Rectorul Universității Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iași și senatorul Dan Cașcaval pune sub semnul întrebării modul în care Guvernul gestionează obligațiile asumate prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Acesta acuză lipsa de acțiune concretă, întârzierile legislative și apariția unor noi obstacole birocratice în implementarea proiectelor finanțate prin PNRR.
„Guvernul demis ne flutură de mai multă vreme, pe toate canalele de comunicare existente, cumpărate sau inventate, pericolul neîndeplinirii unor jaloane din PNRR sau pericolul neimplementării unor proiecte PNRR. Mai mult ameninţă Parlamentul (deşi relaţia ar fi cam inversă – doar „cam”, căci deşi demis de Parlament, Guvernul Bolojan încă este acolo unde nu ar trebui să mai fie…) cu o sesiune extraordinară pentru votarea unor legi esenţiale îndeplinirii obligaţiilor asumate prin PNRR. Intre sesiune şi aprobare este o oarecare (eufemism) diferenţă, relaţia dintre ele nefiind implicită.
Dar, uitându-mă la ceea ce se petrece în Parlament, chiar dacă în vacanţă, la ceea ce se petrece aici, în universitate, cu proiectele PNRR pe care încercăm să le finalizăm, stau şi mă întreb dacă guvernul Bolojan chiar doreşte să le îndeplinim sau să le implementăm…
Ca să citez un inimitabil creator în viaţă al dantelăriilor lexicale neintenţionate: pentru că de ce (mă întreb)?
S-a pus mereu presiune pe Parlament să voteze legi care ar fi asumate de România şi care, odată aplicate, ne-ar aduce sau nu ne-ar bloca fonduri din PNRR. Da, nobilă presiune. Doar că nimeni din guvern nu a spus că uneori sumele venite din PNRR ar fi însemnat zeci de milioane de euro, iar aplicarea legii în unele situaţii ar fi costat România sute de milioane de euro. Dar, este o altă discuţie…
Acum noua lege a salarizării reprezintă sperietoarea (mai ales prin grilele de salarizare…) ascunsă la vedere între obiectivele PNRR. Totuşi, proiectul de lege nu a fost depus de guvern în Parlament. Sunt membru şi al Comisiei de Muncă din Senat şi nu ştiu să existe acest proiect depus la comisie. La Comisia de Educaţie nici atât. Deci, dincolo de declaraţiile guvernanţilor, există vreun interes real din partea lor pentru analizarea acum a acestei legi în Parlament?…
Suntem ameninţati continuu cu plata/returnarea cheltuielilor pentru proiectele PNRR pe educaţie – atâtea câte au mai rămas, adică vreo 30% – nefinalizate până la 31 august. Nu este deloc uşor, din motive care nu ţin deloc de beneficiar (şi nu le enumăr aici, dar le cunosc prea bine!). Insă, pe lângă dificultatea implementării eficiente a acestor proiecte, guvernul, prin funcţionarii responsabili, mai inventează obstacole. De exemplu, criterii de eligibilitate ad-hoc, care nu sunt prevăzute în ghidul aplicatului. Aşadar, noi hârtii ad-hoc, plus birocraţie ad-hoc. Cu susţinere ioc.
Aşadar, cum să nu mă întreb dacă guvernul doreşte cu adevărat să îndeplinim jaloanele din PNRR sau să implementăm la termen proiectele PNRR?… Cum să nu mă întreb dacă, dincolo de declaraţiile declamate şi pulverizate pe toate canalele de comunicare existente, cumpărate sau inventate, totul nu este decât o tergiversare a unui guvern demis, care doar simulează interesul pentru a oferi „şansa” unui viitor guvern legitim de a începe cu nereuşite?
Probabil cea mai inspirată definiţie a acestei situaţii duplicitare a dat-o Jean Baudrillard. Parafrazându-l, concluzia este că pentru unii politica a devenit un teatru în care guvernul simulează acţiunea, simulează că guvernează, iar unii cetățeni, mai ales virtuali, simulează că sunt convinşi de acest lucru”, a transmi prof. univ. dr. ing. Dan Cașcaval, rector TUIASI și senator.
