Senatorul Dan Cașcaval, despre politica românească: Curat murdar, coane Fănică!
Rectorul TUIASI și senatorul Dan Cașcaval face o radiografie a perioadei politice actuale, pe care o descrie printr-o serie de citate despre interese, curaj, adevăr, presă și stat. În final, acesta recurge la celebra replică a lui I.L. Caragiale pentru a caracteriza atmosfera din politica românească. „𝐓𝐎𝐀𝐌𝐍𝐀 𝐕𝐑𝐀𝐉𝐁𝐄𝐈 𝐍𝐎𝐀𝐒𝐓𝐑𝐄 Un titlu adaptat (n.a. John Steinbeck) care spune multe, posibil chiar totul, despre ceea ce ultima perioadă şi, mai ales, viitoarea perioadă a adus şi va aduce în politica românească. Probabil aceleaşi gânduri le vor fi trecut prin minte şi altora altcândva, fie că au fost sau nu oameni politici. De aceea, în câteva ziceri voi încerca să surprind această perioadă interimar-permanentă din aproape toate punctele de vedere: ⚫️„În politică nu există prieteni permanenți sau dușmani permanenți, ci doar interese permanente” – Lord Palmerston ⚫️„Curajul este ceea ce îți trebuie pentru a sta în picioare și a vorbi, curajul este și ceea ce îți trebuie pentru a sta jos și a asculta” – Winston Churchill ⚫️„Adevărul este ca o maşină de epocă: o scoatem din garaj numai ocazional” – Jean-Francois Marmontel ⚫️„O presă liberă este cea care publică discursul dictatorului, dar nu trebuie să o facă” – Laurence J. Peter ⚫️„Scoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat” – Mihai Eminescu Și nu pot încheia (dacă putem vorbi vreodată despre încheiere în politică…), evident, fără eternul inegalabil românesc: ⚫️„Curat murdar, coane Fănică!” – I.L. Caragiale”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rector TUIASI și senator.
Senatorul Dan Cașcaval, după întâlnirea cu reprezentanții USLIP Iași: Proiectul legii salarizării este o dovadă a lipsei de respect pentru profesori
Senatorul PSD Dan Cașcaval a criticat proiectul Legii salarizării, după o întâlnire cu reprezentanții USLIP Iași, susținând că noile prevederi ar putea reduce unele venituri ale profesorilor și ar crea noi inechități. Parlamentarul afirmă că va susține modificarea proiectului în comisiile Senatului și în plen. „𝐏𝐑𝐎𝐈𝐄𝐂𝐓𝐔𝐋 𝐋𝐄𝐆𝐈𝐈 𝐒𝐀𝐋𝐀𝐑𝐈𝐙𝐀𝐑𝐈𝐈 𝐀 𝐆𝐔𝐕𝐄𝐑𝐍𝐔𝐋𝐔𝐈 – 𝐃𝐎𝐕𝐀𝐃𝐀 𝐂𝐎𝐍𝐂𝐑𝐄𝐓𝐀 𝐀 𝐋𝐈𝐏𝐒𝐄𝐈 𝐃𝐄 𝐑𝐄𝐒𝐏𝐄𝐂𝐓 𝐏𝐄𝐍𝐓𝐑𝐔 𝐏𝐑𝐎𝐅𝐄𝐒𝐎𝐑𝐈 Astăzi am avut o întâlnire cu domnul Profesor Laviniu Adrian Lăcustă, Preşedintele Uniunii Sindicatelor Libere din Invăţământul Preuniversitar Iaşi (USLIP Iaşi), şi cu alţi colegi din organizaţia sindicală, la sediul USLIP Iaşi. In contextul mult discutatului, dezbătutului şi prea-uzatului-motiv-de-pierdere-de-fonduri-PNRR proiect al Legii salarizării, am dorit să cunosc mult mai exact motivele de nemulţumire ale profesorilor din învăţământul preuniversitar. Discuţia a relevat foarte clar că cele sesizate de colegii mei profesori sunt perfect justificate şi, mai ales, sunt mult mai adânci şi mai multe decât au fost relatate în mass media. Incepând