România s-a calificat în finala Eurovision
A doua semifinală a concursului Eurovision a avut loc joi la Viena. România a intrat a treia în concurs, marcând revenirea în competiție după doi ani de absență. Alexandra Căpitănescu a reprezentat țara noastră cu piesa „Choke Me”, o combinație de rock alternativ, pop întunecat și influențe nu-metal, considerată una dintre cele mai neobișnuite propuneri românești din ultimii ani. Potrivit site-ului oficial al competiției, din a doua semifinală s-au calificat zece concurenți: Bulgaria (DARA – Bangaranga), Ucraina (LELÉKA – Ridnym), Norvegia (JONAS LOVV – YA YA YA), Australia (Delta Goodrem – Eclipse), România (Alexandra Căpitănescu – Choke Me), Malta (AIDAN – Bella), Cipru (Antigoni – JALLA), Albania (Alis – Nân), Danemarca (Søren Torpegaard Lund – Før Vi Går Hjem) și Cehia (Daniel Zizka – CROSSROADS). Cinci concurenți nu au obținut joi calificarea: Azerbaidjan (JIVA – Just Go), Luxemburg (Eva Marija – Mother Nature), Armenia (SIMÓN – Paloma Rumba), Elveția (Veronica Fusaro – Alice) și Letonia (Atvara – Ēnā). Sâmbătă, marea finală Sursa citată arată că rezultatul semifinalei a fost determinat printr-o combinație între votul juriului și votul publicului, provenit de la spectatori din întreaga lume, fiecare având o pondere de 50%. Votul publicului a avut loc în timpul transmisiunii în direct a emisiunii. Cele 10 țări calificate se vor alătura celor calificate din prima semifinală, care a avut loc marți, precum și celor din „Big 4” (Franța, Germania, Italia și Regatul Unit), plus câștigătoarea ediției precedente, Austria. Moldova se numără printre țările calificate în prima semifinală. Marea finală este programată sâmbătă, 16 mai.
Teatrul Național de Operetă și Musical Ion Dacian a prezentat raportul pe 2025: venituri proprii de 4,3 milioane de lei și peste 50.000 de spectatori
Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” a înregistrat venituri proprii de 4,3 milioane de lei, aproximativ 50.000 de spectatori și a asigurat 30% din producția națională de teatru muzical. Teatrul Național de Operetă și Musical „Ion Dacian” a precizat că performanțele au fost obținute într-un an marcat de austeritate bugetară, în care bugetul a fost adoptat la finalul lunii martie, subvențiile pentru bunuri și servicii au fost reduse cu peste 20%, iar cheltuielile de funcționare au crescut cu 44% din cauza majorării costurilor la utilități. Instituția susține că veniturile din bilete au crescut cu 65%, iar cele din parteneriate cu 75%. Potrivit raportului, teatrul a înregistrat în 2025 cea mai mare creștere a veniturilor proprii, de 67%, dintre instituțiile muzicale subvenționate de Ministerul Culturii. De asemenea, ocupă locul al doilea în ceea ce privește încasările din vânzarea de bilete, de 3,8 milioane de lei, și ponderea veniturilor proprii în buget, de 11%. Instituția mai arată că, la nivel european, eficiența sa este comparabilă cu cea a Opéra-Comique din Paris și Volksoper din Viena, deși sala teatrului este de trei ori mai mică. Conducerea subliniază că teatrul este singura instituție publică din România cu mandat explicit de promovare a operetei și musicalului în limba română și că, în 2025, a asigurat 30% din producția națională de teatru muzical, ca număr de reprezentații. Printre reperele artistice ale anului se numără musicalul „Romeo și Julieta”, care a avut 32 de reprezentații, 15.688 de spectatori și încasări brute de 1,4 milioane de lei, precum și festivalul „Re: Strauss”, organizat cu ocazia bicentenarului Johann Strauss II și a 75 de ani de la înființarea instituției.
