Dublin, în sărbătoare de St. Patrick: peste 500.000 de oameni la paradă, condusă de actorul Paul Mescal
Parada principală a reușit să adune peste 500.000 de spectatori. Ea s-a desfășurat pe traseul dintre Parnell Square și Kevin Street, a reunit aproximativ 3.000 de participanți activi și 12 care alegorice, într-un spectacol vizual impresionant. Tema ediției din acest an, „Roots”, a pus accent pe identitate, tradiții și conexiunea Irlandei cu diaspora sa globală, mai arată Euronews. Evenimentul a inclus artiști și dansatori din Irlanda, trupe internaționale din SUA și Scoția, momente acrobatice și show-uri de stradă. Nu a lipsit nici muzică tradițională irlandeză. Actorul Paul Mescal, cunoscut pentru rolurile sale internaționale, a fost mareșalul paradei, conducând festivitățile din acest an. Festival de patru zile în Dublin Parada a fost punctul culminant al unui festival desfășurat între 14 și 17 martie, care a transformat întregul oraș într-un spațiu cultural deschis. Printre evenimentele importante s-au numărat un mare céilí (dans tradițional) în Merrion Square, concerte la 3Arena și spectacole la National Concert Hall. Organizatorii au subliniat că festivalul are rolul de a celebra patrimoniul irlandez într-un context global marcat de incertitudini. St Patrick Day Parade Dublin Ireland#StPatrickDay2026 pic.twitter.com/OSfeoWFruQ — Majid Hyderi (@Hussain98658745) March 17, 2026 Ziua Sfântului Patrick este sărbătorită nu doar în Irlanda, ci și în întreaga lume. Orașe precum New York și Chicago organizează anual parade similare, care atrag milioane de oameni și consolidează legăturile culturale ale diasporei irlandeze. Evenimentul de la Dublin rămâne însă cel mai autentic și simbolic, fiind considerat inima acestor sărbători de pe tot mapamondul.
Turandot aduce pe scena Operei Naționale București o noapte de foc, mister și sacrificiu
În inima orașului Peking se naște una dintre cele mai tulburătoare povești ale operei universale, ce aduce pe scenă trei enigme și un triunghi amoros în care viața și moartea se decid prin curaj și inteligență. Frumoasa și neînduplecata prințesă Turandot le poruncește tuturor pretendenților să-i rezolve ghicitorile pentru a-i câștiga mâna. Eșecul înseamnă pierderea vieții. Frica și fascinația domină cetatea Beijingului, în timp ce capetele principilor învinși amintesc tuturor de cruzimea legii. În acest univers al terorii apare Calaf, un prinț necunoscut, care se îndrăgostește fulgerător de Turandot. În ciuda rugăminților tatălui său, regele orb Timur, și ale devotatei sclave Liù, Calaf acceptă provocarea. Cele trei enigme devin probe ale sufletului, iar una dintre ele răsună ca o profeție: ”Ce se aprinde ca focul, se răcește când îți pierzi curajul sau mori, se încinge din cauza pasiunii?”. Într-un moment de maximă tensiune, el reușește să rezolve toate cele trei ghicitori, câștigând dreptul de a o lua de soție pe prințesă. Însă Turandot refuză să se supună destinului. Atunci, Calaf îi oferă o șansă: dacă îi va afla numele până la răsăritul soarelui, va accepta moartea. În noaptea apăsătoare, celebrul ”Nessun dorma” răsună ca un strigăt al speranței și al iubirii neînfricate. Pentru a-i smulge numele, Turandot ordonă torturarea lui Liù, care într-un gest suprem de sacrificiu, își ia viața pentru a-l salva pe Calaf, dezvăluind prin moarte adevărata forță a iubirii. Emoționată și transformată, Turandot cedează în fața sentimentelor. Finalul operei aduce o victorie a iubirii asupra fricii, într-un deznodământ care ridică sala în picioare. Când noaptea se destramă sub primele raze ale dimineții, gheața din inima prințesei se topește, iar tăcerea crudă a Pekingului este înlocuită de promisiunea unei lumi noi. Din sânge, teamă și renunțare se naște speranța, iar iubirea devine forța care sfidează moartea și schimbă destinele. Regie, decor, costume și lumini: Mario de Carlo Coregrafie: Corina Dumitrescu Maestru de cor: Adrian Ionescu, Ethan Schmeisser Maestru cor de copii: Smaranda Morgovan Asistent de regie: Alexandru Nagy Dirijor: Tiberiu Soare Distribuție: Turandot: Bianca Mărgean; Altoum: Ciprian Pahonea; Timur: Leonard Bernad; Calaf: Teodor Ilincăi; Liu: Irina Iordăchescu; Ping: Sebastian Balaj; Pang: Lucian Corchiș; Pong: Andrei Lazăr; Mandarinul: Vasile Chișiu; Due Ancelle: Alexandra Manole, Oana Ștefania Ionescu; Prințul Persiei: Liviu Sandu Cu participarea Orchestrei, Corului, Ansamblului de Balet și a Corului de Copii al Operei Naționale București ”Turandot” nu este doar o operă, ci o revelație, o explozie de emoție, muzică și adevăr uman, care te răscolește și te înalță. Miercuri, 18 martie, de la ora 18:30, pe scena Operei Naționale București, această capodoperă prinde viață ca un ritual al transformării, o călătorie magică spre eliberarea prin Iubire.