de la coeficienţii de ierarhizare/de salarizare, care duc un profesor la finalul carierei la un salariu comparabil cu al unui consilier ministerial (dacă are noroc; dacă nu, sub cel al consilierului) şi până la reducerea sau eliminarea unor venituri perfect justificate prin volumul activităţilor suplimentare sau prin performanţa activităţii. In acelaşi timp, domnul Preşedinte mi-a relatat despre demersurile realizate până în prezent la nivel sindical în ideea corectării acestor inechităţi. In mod evident, aşa cum au arătat fără echivoc declaraţiile oficialilor guveramentali, aceste demersuri s-au lovit ca de un zid. Un exemplu, dintre numeroasele recente, a modului în care este deformată realitatea, care nu poate să se mai ascundă în spatele grilelor de salarizare propuse, este declaraţia ministrului interimar al muncii cum că sporul pentru dirigenţia va creşte la 10-20% faţă de 10% în prezent. 10-20% dar din ce?… Acum este de 10% din salariul de baza al profesorului respectiv, crescând odată cu gradele didactice, cu vechimea şi, respectiv, cu gradaţia. Ceea ce uită să menţioneze domnul ministrul interimar este că, da, se propune 10-20%, deci mai mult decât 10%, doar că din valoarea salariului minim brut, corelat cu numărul de elevi din clasă. Adică cam între 225 – 450 lei net, sub nivelul indemnizaţiei actuale, uneori cu aproape 80%. Aşadar, încă o dată, din păcate, ni s-a confirmat faptul că proiectul legii salarizării în forma forţată acum de către guvern reprezintă o dovadă a lipsei de respect pentru profesori. O desconsiderare a profesorilor prin ceea ce se propune în legea, fluturată aproape ca un şantaj, drept un jalon vital pentru obţinerea a aproape 800 milioane de euro de la Uniunea Europeană. Posibil să pierdem 800 de milioane de euro dacă nu adoptăm acum în această formă aceasta lege. Dar, mult mai sigur câştigăm o naţiune prin educaţie. Categoric că nu doar prin corectarea salariilor profesorilor, ci şi prin investiţii în infrastructura educaţională, prin susţinerea elevilor nu doar financiară (burse, transport, masă caldă), ci şi prin regândirea evaluărilor, a sistemului de mentorat, prin regândirea structurii organizatorice ş.a.m.d. I-am asigurat pe colegii mei prezenţi astăzi la discuţie, că, aşa cum am procedat şi până acum, le voi susţine ferm proiectele atât în comisia de învăţământ, cât şi în cea de muncă a Senatului, precum şi în plenul acestui for. Si că îi voi avea cu certitudine alături de mine, ca întotdeauna, în susţinerea învăţământului românesc pe toţi colegii Partidului Social Democrat. 𝐌𝐔𝐋𝐓 𝐒𝐔𝐂𝐂𝐄𝐒 𝐈𝐍 𝐍𝐎𝐔𝐋 𝐀𝐍 𝐒𝐂𝐎𝐋𝐀𝐑! 𝐌𝐔𝐋𝐓 𝐒𝐔𝐂𝐂𝐄𝐒 𝐃𝐀𝐒𝐂𝐀𝐋𝐈𝐋𝐎𝐑, 𝐌𝐔𝐋𝐓 𝐒𝐔𝐂𝐂𝐄𝐒 𝐄𝐋𝐄𝐕𝐈𝐋𝐎𝐑, 𝐌𝐔𝐋𝐓 𝐒𝐔𝐂𝐂𝐄𝐒 𝐏𝐀𝐑𝐈𝐍𝐓𝐈𝐋𝐎𝐑! 𝐈𝐍𝐂𝐑𝐄𝐃𝐄𝐑𝐄, 𝐏𝐔𝐓𝐄𝐑𝐄 𝐒𝐀𝐍𝐀𝐓𝐀𝐓𝐄 𝐒𝐈 𝐕𝐑𝐄𝐌𝐔𝐑𝐈 𝐈𝐍 𝐏𝐀𝐂𝐄 𝐓𝐔𝐓𝐔𝐑𝐎𝐑!”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator PSD, rector al Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași.