Eurovision 2026: Alexandra Căpitănescu luptă astăzi pentru calificarea în finală cu piesa Choke Me
Semifinala începe la ora 22:00, ora României, și va fi transmisă în direct pe TVR 1 și online, pe canalul oficial Eurovision de pe YouTube. România va intra a treia în concurs, după Bulgaria și Azerbaidjan. România revine la Eurovision după doi ani Participarea din acest an are o încărcătură specială pentru delegația română. România revine oficial în competiție după doi ani de absență, perioadă în care TVR a invocat probleme financiare și reorganizarea proiectului Eurovision. Alexandra Căpitănescu, cunoscută publicului după victoria de la „Vocea României”, a câștigat Selecția Națională 2026 cu piesa „Choke Me”, o combinație de rock alternativ, pop întunecat și influențe nu-metal, considerată una dintre cele mai neobișnuite propuneri românești din ultimii ani. Melodia a atras rapid atenția fanilor Eurovision și a devenit una dintre cele mai discutate piese ale ediției. Controverse internaționale în jurul piesei Succesul online a venit la pachet și cu reacții puternice. Titlul și versurile melodiei au generat controverse în presa internațională și pe rețelele sociale. Publicații precum The Guardian au relatat despre criticile formulate de unele organizații și experți, care au susținut că mesajul piesei ar putea fi interpretat ca o banalizare a violenței sexuale sau a relațiilor toxice. Alexandra Căpitănescu a respins acuzațiile și a explicat că piesa vorbește metaforic despre anxietate, presiune emoțională și dificultatea de a-ți păstra identitatea într-o industrie competitivă. Controversa a crescut însă vizibilitatea României în competiție. Clipurile cu repetițiile și prestațiile live au strâns milioane de vizualizări pe platformele sociale și pe canalele dedicate Eurovision. Ce șanse are România la calificare Casele de pariuri și comunitățile Eurovision plasează România într-o zonă de calificare incertă. Mulți fani consideră că România are una dintre cele mai memorabile și diferite apariții ale ediției 2026, ceea ce ar putea ajuta piesa să iasă în evidență într-o semifinală aglomerată. În același timp, multe voci susțin că stilul agresiv și neconvențional al melodiei ar putea limita voturile publicului mainstream. Specialiștii Eurovision spun că ordinea de intrare poate deveni un avantaj pentru Alexandra Căpitănescu. România urcă pe scenă devreme, într-o poziție care oferă vizibilitate și impact încă din primele minute ale show-ului. Cine participă în semifinala a doua A doua semifinală este considerată una dintre cele mai dificile din acest an. În concurs intră 15 țări: Bulgaria, Azerbaidjan, România, Luxemburg, Cehia, Armenia, Elveția, Cipru, Letonia, Danemarca, Australia, Ucraina, Albania, Malta și Norvegia. Doar 10 dintre acestea vor merge în finala de sâmbătă. În timpul semifinalei vor apărea și reprezentanții unor țări deja calificate direct în finală, inclusiv Franța și Austria, țara gazdă.
Ziua în care București a fost Metallica / În timp ce liderii NATO vorbeau despre înarmare, Bucureștiul vorbea Metallica
Bucureștiul a fiert miercuri aproape la propriu, în ciuda vântului turbat și a temperaturilor prea scăzute pentru această perioadă. Summitul B9 nu a fost singurul eveniment care a concentrat pe străzi cât se poate de multă poliție și echipaje de securitate. Zona înspre și dinspre Arena Națională a fost aglomerată și blocată încă de dimineață și, chiar dacă accesul încă nu era posibil pe la prânz, fani din mai multe țări se grupaseră ca niște sateliți în jurul stadionului. Heavy metal și heavy traffic în București Mai spre după-amiază, traficul în zonă devenise un act de curaj suprem și un test de răbdare pe care puțini l-au trecut. Însă totul avea un scop: concertul Metallica din această seară merita orice nerv întins la maxim și orice ambuteiaj. Există motive pentru care efortul este sută la sută justificat, iar concertul de la București, M72 World Tour, anunțat încă din noiembrie 2022, este unul dintre ele. Este al doilea concert din cadrul turneului european inaugurat la Atena, un concert puternic, cu piese clasice și interpretări de mare intensitate, în genul celor cu care fanii sunt obișnuiți. Nu degeaba este Metallica number 1! Postarea trupei pe rețelele de socializare „Astăzi în București, Arena Națională. Ne întoarcem la București pentru prima dată din 2019, iar Gojira și Knocked Loose dau startul show-ului! Veniți să ne vedeți în această