Etichetă: Reviews

Nothing Headphone (a), primul pas spre lumea care urmează (review)

Când am primit căștile Nothing Headphone (a) la test mă așteptam la orice, dar în orice caz nu la ce-a urmat. Fără a fi perfecte, Nothing Headphone (a) sunt unele dintre cele mai complete căști pe care le-am testat în 2026. Și dacă stai cu mine, o să-ți povestesc cum am ajuns la această concluzie. Le-am luat de la birou într-un weekend și le-am conectat la telefon, un Nothing Phone 3 (a) Pro. În timp ce parcurgeam setările am observat că au integrare implicită cu ChatGPT și meniul m-a îndrumat să apăs un buton rotund de pe spatele căștilor. Mi-a apărut pe ecran un cerc „albastru deschis” și am început să vorbesc în română, prin căști, cu ChatGPT. M-a lăsat mască și simplitatea interacțiunii, și naturalețea discuției. Am întrebat dacă pot schimba vocea, era una feminină, ușor teatrală, și mi s-a spus să caut în setări, dar am amânat, pentru că nu era momentul. Chiar m-a întrebat ce părere am despre voce și i-am spus că e plăcută, dar puțin teatrală și a confirmat că a primit același feedback și de la alți utilizatori. În timp ce vorbeam cu AI-ul, mintea mea a zburat la Cortana din jocul HALO, însoțitoarea lui Master Chief, și m-am simțit pentru o clipă „sort of” invincibil. Dar, pentru că sunt român, următorul gând s-a dus la preț și am întrebat neîncrezător chatbotul dacă e nevoie de abonament la ChatGPT pentru această funcție și dacă nu cumva sunt într-un demo. A zis că nu, doar să iau în calcul că discuțiile, ca la orice serviciu free, sunt limitate. Perfect până aici! Pe tabletă căștile au activat alt asistent AI. Unul mai sărac în opțiuni, care putea să-ți spună evoluția vremii sau să-ți pună muzică și nu i-am dat acces, pentru că mi s-a părut inutil. De ce am început așa și nu cu designul sau calitatea audio? Pentru că ne place sau nu, suntem în plină epocă AI și așteptăm cu interes primele dispozitive AI care să ne schimbe perspectiva asupra tehnologiei așa cum o cunoaștem în prezent. Așteptăm adevărata revoluție AI, dispozitivele alea care să ne însoțească peste tot și să fie ajutoarele promise, nu niște asistenți pe care să-i interogăm la fiecare pas, ci unii care să ne rezolve taskurile fără să le mai cerem. E o discuție complicată din multe puncte de vedere, dar cred că asta e direcția în care ne îndreptăm și e doar o chestiune de timp până vom fi cu toții „asistați de AI”. Și în acest context, în care așteptăm noile minuni tehnologice, s-ar putea să trecem cu vederea că, de fapt, ELE SUNT DEJA AICI. Am închis aplicația ChatGPT din telefon și am continuat cu setarea căștilor, după ce-am întrebat asistentul dacă are permanent acces la microfon și a răspuns că nu, că atunci când închid aplicația nu mai are acces la microfon. Am trecut repede prin interfața aplicației pentru căști, Nothing X. Am testat funcția Transparency și ANC și am activat dual-connection. Mi-au cerut un update de firmware și în timp ce se actualizau am deschis PC-ul și am început să scriu despre prima experiență cu Nothing Headphone (a), maxim de încântat. După această introducere o să mă întorc pe „traseul” unui review obișnuit. Căștile vin într-o cutie mare neagră glossy, elegantă. În interior găsești o cutie albă, căștile Nothing Headphone (a), un cablu de încărcare, un cablu jack, un sac alb pentru căști cu buzunar și diverse „hârtii”. Aș fi preferat o husă tare care să protejeze căștile la transport, nu una care are flexibilitatea pânzei. Sigur, e discutabil, o husă tare nu garantează în mod absolut că n-o să rupi căștile, dar nici nu încurcă. Nothing Headphone (a), design și construcție Arată interesant, original. Nu voi da verdicte, că sunt frumoase sau urâte, pentru că părerile sunt împărțite, dar adevărul este că mie îmi plac. Dan zice că au un aspect neo-retro și că-i amintesc parțial de Sennheiser și Marshall. Cupele au formă ușor neobișnuită, de sandviș: exteriorul e un oval micuț ieșit în relief, aplicat peste un dreptunghi, iar partea care vine