Prof. univ. dr. ing Dan Cașcaval: O vară toridă! Complet toridă! Real, fizic, virtual, subliminal și, mai ales, funcțional
CALDURA MARE, MON CHER! O vară toridă! Complet toridă! Real, fizic, virtual, subliminal și, mai ales, funcțional. „Recunosc că am pus analfabetismul meu cognitiv (chiar funcțional nu aș spune…) pe seama caniculei. Dar, se pare că nu m-a afectat pe mine, ci pe cei care interimar (trebuie să găsim o altă definiție temporală interimatului) reprezintă executivul („executiv” vine de la „execuție”? A elevilor, studenților, dascălilor, pensionarilor, școlilor, spitalelor, proiectelor, prețurilor, TVA-urilor, inflației – aici nu, nu a fost execuție, ci îngăduire). Să revin: căldură mare, mon cher! (merge și șier 🤣 ): guvernul ne spune că legea salarizării, în varianta mai apropiată de considerarea educației, dar încă departe de respectul pentru ea, nu e acceptată de Banca Mondială. In același timp, presa guvernului ne spune cum sunt respectați dascălii din alte state UE. Ce să mai înțelegi din informațiile provenind din zona executivă?… (da, „executiv” de la „a executa”…). Că poate nu Banca Mondială a spus nu?… MEC propune tăierea burselor sociale pe perioada vacanței. Din nou bursele reprezintă hăul în care se scurg banii țării. Astăzi cele sociale. Nu dezvolt acum subiectul, aberant în intenție, o voi face într-o postare viitoare. Dar, sunt convins că niciun ministru al educației nu are astfel de inițiative din proprii porniri, nici cel de acum, nici cel de dinainte. Doar sugerate (=impuse). Si culmea, premierul demis, alți prea-bine-cunoscători ai educației (on-line😉) din partidele guvernamentale – momentan – își dau cu păreri contrare. Păi, mă întreb într-o zi caniculară, cum am putea crede că MEC a lansat propunerea fără ca domnul Bolojan să o fi…”sugerat”?!… Că așa apare de la domnul Bolojan și garda dumnealui de presă. Nu a știut de această propunere tocmai domnul Bolojan, care a început «austeritatea responsabilă” cu înjumătățirea fondului de burse al studenților?!… Haida de! MEC reia tema examenelor suplimentare celui de capacitate pentru admiterea la licee, motivând legea. Nu dezvolt acum subiectul, sunt destule aspecte pro, sunt și contra, o voi face într-o postare viitoare. Dar, Premierul demis, alți prea-bine-cunoscători ai educației (on-line😉) din partidele guvernamentale – momentan – își dau iarăși cu păreri contrare. Păi, mă întreb într-o zi caniculară, MEC a reluat din senin propunerea mai veche iarăși fără ca domnul Bolojan să știe de ea și să fie de acord?!… Că așa apare de la dumnealui și garda-i pretoriană de presă. Haida de! Deci, căldură mare! Tot soiul de afirmații, calcule, propuneri, statistici emanate de executiv pe care toți membrii, aliații, adepții, susținătorii, trolii și răsboții executivului le discută în contradictoriu cu ei înșiși pe întregul cuprins media care le aparține. Adică, acum se văd limpede forțele centrifuge care execută executivul. Ceva de genul „I didn’t do that!” spus de toți aceștia, nevinovat, dar cu gura plină, cam ca Erdely Gremlin (filmul „Hotel Transylvania” – Columbia Pictures, începând cu 2012). Da, ce să mai înțelegi din poziționările contrare ale spițelor aceleași roți?… Că e căldură mare, mon cher! Si că roata monociclului e pătrată”, transmite prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator PSD și rector al TUIASI.
Prof. univ. dr. Dan Cașcaval, senator de Iași al PSD și rector al Universității Tehnice Gheorghe Asachi” din Iași: Lecturi despre realitatea deformată a unui guvern demis din cărțile lui C.S. Lewis
Motto: Pseudo-invitaţie la lecturi de vacanţă, invitație directă la realitate. Într-un interviu pe care l-am acordat unui post de radio la începutul mandatului de senator, am raspuns întrebării ce carte voi lua cu mine la Bucureşti?: „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr” de Clive Staples Lewis (C.S. Lewis). Nu am minţit. Deşi cele aproape 20 de luni de parlament nu au fost chiar ca în carte. Carte în care, la final, diavolul mai tânăr este cuprins de îndoieli privind menirea lui, cu toate sfaturile celui mai bătrân. Dar, cele aproape 20 de luni nu au fost nici prea departe de carte, eu, „diavolul mai tânăr” în ale politicii, reuşind, fără să am nevoie de prea mult efort, să am îndoieli dacă politica este cum o fac unii „diavoli mai… seniori” în politică. Din păcate, unii o fac exact ca în comparaţia celebră, licenţioasă şi des folosită, chiar subliminal. Din fericire, mulţi alţii încă mai credem că politica nu este despre „doar eu”, ci despre „noi cu toţii”. In confruntarea cu „doar eu”, timpul devine un inamic tot mai puternic împotriva „noastră, a tuturor