România participă la Târgul Internațional de Carte de la Leipzig 2026
Târgul reunește peste 2.000 de expozanți din zeci de țări și sute de mii de vizitatori anual și include mii de lecturi, dezbateri și întâlniri cu autori în librării, cafenele, teatre și alte spații culturale. Tema ediției din acest an, „Where Words Flow – Literary Currents in Southeast Europe / Danube – Strong Currents and Between Worlds”, pune accent pe spațiul cultural al Dunării și pe dialogul literar între țările riverane, inclusiv România. Prezența României este coordonată de Ministerul Culturii, în parteneriat cu ICR Berlin și Traduki, și cuprinde peste 20 de evenimente, inclusiv lansări de carte, dezbateri, lecturi publice și întâlniri profesionale pentru industria editorială. La acestea participă aproximativ 30 de invitați – autori, traducători, cercetători și profesioniști ai cărții din România, Republica Moldova, Ucraina, Bulgaria, Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Elveția și Chile. Standul României oferă 13 traduceri în limba germană Standul României, situat în Hala 4 (E400/D401), ocupă 80 de metri pătrați și prezintă literatura română contemporană, oferind vizitatorilor peste 100 de titluri recente, dintre care 13 traduceri în limba germană. Printre autorii și invitații prezenți se numără Gabriela Adameșteanu, Robert Șerban, András Visky, Dana Grigorcea, Jan Cornelius, precum și autori din Republica Moldova – Lorina Bălteanu, Iulian Ciocan, Dumitru Crudu și Emilian Galaicu-Păun. La evenimente participă și specialiști din mediul academic și jurnalistic, precum istoricul Cosmin Popa, jurnalistul Michael Martens, lingvistul Thede Kahl și scriitorul/editor Ernest Wichner. Traducătorii literari prezenți contribuie la promovarea internațională a literaturii române și includ Georg Aescht, Edith Konradt, Jan Koneffke, Sabine Krause, Ingrid Baltag, Gundel Grosse, Julia Richter, Timea Tankó și Ernest Wichner. Programul include și discuții pe teme actuale, precum „Fake News ca armă. De la algoritmi la linia frontului”, „The Balkans Revisited”, „Front literar comun: România – Ucraina” și „No more borders – autori din Republica Moldova traduși în germană”. De asemenea, vor fi prezentate două antologii recente: „Fluviul. O antologie dunăreană altfel / Eine Donau-Anthologie den anderen Art” și „Mecanisme de apărare. 12 scriitori ucraineni în război”. Continuă, totodată, și inițiativa Bursa Cărții, care facilitează întâlniri între editori, agenți literari și profesioniști ai industriei editoriale, contribuind la promovarea literaturii române pe piața internațională. Participarea României la Leipzig reprezintă un pas important în pregătirea statutului de Invitat de Onoare la Târgul de Carte de la Frankfurt 2028.