peste urechi e iar ovală, dar mai consistentă decât cea din exterior, astfel încât să-ți încapă urechea în cupă. Desigur, contează și cât de mari ai urechile, vom vorbi mai încolo și de asta. Ideea e că arhitectura asta scoate în evidență difuzoarele, față de o pereche de căști standard la care totul e „ascuns” in cupă. Butoanele și mufele sunt amplasate toate pe casca dreaptă și destul de smart aș putea zice. Sus, pe spatele difuzorului, e butonul pentru asistentul AI, jos, la baza difuzorului, e portul USB-C, mufa jack și butonul fizic, un slider de pornire și oprire a căștilor. Pe lateralul căștii, în spate, când sunt așezate pe cap, sunt două butoane. Sus, unul mai „gras”, pe care dacă apeși lung schimbi între ANC ON, ANC OFF și Transparency, iar dacă îl rotești controlezi din el volumul. De asemenea, printr-o apăsare scurtă ai Pause și Play. Sub acesta mai e unul înalt și subțire pentru back și forward. Butonul de împerechere (pairing) e cel mai discret și nici nu l-am găsit ușor, e în interior, în colțul din drepta sus cum privești difuzorul. Cum poți deosebi repede casca stângă de cea dreaptă în afară de a căuta butoanele? Păi cea dreaptă are pătratul roșu în timp ce stânga are pătratul alb. De asemenea, pe interiorul benzii de susținere scrie left și right cu alb. Din difuzoare ies două tije subțiri din plastic, care se înfig în corpul principal al benzii de susținere. Aceasta e tot din plastic, un plastic mai gros, mai solid. Sistemul de ajustare al benzii pe cap, nu este ușor de manevrat când sunt deja la tine pe cap, cel mai bine e să le ajustezi înainte de a le așeza. Asta poate părea puțin contraintuitiv, dar funcționează. Sub banda de susținere e un burete alungit care face căștile să se simtă comode. După 2 săptămâni de utilizare zilnică pot spune că la

MSI MPG 271QR x50 QD-OLED – Ultra rapid și cu culori bune?! (review)

Piața monitoarelor de gaming a ajuns într-un punct în care tehnologia OLED nu mai este o noutate absolută, ci mai degrabă un standard firesc pentru segmentul de top. Trăim o perioadă în care producătorii au depășit faza de experimentare și au început să rafineze rețeta, iar MSI MPG 271QR QD-OLED X50 intră exact în această categorie, fiind un display care încearcă să acopere simultan atât nevoile jucătorilor pasionați de competiții, cât și pretențiile celor care pun accent pe acuratețea vizuală supremă. În urmă cu doar câțiva ani, o rată de reîmprospătare extrem de ridicată era rezervată exclusiv panourilor de tip TN sau IPS, panouri care, deși erau foarte rapide, sacrificau masiv calitatea culorilor, nivelul de negru și unghiurile de vizualizare. Astăzi, bariera dintre performanța brută necesară în mediul esports și calitatea excepțională a imaginii cerută de creatorii de conținut a fost dărâmată complet. Avem în față un monitor care promite să ofere totul fără a face acele compromisuri clasice cu care ne obișnuiserăm de-a lungul deceniilor de evoluție hardware. Alegerea diagonalei și a rezoluției pentru acest model nu este deloc întâmplătoare. Discutăm despre un panou cu o diagonală utilă de 26.5 inchi și o rezoluție de 2560 pe 1440 pixeli, un format care reprezintă în continuare punctul ideal pentru echilibrul dintre claritate și ușurința cu care placa video poate procesa imaginile. Sigur, ecranele cu rezoluție 4K sunt din ce în ce mai populare, dar atunci când obiectivul principal este obținerea unui număr mare de cadre pe secundă fără să scazi calitatea prea mult, formatul 1440p rămâne un compromis valabil. Densitatea pixelilor la această diagonală este excelentă pentru utilizarea zilnică, textele sunt suficient de clare pentru munca de birou sau navigarea pe internet, iar în jocuri detaliile sunt redate impecabil fără a pune în genunchi chiar și cele mai performante plăci video de pe piață. La nivel de design și construcție, MSI a adoptat o abordare destul de matură, deși face parte din seria MPG destinată gamerilor. Nu vedem un design excesiv de agresiv, cu unghiuri ascuțite