celorlaţi”. Căci în starea actuală, timpul nu aduce decât pierderi care nu sunt colaterale, ci directe pentru români. O stare de confruntare în care cinismul este mascat de justificări, egocentrismul este ascuns de proiecte, iar drumul spre infernul (că tot vorbeam de cartea aceea) economic şi social este pavat cu intenţii nobile. Se jonglează delirant de către demiși cu declaraţii în care se inserează şobolani, cutii, responsabilitate ş.a.m.d. Ascunzându-se după o armată de boți și roboți fără idei proprii pulverizându-le în eter ca pe o ploaie acidă, dar declamată purificatoare. Adevărul ne este umbrelă, dar nu poţi doar să lupţi ca să îl arăti sau ca să îl aperi. Trebuie să ai timpul să şi construieşti pe adevăr. Ca să rămân la cărţile lui C.S. Lewis, „un om nu poate să apere întruna adevărul; mai trebuie să aibă uneori vreme să se şi hrănească din el” (cartea „Meditaţii la psalmi”). Ori timpul acum nu este aliatul nostru. Ne îndepărtează, cu fiecare ticăit, de şansa de a face bine. De a ne face bine. Nu consider cărţile lui C.S. Lewis chiar o lectură de vacanţă. Le-am descoperit cumva recent, cumva epifanic – dacă pot folosi acest termen – într-o asociere coincidentală, dar perfect inspirată, cu activitatea de parlamentar. Si cum aş putea crede coincidenţa aceasta altfel decât inspirată când, iată, în cartea „Desfiinţarea omului”, autorul afirmă că avem obiceiul să considerăm adevărul şi dreptatea ca fiind subiective, apreciere care duce la pierderea capacităţii de a evalua realist adevărul şi, implicit, la pierderea capacităţii de a rezista în faţa minciunii. Ori acum, suntem sub asediul unei realităţi deformate de cei care, împinși în afara legitimității guvernării, cred în ori doar se folosesc de (mai sigur!) „doar eu”. Iar timpul exacerbat artificial datorită lor al acestei stări de prezență nedorită la guvernare nu face decât să erodeze încrederea că va mai fi bine în curând. Inchei invitaţia mea la a privi acest timp prin ochii lui C.S. Lewis revenind la cei demiși, care cred în ori doar se folosesc de (mai sigur!) „doar eu” şi jonglează delirant cu declaraţii în care se inserează şobolani, cutii, responsabilitate ş.a.m.d., cei care erijându-se în corecţi şi fini analişti ai situaţiei sunt, în credința lor, unicii cu drept de judecată şi unicii abilitaţi în a da senţinţe chiar înaintea judecatei. Da, sunt exact aceia descrişi perfect tot de C.S. Lewis (cum spuneam, nu chiar lecturi de vacanţă) în cartea „Ferigi şi elefanţi” – de parcă s-a gândit previzionar la guvernul demis Bolojan: „Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“
Senatorul Dan Cașcaval, critică Guvernul privind PNRR: Dorește cu adevărat să îndeplinim jaloanele?
Rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași și senatorul Dan Cașcaval pune sub semnul întrebării modul în care Guvernul gestionează obligațiile asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Acesta acuză lipsa de acțiune concretă, întârzierile legislative și apariția unor noi obstacole birocratice în implementarea proiectelor finanțate prin PNRR. „Guvernul demis ne flutură de mai multă vreme, pe toate canalele de comunicare existente, cumpărate sau inventate, pericolul neîndeplinirii unor jaloane din PNRR sau pericolul neimplementării unor proiecte PNRR. Mai mult ameninţă Parlamentul (deşi relaţia ar fi cam inversă – doar „cam”, căci deşi demis de Parlament, Guvernul Bolojan încă este acolo unde nu ar trebui să mai fie…) cu o sesiune extraordinară pentru votarea unor legi esenţiale îndeplinirii obligaţiilor asumate prin PNRR. Intre sesiune şi aprobare este o oarecare (eufemism) diferenţă, relaţia dintre ele nefiind implicită. Dar, uitându-mă la ceea ce se petrece în Parlament, chiar dacă în vacanţă, la ceea ce se petrece aici, în universitate, cu proiectele PNRR pe care încercăm să le finalizăm, stau şi mă întreb dacă guvernul Bolojan chiar doreşte să le îndeplinim sau să le implementăm… Ca să citez un inimitabil creator în viaţă al dantelăriilor lexicale neintenţionate: pentru că de ce (mă întreb)? S-a pus mereu presiune pe Parlament să voteze legi care ar fi asumate de România şi care, odată aplicate, ne-ar aduce sau nu ne-ar bloca fonduri din PNRR. Da, nobilă presiune. Doar că nimeni din guvern nu a spus că uneori sumele venite din PNRR ar fi însemnat zeci de milioane de euro, iar aplicarea legii în unele situaţii ar fi costat România sute de milioane de euro. Dar, este o altă discuţie… Acum noua lege a salarizării reprezintă sperietoarea (mai ales prin grilele de salarizare…) ascunsă la vedere între obiectivele PNRR. Totuşi, proiectul de lege nu a fost depus de guvern în Parlament. Sunt membru şi al Comisiei de Muncă din Senat şi nu ştiu să existe acest proiect depus la comisie. La Comisia de Educaţie nici atât. Deci, dincolo de declaraţiile guvernanţilor, există vreun interes real din partea lor pentru analizarea acum a acestei legi în Parlament?