Liderul trupei Metallica, James Hetfield, și-a cerut iubita în căsătorie vineri, 13, sub apă, printre rechini
James Hetfield, solistul trupei Metallica, a cerut-o în căsătorie pe partenera, pe Adriana Gillett. Hetfield, un tip despre care nu se poate spune că se înscrie ușor în vreo categorie a firescului, a făcut treaba asta în timpul unei scufundări alături de rechini-balenă. Momentul cererii în căsătorie a fost făcut public pe pagina de Instagram a trupei, unde a fost postată o fotografie a cuplului, încercând să comunice. „Adriana Gillett, vrei să te căsătorești cu mine?” Hetfield, în vârstă de 62 de ani, ține un mesaj scris de mână: „Adriana Gillett, vrei să te căsătorești cu mine”, în timp ce Adriana ridică degetul mare, semn că da, vrea. Gillett are 45 de ani și apare ținând în mână o cutie cu inelul de logodnă. Dar Hetfield nu e un tip oarecare. El trebuia să-și aleagă cu grijă ziua și, pentru asta, a ales vineri, 13. Gillett a descris momentul drept „unic, special, romantic”. „Într-o mare plină de pești, ne-am găsit unul pe celălalt” Ea adaugă: „Într-o mare plină de pești, ne-am găsit unul pe celălalt”, făcând referire și la zodia sa (e adevărat că rechinii-balenă nu sunt pești, dar nu ne luăm de la atâta!). Hetfield și Gillett sunt împreună de câțiva ani. Hetfield a divorțat în 2022, după o căsnicie de 25 de ani, din care are trei copii. Hetfield, rock-star-ul pădurii Hetfield, liderul celei mai influente trupe rock de pe planetă și din toate timpurile, a fost destul de discret cu viața sa personală, iar gestul său de a face publică cererea în căsătorie este un mod de a o valida în fața tuturor, de a marca un nou început. Hetfield e pasionat de mașinile custom, mai ales de red hot-uri retro transformate în adevărate capodopere. Hetfield nu e excentricul clasic, Hetfield pare copilul din flori al goth-ului cu vintage-ul dark, o chestie fascinantă: el are o colecție de mașini denumită „Reclaimed Rust” – unele dintre acestea le-a expus pe la muzeele de profil. Dar faptul că-i plac rablele reîncarnate în capodopere nu e singura lui chestie. Hetfield e crescător de albine. Acest tip aparent dur, care mânuiește chitara ca un zeu are stupi pe proprietatea sa (chiar spunea într-un interviu că stupul îl ajută să rămână ancorat în comunitate și că e pasionat de ordinea din stup. E, de asemenea, vânător și e pasionat și de pescuit. Îi place să petreacă mult timp departe de agitație. Faptul că s-a luptat mulți ani cu dependența de substanțe l-a ajutat să devină un tip controlat, disciplinat și chibzuit.
Razzie Awards 2026: War of the Worlds a câștigat Zmeura de Aur și a fost desemnat cel mai prost film al anului
Adaptarea modernă a romanului clasic scris de H.G. Wells, cu Ice Cube în rol principal, a fost considerată de organizatori drept una dintre cele mai slabe producții ale anului. Filmul a fost criticat pentru scenariul slab și pentru reinterpretarea controversată a poveștii originale. Producția a ajuns astfel să fie una dintre cele mai ironizate lansări cinematografice recente, mai arată Euronews. La Razzies 2026, filmul a câștigat nu mai puțin de cinci premii, printre care: Cel mai prost film Cel mai prost regizor – Rich Lee Cel mai prost actor – Ice Cube Cel mai prost scenariu – Kenny Golde și Marc Hyman Cel mai prost remake / sequel / rip-off 2026 Razzie Awards Worst actor: Ice Cube. Worst Picture: War of The Worlds I’m not shocked. 😆#Razzie #WarOfTheWorlds #IceCube pic.twitter.com/sjFNrsWsHj — AC (@ACinPhilly) March 14, 2026 Ce sunt premiile Razzie Golden Raspberry Awards (Zmeura de Aur) sunt acordate anual pentru a „premia” cele mai slabe filme, interpretări și scenarii din industria cinematografică. Evenimentul are loc în mod tradițional cu o zi înainte de gala premiilor Oscar și este considerat o replică ironică la cele mai prestigioase distincții de la Hollywood. Ajunse la ediția cu numărul 46, premiile Razzie sunt privite fie ca o satiră necesară la adresa industriei, fie ca o formă de critică dură la adresa filmelor care nu au reușit să convingă publicul și criticii. Alte filme premiate la Razzie Awards 2026 În afară de „War of the Worlds”, doar câteva alte producții au mai câștigat trofee la ediția din acest an. Remake-ul „Snow White” produs de Disney a primit două premii ironice, ambele legate de personajele piticilor generați pe calculator: Cel mai prost actor în rol secundar – toți cei șapte pitici CGI Cel mai prost cuplu pe ecran – tot cei șapte pitici Actrița Rebel Wilson a câștigat premiul pentru cea mai proastă