”, a leșinat. După o perioadă lungă de spitalizare, s-a întors acasă, unde a murit liniștit sâmbătă, 28 martie 2026, a anunțat familia sa. O stea se naște, într-o familie de refugiați Marinella s-a născut Kyriaki Papadopoulou în Salonic pe 19 mai 1938, fiind cea mai mică dintre cei patru copii. Familia Papadopoulos era formată din refugiați din Pontus, care au ajuns în Grecia după o lungă ședere la Constantinopol. Locuiau într-un semi-demisol modest în centrul orașului. Marinella a avut o viață dificilă, crescând în timpul ocupației germane și al războiului civil grec. Ca majoritatea copiilor din generația sa, a trebuit să se maturizeze rapid, deoarece viața ei era plină de dificultăți și lipsuri. Foamea și frigul erau la ordinea zilei pentru familia ei în acei ani. În biografia sa Marinella: Nopți care s-au transformat în amiezi, scrisă de Giannis Xanthoulis, cântăreața greacă și-a lăudat tatăl pentru moralitatea și bunătatea sa. Ea a spus că tatăl său i-a transmis valori și principii precum hărnicia, independența și onestitatea. Mai important, nu a oprit-o niciodată să-și urmeze visul, știind că avea o înclinație artistică. De mică, Kyriaki știa că s-a născut pentru a deveni actriță sau cântăreață. Când era copil, tatăl ei o așeza pe masa familiei ca să cânte pentru el. Ea a dezvăluit că tatăl său a fost primul ei fan. Cu adevărat, Marinella s-a născut artistă. La vârsta de cinci ani, a apărut în emisiunea de radio „Ora copiilor”, o emisiune urmărită cu sufletul la gură de toți copiii înainte de apariția televiziunii. Câțiva ani mai târziu, vocea ei promova magazinele de haine din Salonic, iar la șaptesprezece ani a apărut ca actriță într-unele dintre cele mai celebre trupe ale vremii, grupuri de actori și cântăreți care făceau turnee în Grecia, prezentând cântece și scenete teatrale. Într-o seară, norocul (sau soarta) i-a arătat drumul spre microfon. Cântăreața trupei s-a îmbolnăvit, iar Kyriaki de șaptesprezece ani a fost rugată să o înlocuiască. De atunci, rolul ei a devenit acela de cântăreață a trupei și curând a început să cânte în cluburi de noapte. Tânăra Kyriaki devine Marinella Kyriaki, cunoscută și drept Kiki, avea optsprezece ani când a fost „botezată” Marinella. Era 1956 și cânta la clubul de noapte Panorama din Salonic, când cântărețul Tolis Harmas, care evolua și el în club, i-a dat numele de scenă Marinella, după un cântec pe care îl interpreta. I-a spus că nu va avea noroc pe scenă ca Kiki Papadopoulou. Anul 1956 s-a dovedit a fi unul pivotal pentru tânăra cântăreață. Pe lângă noul nume de scenă, a întâlnit legendarul cântăreț grec Stelios Kazantzidis, care a ajutat-o să-și dezvolte cariera. Curând, cei doi au devenit cel mai faimos cuplu din Grecia. De asemenea, au format cel mai mare duet masculin-feminin din istoria muzicii populare grecești, neegalat până astăzi. În 1957, a lansat primul său cântec pe disc, „Elenitsa, Nitsa” („Micuța Helen”). Până atunci, cuplul se mutase la Atena. Au cântat duete fără precedent pe scenă și pe discuri. Marinella și Kazantzidis au făcut turnee împreună în Statele Unite și Germania, de asemenea au apărut în filme, interpretând cântece ale celor mai prestigioși compozitori greci, precum Mikis Theodorakis, Manos Hadjidakis, Vassilis Tsitsanis, Giorgos Zambetas, Apostolos Kaldaras, Stavros Xarchakos și Christos Leontis. Marinella-Kazantzidis au devenit cel mai comentat cuplu din Grecia, cunoscut atât pentru duetul cântărețesc, cât și pentru tumultoasa lor poveste de dragoste. Cei care i-au cunoscut susțineau că Kazantzidis era extrem de gelos pe ea, așa cum Marinella a recunoscut ulterior. Cei doi s-au căsătorit în 1964, dar au divorțat doi ani mai târziu, personalitățile lor fiind prea volatile pentru a continua viața împreună. Marinella a spus că îi datorează mult primului soț, deoarece acesta i-a predat multe despre cum să-și folosească vocea, dar și despre claritatea frazării și ortofonie.