… Suntem ameninţati continuu cu plata/returnarea cheltuielilor pentru proiectele PNRR pe educaţie – atâtea câte au mai rămas, adică vreo 30% – nefinalizate până la 31 august. Nu este deloc uşor, din motive care nu ţin deloc de beneficiar (şi nu le enumăr aici, dar le cunosc prea bine!). Insă, pe lângă dificultatea implementării eficiente a acestor proiecte, guvernul, prin funcţionarii responsabili, mai inventează obstacole. De exemplu, criterii de eligibilitate ad-hoc, care nu sunt prevăzute în ghidul aplicatului. Aşadar, noi hârtii ad-hoc, plus birocraţie ad-hoc. Cu susţinere ioc. Aşadar, cum să nu mă întreb dacă guvernul doreşte cu adevărat să îndeplinim jaloanele din PNRR sau să implementăm la termen proiectele PNRR?… Cum să nu mă întreb dacă, dincolo de declaraţiile declamate şi pulverizate pe toate canalele de comunicare existente, cumpărate sau inventate, totul nu este decât o tergiversare a unui guvern demis, care doar simulează interesul pentru a oferi „şansa” unui viitor guvern legitim de a începe cu nereuşite? Probabil cea mai inspirată definiţie a acestei situaţii duplicitare a dat-o Jean Baudrillard. Parafrazându-l, concluzia este că pentru unii politica a devenit un teatru în care guvernul simulează acţiunea, simulează că guvernează, iar unii cetățeni, mai ales virtuali, simulează că sunt convinşi de acest lucru”, a transmi prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rector TUIASI și senator.
Senatorul Dan Cașcaval critică măsurile Guvernului în educație: Un guvern corigent în educație. Ba nu, nu e bine repetent!
Senatorul și rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, critică dur politicile Guvernului în domeniul educației, acuzând executivul că prin reducerea finanțărilor, desființarea unor unități de învățământ și măsurile de austeritate afectează elevii, studenții și cadrele didactice. Într-un mesaj public, acesta afirmă că performanțele tinerilor români se datorează în primul rând elevilor și profesorilor, nu politicilor guvernamentale. „Un guvern corigent. Si în ale educaţiei. Despre semnificaţia la propriu a acestei corigenţe nu mai discut, am făcut-o de multe ori. Fără să confund responsabilitatea cu austeritatea, cum intenţionat se confundă de către guvernanţi privind românii în ochi (deşi Coelho spunea că „Nimeni nu poate minți, nimeni nu poate ascunde nimic când privește direct în ochii cuiva” – iată, se mai înşală chiar şi Coelho…), guvernul este corigent şi în ale educaţiei. Da, un guvern este corigent în educaţie atunci când desfiinţează şcoli. Atunci când pune copii pe drumuri către alte locaţii sau atunci când lasă şcolile fără propriile conduceri. Este corigent atunci când se opune să asigure transportul acestor copii. Si atunci când anulează fondurile «Anghel Saligny», care vor îndepărta copii din comune sau sate de mileniul în care trăim. Si în care ei ar trebui să înveţe. Este corigent atunci când măreşte normele dascălilor, nedrept şi discriminatoriu, făcând din epuizarea dascălilor o metodă de şantaj, iar din expertiza acestora un criteriu de desconsiderare. Da, un guvern este corigent în educaţie atunci când reduce cu peste 50% fondul de burse şi alocaţia pentru cazarea şi masa studenţilor, anulând şansa multor tineri din mediile cu şcoli desfiinţate sau proiecte anulate de a deveni specialişti cu diplome reale. Este corigent atunci când reduce cu peste 70% obiectivele de educaţie finanţate prin PNRR anulând şansa multor tineri de a dezvolta o economie funcţională sau de a se integra într-o economie funcţională. Guvernul este corigent în educaţie. Totuşi, avem tineri zecişti. Avem zecişti la examenul de capacitate, avem zecişti la examenul de bacalaureat. Avem peste 113.000 de copii care au promovat «capacitatea», peste 97.000 de tineri care au promovat bacalaureatul. Ii avem! Si ne mândrim cu ei! Iar eu, dascăl fiind de aproape 40 de ani, ştiu ce înseamnă să te mândreşti cu tinerii. Se lăudă cu zeciştii chiar şi cei cărora nu doar că nu le-a păsat de formarea lor, ci au găsit «cu responsabilitate» tot felul de motive de a le îngreuna formarea. Da, tinerii aceştia există! Există zecişti, există promovaţi ! Există tineri laureaţi ai concursurilor internaţionale de top! Da, există, dar, defel din meritul acestui guvern corigent. Ci datorită dascălilor. Dascălilor loviţi, jigniţi, desconsideraţi. Datorită sufletului şcolilor lăsate fără resurse şi unele chiar fără