actriță pentru rolul din comedia de acțiune „Bride Hard”. În categoria Cea mai proastă actriță în rol secundar, premiul a mers la Scarlet Rose Stallone, fiica actorului Sylvester Stallone, pentru rolul din filmul „Gunslingers”. Premiul special „Redeemer Award” Un moment pozitiv al galei a fost acordarea Redeemer Award actriței Kate Hudson, pentru revenirea sa apreciată de critici în filmul „Song Sung Blue”. Distincția este acordată artiștilor care au fost nominalizați sau chiar premiați în trecut la Razzie, dar care au reușit ulterior să ofere interpretări remarcabile. Lista principalelor „premii” Razzie 2026 Cel mai prost film: War of the Worlds – câștigător Cel mai prost actor: Ice Cube – War of the Worlds Cea mai proastă actriță: Rebel Wilson – Bride Hard Cel mai prost regizor: Rich Lee – War of the Worlds Cel mai prost scenariu: War of the Worlds – Kenny Golde și Marc Hyman Premiile Razzie continuă să fie unul dintre cele mai comentate evenimente din industria filmului, oferind anual o perspectivă ironică asupra producțiilor care au dezamăgit publicul și criticii.
Cum a devenit KPop Demon Hunters unul dintre cele mai mari succese din istoria Netflix
Proiectul „KPop Demon Hunters” a pornit în 2020 ca o idee neobișnuită: o trupă de fete k-pop care vânează demoni. Deși inițial a stârnit scepticism în cadrul Sony, filmul a intrat în producție. Un an mai târziu compania a decis să vândă către Netflix o mare parte din drepturile de distribuție, muzică și merchandising. La acel moment, suma de 120 de milioane de dolari părea avantajoasă pentru Sony, mai ales în contextul pandemiei, când cinematografele erau închise, iar industria se afla într-o zonă periculoasă, mai screi Il Post. Un succes uriaș pe platformă și în cinematografe. Muzica, cheia succesului global După lansarea din 2025, filmul a devenit rapid un fenomen global. Netflix a raportat peste 500 de milioane de vizualizări, transformând producția într-unul dintre cele mai urmărite titluri din istoria platformei. Pe lângă succesul din streaming, filmul a generat și venituri considerabile din cinematografe. Pelicula a depășit 24 de milioane de dolari din bilete, mai ales în urma unor lansări speciale. Dar consacrarea a venit la gala Oscarurilor, unde „KPop Demon Hunters” a câștigat premiile pentru cel mai bun film de animație și cea mai bună piesă originală. Un rol esențial în popularitatea filmului l-a avut coloana sonoră. Piesa „Golden”, premiată cu Oscar, a depășit 1,5 miliarde de ascultări pe Spotify. De asemenea, mai multe melodii din film au ajuns în topurile internaționale. Succesul a fost susținut de colaborarea cu producători importanți din industria k-pop, inclusiv artiști și creatori care au lucrat cu trupe celebre precum BTS sau Blackpink. Decizia Sony de a ceda drepturile este considerată acum una dintre cele mai neinspirate din industrie. La momentul tranzacției, compania se confrunta cu dificultăți generate de pandemie și nu avea o platformă proprie de streaming comparabilă cu Netflix sau Amazon. Astfel, oferta Netflix a părut o soluție sigură pentru salvarea și rentabilizarea proiectului. Privind în retrospectivă, Sony a pierdut controlul asupra unei proprietăți intelectuale originale extrem de valoroase, capabilă să genereze filme, seriale și produse comerciale pe termen lung. Succesul din strategii atipice de marketing dar și profituri imense pierdute Netflix a adoptat o strategie diferită față de modelul său clasic. Filmul a fost lansat nu doar pe platformă, ci și în cinematografe, inclusiv în versiuni speciale de tip karaoke. Această abordare a contribuit la extinderea audienței și la consolidarea succesului global al producției. Deși Netflix a obținut drepturi importante asupra produselor derivate, compania nu a reușit să capitalizeze complet succesul filmului în perioada inițială. Producția de jucării inspirate din film a fost întârziată, deoarece partenerii industriali nu au anticipat amploarea succesului. Astfel, sezonul de vânzări din perioada sărbătorilor din 2025 a fost ratat. „KPop Demon Hunters” a devenit rapid mai mult decât un film: o franciză globală cu potențial uriaș. Sony rămâne implicată în producția viitoarelor filme, iar un sequel este deja în pregătire. Însă controlul principal asupra distribuției și exploatării comerciale aparține Netflix. Cazul este acum considerat un exemplu clar despre cum o decizie luată într-un moment de criză poate schimba radical echilibrul de putere într-o industrie și poate transforma un risc aparent într-un succes uriaș.