Un tribunal din Rusia interzice difuzarea documentarului premiat cu Oscar Mr Nobody Against Putin
Documentarul, regizat de David Borenstein și Pavel Talankin, se bazează pe imagini filmate în secret de Talankin, profesor într-o școală din orașul Karavaș, în regiunea Celiabinsk. Materialul documentează modul în care autoritățile ruse ar încerca să influențeze percepția elevilor asupra războiului din Ucraina. Se prezintă introducerea de lecții de propagandă pro-război și manifestări „patriotice” în școli după invazia din 2022, mai transmite Euronews. Talankin a înregistrat imaginile timp de doi ani și le-a oferit ulterior regizorului David Borenstein, înainte de a părăsi Rusia în 2024. Film premiat la nivel internațional „Mr Nobody Against Putin” a avut premiera la Festivalul de Film Sundance în ianuarie 2025. Acolo a reușit performanța de a câștiga premiul special al juriului. Ulterior, documentarul a fost recompensat cu BAFTA și Oscarul pentru cel mai bun documentar, devenind unul dintre cele mai discutate filme politice ale ultimilor ani. La ceremonia Oscarurilor, Pavel Talankin a făcut un apel public pentru încetarea conflictelor armate, spunând că filmul vorbește despre pierderea unei țări „prin mici acte de complicitate”. Procurorii ruși au susținut că filmul promovează „extremismul și terorismul” și prezintă Rusia într-o lumină negativă. Tribunalul din Celiabinsk a decis interzicerea distribuției documentarului pe întreg teritoriul Rusiei, inclusiv pe platformele de streaming. Autoritățile au mai susținut că unele imagini ar fi fost filmate cu elevi fără acordul părinților. Critici la adresa filmelor occidentale Decizia vine într-un context în care Kremlinul a intensificat controlul asupra culturii și mass-media în urma invaziei Ucrainei. Într-o întâlnire recentă cu reprezentanți ai sectorului cultural, președintele Vladimir Putin a criticat cinematografele ruse pentru difuzarea unor producții străine. El le-a descris pe acestea drept „inutile”. Consiliul prezidențial pentru drepturile omului din Rusia a anunțat că va solicita Academiei Americane de Film și UNESCO să analizeze modul în care a fost realizat documentarul.
Co-regizorul filmului premiat cu Oscar Mr Nobody Against Putin, calificat de autoritățile ruse drept agent străin . Care a fost reacția sa
Rusia l-a desemnat drept agent străin pe Pavel Talankin, co-regizorul filmului „Mr Nobody Against Putin”, la câteva zile după ce a câștigat Premiul Oscar pentru cel mai bun film documentar. Potrivit Reuters, numele acestuia a apărut vineri pe lista online a agenților străini a Ministerului rus al Justiției, etichetă pe care Moscova o folosește în privința persoanelor considerate a fi implicate în activități anti-ruse susținute de străini. Documentarul realizat de Talankin și David Borenstein folosește imagini filmate pe parcursul a doi ani de către Talankin la o școală unde era angajat în regiunea Chelyabinsk din Rusia. Secvențele arată modul în care elevii erau expuși la mesaje pro-război. Filmul a stârnit controverse inclusiv în rândul rușilor care se opun lui Putin și războiului, unii criticându-l pe Talankin pentru că și-a filmat colegii și copiii fără consimțământul lor. Într-o reacție pentru publicația independentă rusă The Moscow Times, Talankin încerca să asimileze informația și că se aștepta la „comentarii furioase și reacții negative”. „Sunt agent străin pentru prima dată, așa că nu știu cum să reacționez. Sincer, nu mă așteptam [să fiu desemnat drept «agent străin»]. Mă așteptam la comentarii furioase și reacții negative, dar nu m-am gândit niciodată că se va ajunge la asta”, a spus Talankin pentru sursa citată. Difuzarea documentarului, interzisă în Rusia Informația vine în contextul în care un tribunal din Rusia a interzis distribuirea documentarului „Mr Nobody Against Putin”, premiat recent cu Oscar și BAFTA, după ce procurorii au susținut că filmul promovează o imagine negativă a guvernului rus și a războiului din Ucraina. Procurorii ruși au susținut că filmul promovează „extremismul și terorismul” și prezintă Rusia într-o lumină negativă. Tribunalul din Celiabinsk a decis interzicerea distribuției documentarului pe întreg teritoriul Rusiei, inclusiv pe platformele de streaming. Autoritățile au mai susținut că unele imagini ar fi fost filmate cu elevi fără acordul părinților.