seară? Intrați pe canalul „tour” din serverul oficial de Discord al Metallica și pe forumurile Metallica pentru a vă conecta cu familia Metallica și împărtășiți seara cu noi folosind hashtagul #M72Bucharest. Posterul concertului din această seară, realizat de Matei Apostolescu, va fi disponibil exclusiv la locația evenimentului” – da, un tricou-concept, care duce cu gândul la cover-ul capodoperei „Master of puppets”. Aceasta este postarea trupei cu aproximativ 7 ore înainte de show-ul conceput de o minte cu totul și cu totul ieșită din orice tipar. „No Repeat Weekend” M72 World Tour a debutat la Amsterdam pe 27 aprilie 2023. Formula originală a fost „no repeat weekend” – în majoritatea orașelor, Metallica cântă două seri cu un setlist complet diferit și cu line-up diferit de trupe în deschidere. Concertul adunase, la finalul din 2025, 4,2 milioane de spectatori, peste 500 de milioane de dolari încasări și aproape 100 de spectacole pe patru continente. Conceptul M72 al trupei este una dintre cele mai ambițioase reconstrucții de stadion din ultimii ani, făcând din acest turneu nu doar „un alt turneu”, ci un format nou de show, gândit aproape ca o experiență submersivă. Un branding absolut genial de turneu Concertul de la București este special pentru că e prima revenire a trupei după 2019 și prin aceea că Bucureștiul e unul dintre puținele orașe care beneficiază de producția completă M72, adică aceeași producție care a umplut Amsterdam, Los Angeles, Madrid și Chicago. Vorbim de un branding genial de turneu, gândit separat de album. Practic, M72 e un produs în sine – cu identitate vizuală proprie, merch separat și reguli proprii de producție. Dar ce este în ADN-ul conceptului este „No Repeat Weekend” – în mai multe orașe, Metallica nu face un singur concert, ci două, vineri plus duminică, cu două setlisturi diferite, după cum spuneam. Asta înseamnă că, dacă mergi la ambele show-uri, vezi 30-32 de piese diferite, cu alte trupe în deschidere de fiecare dată. „Una dintre cele mai inteligente mutări din live business-ul actual” Metal Hammer și Pollstar au numit formula una dintre cele mai inteligente mutări din live business-ul actual: mai multe bilete vândute, fără a dubla costurile de producție. Scena de 360° face bucăți tiparul. Publicul înconjoară trupa din toate direcțiile, adică asta înseamnă că, practic, nu există „locuri proaste”. În mijlocul scenei se află Snake Pit-ul, un concept de pe vremea „Wherever we may roam” din anii 90, adus, însă, la un alt nivel. Practic, loc bun înseamnă să fii la câțiva metri de James Hetfield, Kirk Hammet, Lars și Robert Trujillo – adică chiar la 1 m – 2 m. „O platformă industrială offshore” Cel mai recognoscibil element din M72 sunt cele opt turnuri cilindrice gigantice, care au rol multiplu: pe ele rulează close-ups, efecte video și animații, sunetul este distribuit uniform, iar lumina oferă o versatilitate mult mai mare. Presa de specialitate a numit asta „o platformă industrială offshore” sau „o instalație SF”. Billboard a scris că M72 „redefinește un concert de metal”. Există și o altă componentă, despre care se vorbește mai puțin, și anume cea ecologică și umanitară. Metallica a legat M72 de fundația All Within My Hands, care intermediază donații pentru bănci de alimente, acces la educație tehnică, training profesional, programe locale în fiecare oraș, pentru că o parte din prețul biletului este direcționat aici, către cauze locale. Este un efort uriaș pentru trupă, un consum inimaginabil de resurse, dar nimic nu este haotic. „Cea mai mare petrecere de heavy metal din lume” NME a notat concertul de debut din Amsterdam cu 4/5 și a scris: „Metallica este cea mai mare trupă de heavy metal”, Metal Hammer a notat trupa cu 5/5 și a scris că „a oferit cea mai mare petrecere de heavy metal din lume”. Pentru Billboard, M72 este „o experiență care dă vieții un nou sens”, iar Los Angeles Times a scris: „cea mai puternică și intensă versiune Metallica din ultimii ani”. Concertul de pe Arena Națională, sold-out la câteva ore în ziua în care biletele au fost puse în vânzare (30 mai 2025) și, spuneam, al doilea din turneul european după Atena, i-a avut în deschidere pe Knocked Loose și Gojira. La coada virtuală de bilete au fost aproximativ 140.000 de oameni. Arena Națională are aproximativ 55.000 de locuri pentru meciurile de fotbal, dar la un concert de tip „in-the-round”, cum e acesta, au fost estimate 50.000 – 65.000 de spectatori.