nejustificate sau materiale ieftine. Șasiul este solid, asamblarea este precisă, iar profilul ecranului este extrem de subțire în partea superioară, așa cum îi stă bine oricărui panou OLED modern. Baza standului oferă o stabilitate foarte bună pe birou fără a ocupa o amprentă exagerat de mare, lăsând suficient spațiu pentru tastatură și un mousepad generos. Ergonomia este completă, standul permițând ajustări ample pentru înălțime, înclinare și rotire laterală. Mai mult, oferă și posibilitatea de a roti ecranul la 90 de grade, o funcție extrem de utilă pentru cei care doresc să folosească monitorul ca display secundar pentru a citi linii lungi de cod sau pentru a monitoriza ferestre de chat în timpul streamurilor. Pentru cei care preferă un birou complet eliberat, există evident și montură compatibilă VESA pentru standardul de montare pe perete sau pe brațe articulate independente. Un aspect invizibil la exterior, dar vital pentru performanța pe termen lung, este sistemul de răcire integrat. Tehnologia OLED este sensibilă la căldură, iar temperaturile ridicate pot accelera procesul de degradare a pixelilor organici. Pentru a combate acest fenomen fără a introduce ventilatoare zgomotoase care să atragă praf și să cedeze mecanic în timp, inginerii au implementat o soluție de răcire pasivă bazată pe un radiator de mari dimensiuni. Astfel se disipă căldura eficient pe toată suprafața spatelui, asigurând o funcționare silențioasă și menținând panoul la temperatur sigure chiar și în timpul sesiunilor prelungite de gaming la luminozitate maximă în modul HDR. Conectivitatea este un alt capitol la care acest model strălucește cu adevărat și demonstrează că este construit cu gândul la viitor. Pe lângă porturile clasice, monitorul integrează noul standard DisplayPort 2.1a capabil să susțină o lățime de bandă uriașă de până la 80 de gigabiți pe secundă. Această capacitate masivă de transfer de date înseamnă că monitorul poate afișa rezoluția nativă la rata maximă de reîmprospătare fără a fi nevoie de tehnologii de compresie a fluxului video. Chiar dacă tehnologiile de compresie actuale sunt teoretic fără pierderi vizibile, purștii și jucătorii profesioniști preferă întotdeauna un semnal video pur, nealterat de algoritmi suplimentari care ar putea introduce, chiar și la nivel teoretic, o latență microscopică. Este o dotare excelentă care te asigură că ești pregătit pentru următoarele generații de plăci video. Dincolo de conexiunea video principală, panoul de porturi include și o conexiune reversibilă Type C care oferă o alimentare de până la 98 de wați, pe lângă transferul de date și semnal video. Acest port este un avantaj clar pentru un setup minimalist pe birou, permițând conectarea unui laptop performant cu un singur cablu. Laptopul este încărcat în timp ce trimite imaginea pe ecranul mare și se folosește de perifericele conectate la monitor. O astfel de soluție de conectare directă cu siguranță l-ar face până și pe Claudiu fericit când vine vorba de ordinea cablurilor și organizarea spațiului de lucru. Mai mult, monitorul dispune de un switch KVM integrat, ceea ce înseamnă că poți controla două calculatoare diferite folosind o singură tastatură și un singur mouse conectate direct în spatele ecranului, comutarea între sisteme făcându-se rapid și intuitiv din meniu. Dacă vrei să folosești acest monitor și legat la consolă, află că portul HDMI 2.1 suportă rezoluția 4K la 120 de hertzi, rata de reîmprospătare variabilă și modul automat cu latență redusă. Deci te vei putea bucura de culorile și contrastul excelente ale acestui ecran cu diode organice și pe consolele de ultimă generație precum PlayStation 5 sau Xbox Series X. Monitorul acceptă semnalul nativ 4K de la consolă și îl scalează perfect la rezoluția sa nativă, oferind o imagine extrem de clară și detaliată, fără artefactele vizuale care apar de obicei la monitoarele mai vechi care nu știu să gestioneze corect semnalele video destinate televizoarelor. Calitatea imaginii este dictată de utilizarea panourilor QD-OLED de generație 3, produse de Samsung Monitors. Această tehnologie combină iluminarea organică per pixel cu un strat de puncte cuantice, rezultând într-un volum de culoare superior panourilor concurente bazate exclusiv pe filtre de culoare albe. Roșul este mai intens,