Oscarurile 2026, marcate de ironii la adresa lui Donald Trump și mesaje politice despre război
Ceremonia Premiilor Oscar din acest an a avut loc într-un context geopolitic tensionat, fiind pentru a doua oară în acest secol când Oscarurile se desfășoară în primele faze ale unui război american în Orientul Mijlociu, scrie Politico. Ultima situație similară a avut loc în 2003, când ceremonia a fost organizată la scurt timp după invazia Irakului ordonată de administrația George W. Bush. Atunci, organizatorii au redus amploarea evenimentului, iar unele vedete au refuzat să participe. În 2026, gala nu a fost modificată major, însă atmosfera politică a fost prezentă pe parcursul întregii seri. Premiile Oscar: glume și ironii la adresa lui Donald Trump Pe scena Oscarurilor, Conan O’Brien și Jimmy Kimmel au strecurat mai multe ironii la adresa lui Donald Trump. De multe ori fără a-i menționa numele în momentele cheie. O’Brien a făcut referire la obiceiul lui Trump de a-și atașa numele unor instituții sau proiecte. Una dintre glume a fost despre cum ar arăta dacă acesta și-ar pune numele și pe teatrul Dolby unde are loc ceremonia. Jimmy Kimmel, cunoscut pentru criticile sale la adresa lui Trump, a făcut la rândul său o serie de remarci ironice. El s-a referit inclusiv la documentarul dedicat fostei prime doamne Melania Trump. Politica nu a fost prezentă doar pe scenă. Pe covorul roșu, mai multe vedete au purtat insigne cu mesajul „ICE OUT”, un slogan critic la adresa politicilor de imigrație. De asemenea, actorul Javier Bardem, prezentând premiul pentru cel mai bun film internațional, a transmis un mesaj direct: „Nu războiului. Și libertate pentru Palestina”. Discursuri despre situația globală și audiența scăzută Regizorul Paul Thomas Anderson, al cărui film „One Battle After Another” a câștigat premiul Oscar pentru cel mai bun film, a făcut referire la tensiunile globale actuale. A descris situația lumii drept „o dezordine pe care generațiile viitoare vor trebui să o repare”. Conan O’Brien a recunoscut, la începutul galei, că lumea trece prin „vremuri haotice și înfricoșătoare”. Totuși a a subliniat că Oscarurile pot și trebuie să ramână un simbol al colaborării și optimismului. În ultimii ani, ceremonia Oscarurilor a înregistrat o scădere constantă a audienței. Dacă în anul 2000 gala era urmărită de aproximativ 46 de milioane de telespectatori în SUA, ediția de anul trecut a atras aproximativ 20 de milioane. Unii comentatori conservatori susțin că pozițiile politice exprimate de Hollywood contribuie la această scădere a interesului publicului. Alți analiști indică însă și alte motive, precum influența rețelelor sociale sau lipsa unor filme extrem de populare printre nominalizări. În ciuda momentelor politice, Gala Premiilor Oscar a rămas în primul rând o sărbătătoare a cinematografiei. Pe lângă premiul pentru cel mai bun film, producția „F1”, cu Brad Pitt, a câștigat premiul pentru cel mai bun sunet, confirmând succesul său comercial.