identitate. Si, deloc în ultimul rând, datorită acestor copii şi tineri. Sau, în condiţiile unui guvern care se complace în corigenţe, al încăpăţânării acestor copii şi tineri de a nu renunţa. Incăpăţânare susţinută doar de dăruirea şi încrederea dascălilor în ei. Deopotrivă învăţăcei şi dascăli necorigenţi în respectul faţă de educaţie. Respect la care guvernul a rămas nu doar corijent, ci repetent. Ba nu, nu e bine «repetent»! Ar însemna să repete. Chiar dacă repetitio est mater studiorum, nu cred că de data asta ne-ar fi benefică singura lecţie la care guvernul o cunoaşte şi pe care ar repeta-o: austeritatea absurdă. Viitorul României creşte în visele copiilor şi tinerilor hrănite de încrederea dascălilor. De aceea, adâncă plecăciune din partea unui dascăl în faţa zeciştilor, campionilor, promovaţilor, absolvenţilor şi în faţa tuturor celor care oferă mai mult decât o şansă copiilor şi tinerilor de a deveni zecişti, campioni, promovaţi, absolvenţi! Un corigent o fi putând dărâma zidurile unei şcoli, dar nu va putea distruge niciodată sufletul care există într-însa”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.
Senatorul Dan Cașcaval despre pledoaria în Senat pentru revigorarea și reinventarea industriei biochimice românești
Senatorul și rectorul TUIASI, prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, susține adoptarea regulamentului european privind consolidarea sectoarelor biotehnologiei și producției biotehnologice, apreciind că acesta oferă României șansa de a valorifica tradiția, expertiza și resursa umană din domeniu. În opinia sa, aplicarea responsabilă a noilor măsuri poate contribui la revitalizarea industriei biochimice și la readucerea țării în rândul producătorilor importanți de medicamente obținute prin biosinteză. „În ultima şedinţă din această sesiune a Senatului României a fost dezbătută propunerea Parlamentului European pentru un „Regulament de stabilire a unui cadru de măsuri pentru consolidarea sectoarelor biotehnologiei și producției biotehnologice din Uniunea Europeană, în special în domeniul sănătății”. Nu doar pentru că este domeniul meu profesional, am pledat ferm pentru adoptarea şi aplicarea acestui regulament şi în ţara noastră. Biotehnologia reprezintă o alternativă economică, ecologică sau sustenabilă şi, mai ales, deosebit de eficientă de obţinere a diferitelor produse cu utilizare medicală, alimentară, cosmetică, chimică sau în alte domenii ale activităţii umane. De la apariția ei ca o știință de sine stătătoare, acum circa 150 de ani, biotehnologia a reprezentat domeniul cu cea mai rapidă evoluție. Probabil cel mai sugestiv exemplu îl reprezintă obţinerea primului, acum „banalului”, antibiotic, şi anume Penicilina. Prin sinteză chimică, Penicilina se poate obţine în 36 de etape, cu consum ridicat de reactivi, materiale şi utilităţi, iar randamentul final raportat la materiile prime este de doar 1%. Prin biosinteză, într-un bioreactor „clasic” de 100 mc, după 4-5 zile de fermentaţie pe un mediu de cultură ieftin (conţinând subproduse din industriile agricolă şi alimentară) se obţin 18-20 kg de antibiotic. Pledoaria mea pentru regăsirea (metaforic spus), revigorarea şi reinventarea industriei biochimice româneşti porneşte de la premisa că până în anul 1990 România se găsea într-o poziție de top privind industria de biosinteză, şi acum mă refer la cea farmaceutică. In 1955 Iașul a pus în funcțiune prima şi cea mai mare fabrică de antibiotice din Centrul şi Estul Europei. Apoi, au apărut cea de la Cluj, pentru alte categorii de produse, şi cea de la Bucuresti. Astăzi, din păcate, cu mici excepţii, liniile tehnologice româneşti încă existente se concentrează mai mult pe condiționare, nu pe producție, din rațiuni vădit economice. In schimb, procesele biotehnologice fiind procese complexe, căci lucrează cu viața (care aproape mai mereu este impredictibilă comportamental J), resursa umană trebuie să fie înalt calificată. Deci, chiar la nivelul UE, greu de găsit. Dar, în România există specializări universitare în domeniul biotehnologiei şi ingineriei biochimice, cu zeci de ani de expertiză, care pot oferi profesioniştii solicitaţi în domeniu. De aceea, considerând tradiţia românească în biotehnologiile farmaceutice, tradiţia românească în pregătirea specialiştilor pentru industria biochimică, am toate argumentele să susţin cu deplină încredere acest regulament al UE, care, prin prevederile sale, ne va avantaja cu siguranță. Si care, dacă îl aplicăm cu responsabilitate, va readuce România în grupul ţărilor cu potenţial dovedit de producere prin biosinteză a medicamentelor”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.