Povestea cusătoresei din Mărginimea Sibiului care a vândut straie populare în America și Japonia
În toamnă va împlini 80 de ani, iar primul lucru pe care îl face femeia, deosebit de vioaie la vorbă și cusut, este să lămurească proveniența numelui: „Mă cheamă Maria Ciucă, însă lumea mă știe după numele de copilă: ‘Oara lu’ Pușcășel. Bunicii și străbunicii din partea mamei au fost polițiști cu pușcă și, cum erau mai mici de statură, lumea le-a spus «Pușcășel».” Meșteșugul acului, al aței negre și al pânzei de nea l-a deprins de la cea care i-a dat viață: „Mama și-a cusut prima ie când era în clasa întâi. Eu, la șapte ani, am cusut un fileu (dantelă – n.r.) de lampă, pe care l-am vândut. Atunci am început să fac și eu un ban în casă, deși se plătea foarte puțin. Îmi amintesc că lucrai cu acul o săptămână întreagă și primeai cât pentru o feldără de cucuruz.” În Poiana Sibiului este liniște, iar în fața casei Mariei Ciucă un câine masiv stă de strajă. Îi este recunoscător noii sale stăpâne că l-a luat de pe stradă și l-a hrănit. În casa celei devenite „tezaur uman viu” înveți cuvinte vechi, însă foarte noi pentru majoritatea celor ce-i trec pragul. „Ciupag”, „pupejoare”, „cipcă cu suveică”, „floare de 13 muscuță”, „ciocănel” sau „beată” sunt termeni care fac referire la cusăturile de pe ia de Mărginime, cea care a traversat lumea aceasta mare. „Am cusături din America până în Japonia. Mult am cusut, mult am și umblat”, mai spune Maria Ciucă, devenită în anul 2022 tezaur uman viu prin susținerea Muzeului ASTRA. „M-au sunat să-mi spună că dosarul mi-a fost aprobat la București. Erau bucuroși că am fost singura care a obținut voturile tuturor.” Nu-ți trebuie doar răbdare și talent să coși straie populare Să coși o ie, o șurță, o fustă sau o chimeșă nu-i de ici-colo. Nu-ți trebuie doar răbdare și talent, ci și ajutor de Sus. „Io vă spui drept: când cos, mă rog. Zic de 33 de ori o rugăciune către Maica Domnului, de 24 de ori pe cea către Domnul Iisus și de 14 ori pe cea către Sfânta Cruce. Și tot așa, iar câteodată mă prinde noaptea, pe la unu sau doi, cu acul în mână.” Cusăturile ‘Oarei, admirate chiar și de Petre Roman Alături are un album cu imagini de la numeroasele festivaluri și târguri meșteșugărești la care a participat. Sunt amestecate cu cele în care îi apar copiii și nepoții. Chiar și Petre Roman: „Aici e copila mea, Roxana, cu Petre Roman și Corneliu Bucur, fostul director de la Muzeul ASTRA. Doamne, ce se mai minuna domnul Roman de straiele copilei!” Cunoscuta cusătoreasă din Mărginimea Sibiului se lasă ușor descusută. Vorbește despre primele amintiri pe acest pământ: „Pe mama o știu cu acul în mână, iar pe tata, tot pe fugă. În 1948, comuniștii l-au condamnat la închisoare pentru că era chiabur și i-au confiscat casa din Turda. Avea magazine și autobuze, era un om priceput în afaceri. A evadat de la Penitenciarul Aiud; câteva luni nimeni nu a știut de el. Mai apărea rar pe la o soră de-a lui din Rod, unde primea mâncare și haine. Până la urmă, l-au prins și a făcut 11 ani de închisoare.” În acele vremuri, un părinte în pușcărie era un stigmat pentru oricine dorea să facă școală sau să se angajeze. „M-au primit doar la școala de cooperație din Alba Iulia, după ce am fost refuzată de liceul din Deva din cauza «originii nesănătoase». Până la urmă, școala am terminat-o la Orăștie, cu ajutorul unei rude îndepărtate care m-a înscris într-o clasă formată din 30 de fete crescute la orfelinat.” Trăia din cusut, iar salariile de la cooperativă le punea la CEC Studiile în domeniul cooperației o ajută să ajungă vânzătoare la Daia Română. Aici îl cunoaște pe fiul primarului, care avea să-i devină soț. „Amândoi am ajuns să lucrăm la Cooperativa de consum din Poiana Sibiului, pe partea de achiziții și evidență a mărfii. Trăiam doar din ce coseam, iar salariile le puneam la CEC. Așa am strâns bani de casă.” La pensie a ajuns din poziția de contabil-șef al Primăriei Poiana Sibiului. Soțul i s-a prăpădit, însă i-au rămas alături cei trei copii și șapte nepoți. Pe toți îi iubește egal și îi îmbracă în strai românesc la fiecare sărbătoare. „Încă nu le-am pus la locul lor, le mai las să respire”, spune femeia, arătând spre o duzină de