HONOR Watch 6 – Când autonomia gigant întâlnește eleganța de zi cu zi (Review)

Povestea pieței de purtabile este una care mă fascinează continuu. În ultimii ani, am văzut o divizare clară în tabere distincte. Pe de o parte, avem ceasurile inteligente echipate cu sisteme de operare complexe, capabile să ruleze aplicații de sine stătătoare, dar care te obligă să te abonezi la o relație zilnică și extrem de intimă cu încărcătorul. Lucru cu care nu sunt de acord, mai ales dacă vrei să-ți monitorizezi și somnul, caz în care acest dans devine mult mai complex și atent coregrafiat. Pe de altă parte, avem seria de ceasuri bazate pe sisteme de operare în timp real, acele smartwatch-uri care pun pe primul loc autonomia și funcțiile de monitorizare a sănătății, renunțând la luxul de a rula un magazin complet de aplicații. Această a doua categorie a evoluat enorm, iar băieții de la Honor au demonstrat, generație după generație, că despărțirea lor de compania mamă nu a fost doar o mișcare de supraviețuire, ci o oportunitate de a-și rafina propriul ADN tehnologic. Puterea lor de a evolua constant pe o piață atât de competitivă este o demonstrație de reziliență din care toți pasionații de tehnologie au ceva de învățat. Astăzi, pe masa noastră de operație se află cel mai nou și mai dichisit exponent al acestei filosofii: HONOR Watch 6. Design/Construcție Din momentul în care scoți acest dispozitiv din cutie, îți dai seama că inginerii au petrecut sute de ore perfecționând fiecare unghi și fiecare textură. Modelul pe care îl testăm vine într-o nuanță numită Twilight Brown, dar există și o variantă Shadow Black pentru cei care preferă un aer ceva mai clasic, acompaniat de o curea ce imită pielea. Varianta maro are un design clasic, numa bun să se integreze bine în cam toate scenariile în care l-ai căra după tine. Și la nuntă da și pe terenul de tenis :). Marginile curbate și sculptate cu atenție creează o arhitectură pe mai multe niveluri care denotă un spirit competitiv și îndrăzneț. Modul în care sticla se îmbină cu rama din oțel inoxidabil 316L denotă o asamblare meticuloasă.  Este exact genul de precizie mecanică și vizuală care îmi amintește de un sistem extrem de bine pus la punct, la fel de curat și organizat precum un cable management executat la perfecție într-o carcasă de PC, o obsesie pentru ordine pe care o admir constant la colegul meu Bogdan. Fiecare detaliu al carcasei pare intenționat, amintindu-mi de răbdarea de care am avut nevoie când asamblam acel set uriaș LEGO USS Enterprise-D, unde fiecare piesă minusculă are un loc bine stabilit pentru ca rezultatul final să fie cu adevărat o operă de artă. În ciuda faptului că folosește materiale premium, precum oțelul inoxidabil și un spate din polimer ramforsat, ceasul cântărește doar 41 de grame fără curea și are o grosime de doar 10.8 milimetri. Ar fi de menționat că versiunea Twilight Black renunță la Oțelul Inoxidabil în favoarea unui Aliaj de Aluminiu. Să continuăm cu ecranul. Avem în față un display LTPS AMOLED de 1.46 inch, cu o rezoluție densă de 464 pe 464 de pixeli, ceea ce se traduce printr-o densitate a pixelilor de aproximativ 317 ppi. Dar specificația care te va face să ridici o sprânceană este luminozitatea maximă declarată: 3000 de niți. Acesta este un nivel de luminozitate demn de telefoane flagship de ultimă generație, dar să îl ai pe un ecran de ceas este o nebunie absolută în cel mai bun sens posibil. Zilele trecute am ieșit la o plimbare în amiaza mare prin București, mergând pe Bulevardul Lacul Tei, cu un soare de vară care bătea direct pe suprafața sticlei. Informațiile de pe ecran erau la fel de clare și lizibile ca și cum aș fi stat în interior, la