Îngrijorări privind operele de artă franceze împrumutate la Louvre Abu Dhabi, pe fondul războiului din Orientul Mijlociu
Louvre Abu Dhabi, inaugurat în 2017, nu a suferit daune până în prezent, în ciuda conflictului izbucnit la sfârșitul lunii februarie și a sutelor de atacuri cu drone și rachete lansate în regiune. Reprezentanții muzeului au transmis că siguranța vizitatorilor, a angajaților și a colecțiilor de artă rămâne prioritatea principală, iar instituția continuă să fie deschisă publicului. Cu toate acestea, intensificarea conflictului dintre Statele Unite, Israel și Iran a generat temeri în Franța privind securitatea unor opere valoroase aflate în Emiratele Arabe Unite, mai scrie Euronews. Îngrijorări în Franța și un parteneriat cultural de miliarde de euro Didier Selles, unul dintre negociatorii acordului cultural dintre Franța și Emiratele Arabe Unite, a declarat că operele de artă trebuie protejate cu maximă atenție în contextul actual. Și presa culturală franceză a ridicat semne de întrebare. Publicația La Tribune de l’Art a avertizat că lucrările împrumutate trebuie protejate în mod corespunzător. Ministerul Culturii din Franța a încercat să calmeze îngrijorările. Acesta a anunțat că autoritățile franceze mențin contact permanent cu autoritățile din Emiratele Arabe Unite pentru a se asigura că operele de artă sunt protejate. Acordul dintre Franța și Emiratele Arabe Unite pentru dezvoltarea muzeului Louvre Abu Dhabi este unul dintre cele mai importante parteneriate culturale internaționale. Franța a oferit expertiză, opere de artă și organizarea de expoziții în schimbul unui acord financiar de aproximativ 1 miliard de euro. Din aceștia, 400 de milioane de euro sunt oferiți doar pentru utilizarea numelui „Louvre”. În 2021, parteneriatul a fost prelungit până în 2047, pentru încă 165 de milioane de euro. Sute de opere de artă sunt împrumutate din Franța Muzeul Louvre Abu Dhabi deține o colecție permanentă de aproximativ 600 de opere de artă. Alte aproximativ 250 de lucrări sunt împrumutate temporar din Franța. Autoritățile nu au făcut publică lista exactă a operelor expuse în prezent. La inaugurarea muzeului au fost prezentate lucrări semnate de artiști celebri precum Leonardo da Vinci, Claude Monet, Vincent van Gogh și Andy Warhol. Au fost prezente și artefacte istorice, inclusiv o statuie a faraonului Ramses al II-lea. Potrivit unor surse apropiate proiectului, muzeul a fost proiectat pentru a rezista amenințărilor de securitate și dezastrelor naturale. În acest context, specialiștii avertizează că repatrierea rapidă a operelor de artă ar putea implica propriile riscuri logistice și de securitate. O astfel de decizie trebuie analizată cu atenție. Deocamdată, autoritățile continuă să monitorizeze situația din regiune, în timp ce muzeul Louvre Abu Dhabi își menține activitatea normală.
Lavinia Bârlogeanu la Altceva: Dacă m-aș gândi că mai am un an sau doi de trăit, ce-aș face? Este o întrebare care poate corecta sensul unei vieți
Un dialog extrem de interesant între jurnalistul Adrian Artene și psihoterapeuta Lavinia Bârlogeanu despre sensul vieții și despre cât este de importantă confruntarea cu ideea propriei mortalități. „Este un exercițiu esențial pentru fiecare om”, consideră Lavinia Bârlogeanu la „Altceva”-ul săptămânal, moderat de Adrian Artene. Jurnalistul Adrian Artene remarcă faptul că întrebarea „cine sunt eu” rămâne „firul roșu al multor reflecții despre sensul vieții”. „Ce am făcut cu viața mea” Acesta a făcut referire la această temă frecventă abordată în artă, fie aceasta literatură, cinematografie sau altceva: scenariul în care personajele află că mai au foarte puțin de trăit. „Există o temă care revine obsesiv în producțiile cinematografice: ce ai face dacă ai afla că mai ai o zi, 24 de ore sau câteva zile de trăit? Atunci se nasc întrebările: ce am făcut cu viața mea, care a fost sensul meu, care a fost scopul meu?”, a spus jurnalistul. „Dacă m-aș gândi că mai am un an de trăit, ce aș face? E foarte important!” Lavinia Bârlogeanu a apreciat valoarea unui astfel de exercițiu de reflecție pe tema morții. Ea consideră că discuția despre moarte și limitele vieții nu trebuie evitată, ci dimpotrivă: „E foarte bună tema asta. Nu mă gândesc că dacă mă gândesc o atrag. Mai auzi și chestia asta, ceea ce e o absurditate. Trebuie să ne gândim și să vorbim, să punem în cuvinte lucrurile, că și ăsta e un mod de a le dedramatiza, dar ce spuneți mie mi se pare un exercițiu extraordinar d eimportant pentru fiecare om. Dacă m-aș gândi că mai am un an, doi, cinci sau mai puțin, ce-aș face? E foarte important. Este o întrebare care corectează o direcție de viață, sensul unei existențe, corectează o istorie personală”, a spus Lavinia Bârlogeanu. „Îți dă șansa de a face ceea ce crezi că este foarte important să faci”, a adăugat ea.