costume populare așternute în camera de dinainte. Au fost purtate nu demult de cei pe care-i iubește și le duce dorul. Cetățean de Onoare al comunei Poiana Sibiului În urmă cu câteva săptămâni, Maria Ciucă a primit titlul de „Cetățean de onoare al comunei Poiana Sibiului”, în fața a sute de oameni, mulți dintre ei tineri. Lor le trimite un gând: „Să aibă ambiție și să lucreze. Munca-i sfântă!” În casa aflată nu departe de vechea biserică din lemn, Oara lu’ Pușcășel își coase nemurirea cu ață neagră și aurie. Împunge pânza albă, murmurând rugăciuni în care cuvintele „familie” și „copiii” apar cel mai des. Poartă în gând seninul omului are împrumută din răbdarea sfinților la care se roagă. Mi-a spus că nu cere nimic de la Dumnezeu, pentru că deja fiecare a primit pe acest pământ ceea ce i-a fost hărăzit. Știe că va sta cu acul în mână până când Cel de Sus va decide că vrea să o cunoască personal. ‘Oara lu’ Pușcășel umple o altă filă din seria „Oameni și Locuri de Poveste”, campanie inițiată de Consiliul Județean Sibiu. Povestea Mariei Ciucă a fost împărtășită pe rețelele sociale de Daniela Câmpean, președinta Consiliului Județean Sibiu.
Cultura din România primește peste 47 milioane de euro prin granturi norvegiene
Potrivit unui comunicat al Ministerului Culturii, programul dedicat acestui sector pentru perioada 2021-2028 va beneficia de o alocare de 47,5 milioane de euro, marcând o creștere semnificativă față de bugetul de 34 milioane de euro alocat în exercițiul financiar anterior (2014 – 2021). Ministerul Culturii transmite că, prin Unitatea de Management a Proiectului, a gestionat, în perioada 2013-2025, trei programe succesive finanțate prin Granturile SEE, puse la dispoziția României de Norvegia, Islanda și Liechtenstein. Bilanțul acestor intervenții cuprinde peste 200 de proiecte culturale diverse, implementate la nivel național. Rezultatele includ restaurarea și revitalizarea unor monumente istorice, organizarea de expoziții muzeale, precum și susținerea de festivaluri de film, teatru și muzică. Această suplimentare de buget, cu aproximativ 40%, reprezintă o recunoaștere a impactului major pe care proiectele culturale l-au avut în comunitate. „Este o victorie de etapă a unei echipe de profesioniști care a demonstrat că expertiza culturală merită o susținere financiară pe măsură. Trecem de la 34 la peste 47 de milioane de euro, un succes care ne onorează și ne responsabilizează”, a declarat András István Demeter, ministrul Culturii. Semnarea memorandumurilor, făcută miercuri, este doar primul pas. În perioada următoare, Ministerul Culturii va parcurge etapele administrative necesare pentru definirea structurii programului și consultarea cu partenerii din statele donatoare.
Statueta din plumb Le Crocodile, a lui Brâncuși, scoasă la licitație. Care e prețul de pornire
„Le Crocodile” are un preț de pornire de 3.000 de euro și se află în selecția celui mai nou eveniment dedicat artei contemporane, intitulat „Refresh” – Licitația de Artă Contemporană și organizat de Casa de Licitații A10 by Artmark în data de 21 mai, de la ora 19.00, atât la Palatul Cesianu-Racoviță, cât și online, pe Platforma Artmark Live. Statueta „Le Crocodile” a fost realizată din plumb și provine din fondul moștenitorilor Alexandru Istrati și Natalia Dumitresco — cei doi artiști români pe care sculptorul i-a primit în apropierea atelierului său din Impasse Ronsin și cărora le-a lăsat întreaga avere artistică. „Le Crocodile” a participat în 2010 la expoziția organizată la Paris cu ocazia licitației Artcurial „Fonds Constantin Brâncuși provenant de la collection d’Alexandre Istrati et Natalia Dumitresco” și este reprodusă în celebra monografie „Brâncuși”, semnată de Pontus Hulten, Natalia Dumitresco și Alexandre Istrati (la Ed. Flammarion, Paris, 1986). Istoricii de artă leagă acest obiect de una dintre serile de „divinație cu plumb topit” organizate în cercul intim al artistului — practică populară asociată ședințelor de spiritism și jocurilor de interpretare simbolică a formelor rezultate din plumbul turnat în apă rece. În licitația Artcurial din 2010 au fost oferite spre vânzare atât formele rezultate din acea experiență, cât și recipientele folosite.