umbră. Culorile sunt vibrante, negrul este absolut perfect grație tehnologiei AMOLED, iar fețele de ceas se văd fără probleme. Una dintre fețele mele preferate include o ramă interioară gradată cu un design color block în proporție de o treime albastru cu alb, care accentuează acel stil inspirat din lumea curselor de mașini. Tranzițiile prin meniuri sunt fluide, iar sistemul de operare MagicOS se mișcă decent în mare parte, cu ușoare sacadări pe alocuri. Segmentul de sănătate este cel în care HONOR Watch 6 devine un asistent personal esențial. Dincolo de senzorii clasici cu care ne-am obișnuit deja, precum accelerometrul, giroscopul, busola, barometrul, senzorul de ritm cardiac și cel pentru nivelul de oxigen din sânge, HONOR Watch 6 aduce o funcție nouă extrem de importantă: monitorizarea tendințelor tensiunii arteriale. Deși nu este un dispozitiv medical per se, ceasul reușește să analizeze datele tale pe parcursul a trei zile și să genereze un raport de evaluare a riscurilor, oferind sfaturi științifice pentru gestionarea sănătății tale cardiovasculare. Acuratețea senzorului de ritm cardiac m-a impresionat în mod deosebit prin viteza cu care înregistrează fluctuațiile de puls. Am testat această sensibilitate în moduri mai puțin convenționale. De exemplu, într-o seară mă aflam în mijlocul unui meci extrem de tensionat de PUBG, unde fiecare decizie tactică conta enorm. Ceasul a înregistrat cu o precizie chirurgicală vârfurile de stres și de puls din momentele critice ale jocului.  Monitorizarea somnului a primit și ea îmbunătățiri substanțiale, detaliind cu precizie stadiile de somn profund, REM și somn ușor. Confortul pe timpul nopții este un factor decisiv pentru mine când vine vorba de purtabile, iar greutatea redusă a acestui dispozitiv îl face aproape insesizabil la încheietură. Este atât de comod și profilul său este atât de plat încât nu m-a deranjat absolut deloc nici măcar în momentele în care am dormit cu mâna sub pernă, lucru pe care obișnuiesc să-l fac destul de des lately. Prin funcția Quick Health Scan, printr-o singură atingere de ecran, ceasul compilează toate aceste date vitale într-un raport rapid pe care îl poți consulta instant, fiind extrem de util pentru o verificare de dimineață sau înainte de alergare, efort fizic intens, orice. Pentru cei activi, HONOR Watch 6 se transformă într-un veritabil antrenor la încheietură. Suportă peste 120 de moduri de sport, dar s-a pus un accent deosebit pe modurile profesionale pentru fotbal și badminton. Modul dedicat pentru badminton este fascinant pentru amatorii acestui sport,

AMD Ryzen 7700X3D – Un nou contender pe zona de gaming, la un preț (mai) acceptabil?(review)

Zilele astea s-a lansat un nou procesor, bine ‘Nou” ar trebui să fie cu ghilimele, pentru că acest frumos Ryzen 7 7700X3D nu este chiar nou, dar ca să înțelegeți ce vreau să spun trebuie să vă explic rapid ce înseamnă procesul de binning al procesoarelor. Procesul de binning este, în esență, metoda prin care producătorii de componente electronice transformă variațiile fizice inevitabile din producție într-o strategie de piață eficientă. În timpul etapelor de fotolitografie EUV, fasciculele de lumină expun modele microscopice pe un strat chimic fotosensibil aplicat peste placa de siliciu, la o precizie nanometrică. Cu toate acestea, din cauza dinamicii gazelor, a diferențelor microscopice de temperatură de pe suprafața wafer-ului (Dacă traduc sună puțin aiurea Vafei?