Senatorul Dan Cașcaval: Eminescu – Ce mai culegem din Educație
„Trecut în planul secund de informaţiile politice, mult mai puţin învolburate decât par în ştirile prea concurente şi care se doresc mult prea cumpărate, totuşi îl comemorăm pe Eminescu. Inegalabil, irepetabil, inimitabil. Si, mai ales, chiar dacă unii ar dori asta, irevocabil. Orice altceva aş mai spune ar fi redundant şi, oricum, prea insignifiant faţa de EL, EMINESCU. Dar, printre multe alte altele, Eminescu spunea despre Scoală: „A aştepta să culegi altceva dintr-un pământ decât ceea ce a fost semănat în el, ar fi copilărie.” Da, ce ai vrea să culegi din ceea ce semeni? Ce ai vrea să mai culegi dacă acum un an măsurile de austeritate au început cu şcoala: suplimentarea normelor profesorilor, fondul de burse înjumătăţit, fondurile PNRR alocate reduse uneori chiar şi cu 70%, drepturile salariale ale profesorilor ciuntite, finanţarea universităţilor – pe toate categoriile de buget – reduse drastic ş.a.m.d. Colac peste pupăză (pupăza unui prieten bun al lui Eminescu), legea salarizării, în forma ei circulată acum prin mediile oficiale, crestează şi mai mult demnitatea profesorilor prin salarii. Dintr-un pământ pe care nu ai dorinţa să îl cultivi, deşi acel pământ îţi asigura viaţa, ce ai putea culege?… Oricare încercare personală sau a echipei noastre din Senatul României sau chiar a unor echipe transpartinice a avut de luptat cu parlamentari care, maram (!), cunosc preabine viaţa de profesor. Nu mai reiau acum ceea ce am argumentat explicit în postările anterioare. Nu mai reaiau contraofensivele venite după reuşitele noastre din comisii sau din plen, venite cu calcule, puţin credibile, privind pierderile bugetare „inacceptabile” dacă ar fi să… respectăm educaţia. A evalua educaţia doar prin filtrul financiar arată cât de mult ai iubit şcoala. Dar, mai ales, cât de mult crezi în menirea ei. De aceea, am convingerea că cei care astăzi susţin că austeritatea impusă, prima dată şi prima dată educaţiei, este justă, cei care cred că ceea ce s-a luat de la elevi şi studenţi este corect, cei care astăzi susţin că timpul şi salariile imputate dascălilor reprezintă o măsură justificată ar trebui să nu îl uite pe Eminescu. Da, căci, am convingerea că cei care oricât ar fi de împotrivă educaţiei ar trebui să nu uite că Eminescu ne curge tuturor prin sânge: „Școala va fi școală când omul va fi om și statul va fi stat.” Teiul lui Eminescu este încă în Parcul Copou din Iaşi. A lovi în educaţie este asemeni unei lovituri de topor în trunchiul Teiului. Ca şi Teiul, Educaţia se luptă să supravieţuiască. Teiul de timp. Educaţia de vremuri”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI.