Festivalul de la Cannes a început cu politică și scandal / Discursuri despre Gaza și momente pline de emoție
Cu covorul roșu întins, blitzurile pornite și industria filmului adunată din nou pe Riviera franceză, a 79-a ediție a Festivalul de Film de la Cannes a debutat marți într-o atmosferă care a amestecat glamour-ul clasic de la Cannes cu discursuri politice, reveniri controversate și momente încărcate de emoție, potrivit AP. Primele ore ale festivalului au arătat deja că ediția din acest an nu va fi doar despre cinema, ci și despre lumea care îl înconjoară. Timp de 12 zile, până pe 23 mai, Cannes va găzdui premiere, competiții și unele dintre cele mai urmărite apariții ale anului în cinematografie. Dar încă din prima zi, festivalul a oferit suficiente momente pentru a domina titlurile internaționale. Peter Jackson, surprins cu un Palme d’Or onorific: „Nu sunt genul de persoană care primește așa ceva” Unul dintre cele mai emoționante momente ale serii a fost omagiul adus regizorului neozeelandez Peter Jackson, creatorul trilogiei The Lord of the Rings, care a primit un Palme d’Or onorific pentru întreaga carieră. Premiul i-a fost înmânat de Elijah Wood, actorul care l-a interpretat pe Frodo în celebra trilogie. Vizibil emoționat, Jackson a glumit în stilul său caracteristic: „N-am înțeles niciodată de ce primesc un Palme d’Or. Nu sunt genul de persoană care primește un Palme d’Or.” Momentul s-a transformat rapid într-o scenă memorabilă când sala i-a oferit o serenadă pe Get Back, un omagiu discret la documentarul său despre The Beatles. Jane Fonda, mesaj puternic la 88 de ani: „Cinemaul a fost mereu un act de rezistență” Deschiderea oficială a festivalului a fost făcută de două legende ale cinematografiei: Jane Fonda, la 88 de ani, și actrița Gong Li. Fonda a oferit unul dintre primele momente puternic aplaudate ale serii. „Cinematografia a fost întotdeauna un act de rezistență”, a spus actrița, într-o declarație care a dat tonul politic al ediției din acest an. Gaza pe scena Cannes. Juriul a transformat prezentarea într-un manifest Dacă cineva se aștepta ca prima zi să fie dominată exclusiv de modă și premiere, ei bine, lucrurile nu au stat așa. Scenaristul scoțian Paul Laverty, colaborator apropiat al lui Ken Loach, a vorbit deschis despre conflictul din Gaza, folosind cuvântul „genocid” și criticând dur industria de la Hollywood. „Rușine celor de la Hollywood care fac asta”, a spus Laverty, referindu-se la actori precum Susan Sarandon, Javier Bardem și Mark Ruffalo, despre care a spus că au fost marginalizați pentru pozițiile lor publice. „Arta și politica nu sunt în conflict” Președintele juriului, regizorul sud-coreean Park Chan-wook, autorul Oldboy, a susținut că „arta și politica nu sunt concepte care se află în conflict”. Alături de el, în juriu se află nume grele precum Chloé Zhao, Stellan Skarsgård, Ruth Negga și Demi Moore. James Franco, apariția-surpriză care a împărțit festivalul Una dintre cele mai comentate apariții de pe covorul roșu a fost cea a actorului James Franco. Actorul american, care în ultimii ani a fost implicat în scandaluri și procese privind acuzații de comportament sexual nepotrivit, a apărut neașteptat la ceremonia de deschidere, stârnind imediat reacții împărțite în presa internațională. Cannes are deja reputația de a readuce în prim-plan figuri controversate – așa cum s-a întâmplat anterior cu Johnny Depp. Guillermo del Toro readuce „Labirintul lui Pan” într-o lume care seamănă tot mai mult cu filmul Într-unul dintre cele mai apreciate momente cinefile ale primei zile, regizorul mexican Guillermo del Toro a revenit la Cannes pentru proiecția restaurată 4K a filmului său cult, Pan’s Labyrinth. La aproape două decenii de la premiera originală, del Toro a spus că filmul despre fascism, rezistență și imaginație pare astăzi mai actual decât atunci când a fost făcut. „Din păcate, trăim vremuri care fac acest film mai relevant ca niciodată”, a spus cineastul. Dacă prima zi este un indiciu, ediția din acest an a Festivalului de la Cannes promite să fie la fel de mult despre cinema, cât despre războaie, ideologie, libertate artistică și felul în care cultura răspunde unei lumi tot mai tensionate.