Eram o lumânare care trece prin fereastră / Lavinia Bârlogeanu despre vise și moarte: Este important momentul în care visăm pe cineva care a murit
Omul și moartea sa. Omul în raport cu propria sa Trecere (pentru că așa o numea Mircea Eliade – Marea Trecere). Cum mă raportez la Trecerea mea? De ce visăm persoane decedate care ne-au fost apropiate? Cine sunt eu în raport cu Trecerea mea Dincolo? Întrebările lui Adrian Artene la podcastul „Altceva” sunt, de fapt, întrebările tuturor și tocmai de aceea podcastul de săptămâna asta trebuie urmărit cu creionul în mână și cu caiețelul de luat notițe. Pentru că orice întâlnire cu psihoterapeuta Lavinia Bârlogeanu nu e doar o întâlnire, e transcendență. Întrebată cum se manifestă apropierea morții în experiențele relatate de pacienți, Lavinia Bârlogeanu a descris astfel de momente ca fiind surprinzător de liniștite. „Foarte calm, foarte calm”, a spus ea, evocând un caz relatat de un psihanalist care își vizita o pacientă în spital înainte de moartea acesteia. Pacienta i-ar fi povestit psihanalistului un vis chiar în ziua în care aceasta a murit – un vis-premoniție, de bună seamă: „Imaginea din vis era foarte senină. Spunea: eram o lumânare pe pervazul ferestrei și vedeam lumânarea în interiorul salonului. La un moment dat am văzut că lumânarea trece prin fereastră de partea cealaltă și-și menține lumina”, a explicat psihoterapeuta. „Mărturii cutremurătoare, sacre” Ea a descris astfel de relatări drept „mărturii frumoase, cutremurătoare, sacre”. „Mă gândesc la privilegiul de a fi terapeut și de a însoți pe cineva în aceste momente. Ce dar frumos primești! Ce apropiere de această forță a spiritului care ne ține pe toți și ne pune pe toți la locul nostru”! În opinia sa, experiențele directe ale unor astfel de momente sunt mult mai puternice decât explicațiile teoretice. „Mărturia vie e ceva inimaginabil. E chiar mai mult decât dacă ai citi o carte sau dacă ți s-ar spune, așa cum se spune uneori în biserică sau la slujbele de înmormântare”, a afirmat ea. Cei doi au vorbit și despre semnificația viselor în care apar persoane decedate Adrian Artene a întrebat dacă aceste vise sunt legate de frica de moarte sau pot avea alte explicații, precum dorul sau nevoia de a procesa o pierdere. Lavinia Bârlogeanu a subliniat că visele trebuie interpretate pe mai multe planuri și că ele indică faptul că psihicul uman depășește nivelul conștiinței imediate. „Sunt oameni care și-au dedicat o viață întreagă studiului viselor și au arătat că noi suntem mult mai mult decât această minte conștientă a noastră. Iar visele ne arată în fiecare clipă că suntem mult mai mult”, a spus ea. „UN vis nu are niciodată o signură semnificație” Psihoterapeuta a explicat că un vis nu are niciodată o singură semnificație. „Un astfel de vis nu ne spune niciodată doar ceva. Trebuie să-l vizităm pe multe planuri, inclusiv să-l corelăm cu viața de aici și de acum a celui care a visat”. Ea a adăugat că momentul în care apare visul este esențial pentru interpretarea lui. „Faptul că cineva a visat azi-noapte este important. Azi noapte, și nu acum cinci ani și nu peste nu știu cât timp”, a spus psihoterapeuta.