Senatorul Dan Cașcaval, după demiterea Guvernului Bolojan: Îmi asum rușinea
După căderea Guvernului Bolojan prin moțiune de cenzură, senatorul și rectorul TUIASI, Dan Cașcaval, a transmis un mesaj public în care își explică votul și critică unele măsuri luate în domeniul educației în perioada guvernării. Acesta spune că reacțiile primite în urma poziției sale au fost împărțite și că decizia sa a fost una de principiu. „În mod evident că postarea mea după votul pentru susţinea moţiunii de cenzură de marţi a generat şi reacţii împotrivă, fireşti în orice societate. Diversitatea opiniilor noastre este ceea ce confirmă că avem conştiinţă. Au fost câteva opinii decente, chiar dacă împotrivă, au fost multe care semănau izbitor cu reacţiile boţilor. Dar, da, au fost destul de multe opinii care se bazau pe activităţi de introducere de părţi de care boţii nu dispun (cred…), altele cu exprimări peste nivelul „acceptabil” de licenţios, dar foarte frecvente în rândul „analiştilor” oricărei postări despre… educaţie. Pentru că mi s-a spus de câteva ori în aceste comentarii că, prin votul dat, reprezint o ruşine pentru mediul academic ieşean, aş vrea să precizez de ce am dat acest vot şi aş dori să ştiu cum ar fi trebuit să voteze un dascăl în situaţia în care: Primele măsuri de austeritate luate de Ilie Bolojan, în iunie 2025, au vizat reducerea fondului de burse al studenţilor cu 60% – efect bugetar minim, efect social major Primele măsuri de austeritate luate de Ilie Bolojan, în iunie 2025, au vizat creşterea normelor cadrelor didactice din preuniversitar cu 2 sau 4 ore săptămânal Primele măsuri de austeritate luate de Ilie Bolojan, în iunie 2025, au vizat reducerea tarifului de plată cu ora la 20 lei pentru profesorii din preuniversitar Primele măsuri de austeritate luate de Ilie Bolojan, în iunie 2025, au vizat pensiile mai mari de 3000 de lei, care au fost reduse cu cota aferentă CASS-ului, în această categorie intrând şi pensionarii bolnavi incurabil (cu afecţiuni oncologice) – de menţionat de salariaţii aflaţi în aceeaşi situaţie disperată nu plătesc CASS, absolut firesc Finanţarea universităţilor, şi aşa mult sub nivelul prevăzut în lege, a scăzut cu 600 milioane lei Fondurile PNRR alocate investiţiilor în educaţie au fost reduse cu 75% (de exemplu, din 29 de campusuri duale aflate în implementare la nivel naţional au rămas… 8) Iată că educaţia şi pensionarii au fost primii care au intrat în malaxorul austerităţii. Nu este deloc potrivită interogaţia-șablom „unde aţi fost când s-au luat aceste măsuri?”. Da, am fost în Senat. Dar, aceste măsuri, şi multe, multe altele, au fost luate prin OUG-uri asumate de Guvern. Deci, fără ca Parlamentul să fie întrebat. Dacă prin votul meu împotriva măsurilor luate asupra educaţiei, măsuri ale căror efecte sunt mult mai profunde decât la prima vedere, dar fără efecte demne de a fi considerate „reparatorii pentru buget”, fac de ruşine mediul academic ieşean, atunci mă întreb, conform accepţiunii unora dintre comentatori, dacă nu ar fi trebuit să susţin aceste măsuri ca să nu fac de „ruşine” mediul academic. Cam cum ar fi fost un dascăl să suţină aceste măsuri, indiferent de partidul din care face parte?… De aceea, îmi asum că sunt „o ruşine pentru mediul academic ieşean” pentru că nu am susţinut lovirea şcolii româneşti. Îmi asum „rușinea” că am susținut școala iar nu Premierul care a lovit-o, căci parlamentarii, guvernele suntem vremelnici, dar educația trebuie să rămână mereu. Mereu o prioritate”, a transmis prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, senator și rector TUIASI. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate
Senatorul Dan Cașcaval, după ce moțiunea de cenzură a trecut: Astăzi am votat pentru șansa noastră
Senatorul Dan Cașcaval a explicat public motivele votului său pentru moțiunea de cenzură, subliniind că decizia a fost ghidată de nevoia de sprijin pentru educație, investiții și respect față de cetățeni. „Astăzi am votat pentru demnitatea colegilor mei, dascălii din preuniversitar şi universitar. Astăzi am votat pentru toţi elevii şi studenții de acum şi din viitor, pentru susţinerea unei educații accesibilă în egală măsură tuturor. Astăzi am votat pentru reluarea modernizării satelor şi comunelor, pentru investițiile în traiul românilor din mediul urban, dar şi suburban. Astăzi am votat pentru continuarea autostrăzilor care să alăture Moldova celorlaltor regiuni româneşti. Astăzi am votat pentru respectarea pensionarilor şi a muncii lor de o viaţă, pentru a nu face din pensie o pedeapsă. Astăzi am votat pentru dialogul departe de minciună, pentru parteneriatul deschis, pentru acceptarea opiniei celuilalt. Astăzi am votat împotriva urii. Astăzi am votat cu încredere în şansa noastră, a românilor”, a transmis senatorul Dan Cașcaval. Donație lunară Donează lunar pentru susținerea jurnalismului de calitate Donație singulară Donează o singură dată pentru susținerea jurnalismului de calitate