Ministrul Culturii, întâlnire cu noii proprietari ai Castelului Bran. Discuții despre investiții în zonă
Reprezentanți ai Ministerului Culturii, ai Ministerului Economiei, Digitalizării, Antreprenoriatului și Turismului, ai Ambasadei Statelor Unite ale Americii și ai companiei americane Qavah Co. Inc., noul investitor majoritar în compania care administrează Domeniul Bran, s-au întâlnit luni la sediul Ministerului Culturii. Părțile au analizat proiectul unui Memorandum de Înțelegere care poate deschide drumul unor investiții importante în dezvoltarea zonei. Miza este consolidarea Castelului Bran ca destinație culturală și turistică de referință în Europa, prin proiecte care pot genera dezvoltare locală, locuri de muncă și o prezență internațională mai puternică pentru acest valoros patrimoniu. Participanții au convenit elaborarea unei Note de informare către Guvern. Joel Weinshanker, omul de afaceri a cărui conglomerat, numit Ad Populum, care gestionează și moștenirea lui Elvis Presley, a cumpărat participația majoritară a Companiei de Administrare a Domeniului Bran. Proiect pentru litoral Ulterior, reprezentanții Ministerului Culturii au discutat despre colaborarea dintre Cazinoul din Constanța și Vila Reginei Maria. „Astfel, prin aplicarea aceleiași rețete care transformă zi de zi Cazinoul într-un centru de evenimente culturale atractive, și Vila poate deveni un pol de interes, un centru expozițional contemporan dedicat Reginei Maria. Un spațiu viu al experiențelor interactive și al diverselor forme de reconstruire a atmosferei istorice a locului”, transmite Ministerul Culturii. Reprezentanții instituției anunță că vor începe consultarea cu autoritățile și reprezentanții comunității locale, pentru elaborarea unei teme de proiectare astfel încât Vila Reginei Maria să redevină o destinație vie, nu doar un monument uitat, în stare de pre-colaps. „Două proiecte diferite. Un castel și o vilă regală. Un simbol medieval și un loc de poveste de la malul mării. Ambele vorbesc despre același lucru: obiective greu încercate ale patrimoniului construit pot redeveni spații vii, relevante, deschise oamenilor”, transmit reprezentanții Ministerului Culturii.
Țara care a comis cea mai mare eroare de politică monetară: ambiția i-a determinat să tipărească bani în mod necontrolat pentru a finanța războaie
Ascensiunea Imperiului Mongol a fost unul dintre cele mai importante evenimente din istoria omenirii. În vastele stepe eurasiatice, mii de triburi de călăreți trăiau prinse într-un cerc vicios de război, sânge și devastare care a durat secole. În aceste câmpii din Asia Centrală nu existau mari resurse, ci doar strictul necesar pentru supraviețuire. Nu existau orașe, nimeni nu aparținea unui loc anume, se trăia pe spatele calului, iar singura lege și singura cale de a supraviețui era forța, notează El Economista. În acest context, un om pe nume Temujin, care a pornit singur și exilat din propriul clan încă din adolescență, a reușit, după decenii de lupte, să unească toate triburile și să se ridice ca Ginghis Han („cel care conduce totul sub cer”). Conducând hoardele nomade, a cucerit mare parte din China și întreaga Persie, precum și teritorii vaste din stepă. Fiii săi au guvernat un imperiu care se întindea de la coastele Coreei până în Rusia și Ucraina și de la Bagdad și actualul Ormuz până în Siberia. În apogeu, au pornit spre cucerirea Europei și, după ce i-au învins pe polonezi, unguri și duci germani, doar moartea „regelui regilor” i-a împiedicat să-și atingă obiectivul. A fost cel mai mare imperiu pe care lumea îl cunoscuse până atunci și al doilea ca întindere din istorie, depășit doar de Imperiul Britanic. Cum a putut cădea un asemenea imperiu? Răspunsul este că nu a fost învins de sabie, ci de o simplă bucată de hârtie. Mongolii, care au învins aproape toți adversarii, au colapsat dintr-o serie de motive, însă totul indică faptul că un factor decisiv a fost ambiția economică legată de o invenție chineză pe care au dus-o la extrem: moneda de hârtie. Adică ceea ce astăzi numim bancnote și care, la acea vreme, era de neimaginat în mare parte a lumii. Marea rută comercială Totul a început când Imperiul Mongol se afla la apogeu. Existau zeci de regate independente (ilhanate), dar toate îi erau supuse lui Kublai Han, marele lider care conducea lumea din China. Nepotul lui Temujin a înțeles că mongolii deveniseră stăpânii Drumului Mătăsii, cea mai importantă rută comercială din istoria omenirii, care lega industria chineză de piețele occidentale. Cu un singur conducător asupra întregii rute, comerțul a înflorit ca niciodată, iar Drumul Mătăsii a intrat în epoca sa de aur, cunoscută drept Pax Mongolica. În această perioadă de siguranță și prosperitate, Europa descoperă Asia, iar un călător precum Marco Polo vizitează China și petrece ani în curtea Marelui Han Kublai. Unul dintre marile avantaje care le-au permis mongolilor să treacă de la statutul de stăpâni tribali ai stepei la cucerirea lumii a fost capacitatea lor de a identifica și valorifica inovațiile popoarelor cucerite. De aceea, când au ajuns în China, au fost fascinați de o invenție care exista de secole, dar care nu se răspândise aproape deloc în restul lumii: moneda de hârtie. Există dovezi că în China, încă din secolul al VII-lea, se foloseau „jiaozi”, un fel de titluri de plată care funcționau în practică drept bani fără valoare intrinsecă în aur, argint sau cupru. La început erau utilizate rar, dar în timpul dinastiei Song, unul dintre regatele cucerite ulterior de mongoli, sistemul a fost instituționalizat. Comercianții locali au descoperit că era mult mai util să transporte aceste hârtii decât să călătorească cu aur, argint și cupru. Statul a înțeles riscurile de a lăsa acest sistem în mâini private și a decis că doar guvernul poate emite această monedă. În teorie, valoarea ei era echivalentă cu metalele prețioase, însă tentația de a tipări mai mult în momente de nevoie a dus la apariția inflației. Utilizarea obligatorie a bancnotelor După secole de utilizare, sistemul funcționa, cu suișuri și coborâșuri. În plus, nu era obligatoriu, oamenii puteau folosi în continuare monede și lingouri. Bancnotele erau mai degrabă o soluție comodă pentru comerțul la distanță. Însă mongolii au fost fascinați de ideea de a crea bogăție bazată doar pe voință și încredere. Kublai Han, confruntat cu cheltuieli tot mai mari pentru războaie, a decis să transforme această idee într-un sistem central. A lansat „chao”, o monedă unică pe bază de hârtie, obligatorie în întreg imperiul. Toate tranzacțiile comerciale, plățile oficiale și taxele trebuiau realizate în această monedă. Orice comerciant care refuza era pedepsit, uneori chiar cu moartea. Deși metalele continuau să circule în mediul rural, dominația bancnotelor era totală în economie. Falsul sprijin în aur, argint și cupru Teoretic, valoarea era legată de metale prețioase, însă în realitate era stabilită de stat. Nu exista convertibilitate liberă. Sistemul funcționa pentru că toți primeau salariile în hârtie și o foloseau în schimburi. Marco Polo descria fascinat acest sistem, subliniind că toate plățile se făceau în hârtie și că nimeni nu putea folosi altă monedă. El observa că Marele Han putea crea oricât „bani” dorea. În practică, statul putea tipări peste valoarea reală fără consecințe imediate. Cheltuielile erau uriașe, iar tentația de a emite bani a crescut constant. Deși inițial sistemul a stimulat comerțul, o criză latentă începea să se contureze. Criza din Persia Ideea s-a răspândit rapid în întreg imperiul. Gaykhatu, conducătorul Ilhanatului Persiei, confruntat cu cheltuieli mari și o criză agravată de o epidemie, a decis să adopte sistemul chinezesc. A ordonat tipărirea masivă de bancnote și a interzis utilizarea aurului și argintului. Cei care refuzau erau executați. Astfel, întreaga populație a fost obligată să folosească moneda de hârtie. Rezultatul a fost devastator și imediat. În acel moment, lumea a înțeles că un astfel de sistem se bazează pe încredere. Un mecanism fără rezerve în metale prețioase, impus peste noapte și susținut doar de teama de moarte, a fost pus sub semnul întrebării chiar din clipa în care a fost decretat. Populația și comercianții au refuzat să își schimbe aurul și argintul valoros pe hârtie, interpretând măsura ca pe o confiscare. Pentru a evita pedeapsa capitală, supușii Ilhanatului au ales să își abandoneze activitățile. Oamenii au ascuns tot ce avea valoare, și-au închis prăvăliile, au încetat să mai vândă și au revenit la troc, întorcându-se cu sute