… așa că o să-i zicem Wafer de acum încolo, deal with it) și a structurii atomice neuniforme a materialului, cipurile rezultate după gravarea chimică ulterioară nu sunt niciodată identice din punct de vedere al conductivității electrice sau a traseelor printate. Unele tranzistoare comută stările electrice mult mai rapid și la tensiuni mai mici, în timp ce altele necesită ceva mai multă energie sau generează mai multă căldură reziduală la frecvențe înalte. După ce procesul fizic de gravare și tăiere a wafer-ului s-a încheiat, fiecare matrice de siliciu este supusă unui set automatizat de teste electrice riguroase. Producătorul, în cazul de față TSMC, aplică diverse tensiuni și măsoară frecvența maximă la care cipul poate funcționa fără să genereze erori, instabilități sau să se supraîncălzească. În acest moment se ia decizia comercială. Cipurile ideale, care au rezultat din zonele cele mai uniforme ale wafer-ului și prezintă cea mai înaltă calitate a siliciului, sunt sortate pentru a deveni modelele de top, cum este Ryzen 7 7800X3D de exemplu, ca să fim relevanți în contextul procesorului de astăzi, fiind capabile să atingă frecvențele maxime de boost cu un consum optim. Cipurile care funcționează perfect din punct de vedere logic, dar au nevoie de mai multă tensiune pentru a urca în frecvență sau se încălzesc prea tare la limita superioară, nu sunt aruncate. Ele sunt programate din microcod să funcționeze la o frecvență maximă ceva mai redusă, garantând stabilitatea totală a sistemului la parametri ușor mai mici, și sunt reetichetate ca fiind versiunea mai înceată, Ryzen 7 7700X3D. Această strategie le permite companiilor să își maximizeze rentabilitatea din wafer-ul de siliciu procesat cu tehnologie EUV extrem de scumpă, oferind în același timp consumatorilor opțiuni diversificate de preț și performanță. Mai pe scurt, dacă printul nu a ieșit perfect, și na, se întâmplă destul de des asta, atunci Chipul este Binned, dar asta nu este neapărat o tragedie. Pentru că se pot face mai multe lucruri pentru a-l „salva”. Se scad puțin frecvențele maxime până se obține stabilitatea dorită, caz în care este doar ușor mai slab în performanță versus chipul cel mai optim. Sau, în cazul în care problemele sunt ceva mai grave, se ajunge până la blocarea completă a nucleelor instabile. Ca să rămânem la exemplul de față, dacă se dă disable la 2 nuclee rezultatul este un 7600X3D. Această metodă este considerabil mai eficientă din punct de vedere al costurilor de producție versus dacă am configura cu matrițe și cu builduri și wafere specifice pentru fiecare procesor. Așa se grupează și în funcție de precizia rezultatului se pot obține mai multe modele. Acest lucru este valabil pentru toți producătorii, inclusiv pentru clipurile din plăcile video. Deaia când intrii pe specificații vezi de exemplu GB202 ca chipset care stă atât la baza lui RTX 5090 dar și a lui 5090 D sau a lui RTX 6000, care este Full Die, versiunea fără defecte. În fine, să ne întoarcem la procesorul de pe banca de probe de astăzi să luăm mai întâi specificații. Construit pe arhitectura Zen 4 pentru socket-ul AM5, procesorul este echipat cu 8 nuclee și 16 thread-uri, operând la o frecvență de bază de 4.0 GHz cu posibilitatea de a atinge un Max Boost de până la 4.5 GHz. Principalul său avantaj, datorat tehnologiei AMD 3D V-Cache, este memoria masivă: 96 MB L3 Cache (alături de 8 MB L2 Cache), ideală pentru performanță în gaming. Procesorul are un TDP default de 120W, cu niște mici semne de întrebare aici, suportă memorii DDR5 (până la 5200 MT/s în mod nativ, capacitate maximă de 128 GB) și vine cu suport pentru standardul PCIe 5.0. În plus, include și o placă video integrată AMD Radeon cu 2 nuclee grafice. O să tot piperez comparații cu Ryzen 7 7800X3D, în mare parte că ambele vin din același wafer și sunt foarte aproape ca performanță. Deci față de Ryzen 7 7800X3D, 7700-le are în mare parte aceleași specificații, este același număr de nuclee, aceiași cantitate de memorie 3D V-Cache cu singurele diferențe fiind la nivel de frecvențe, unde Base Clock-ul lui 7700X3D este cu 200 de MegaHerzi mai încet ca în cazul lui 7800X3D. Similar, Boost Clock-ul este și el tuned down cu 500 de MHz, de la 5GHz pentru 7800. Practic un binning mai soft, prin underclock, ce explicam mai devreme. O chestie pe care AMD o face foarte bine, în comparație cu Intel este perioada extinsă de suport pentru anumite serii de procesoare. Deci dacă acum cumperi seria 7000 din considerente de buget, măcar poți sta liniștit că recent au anunțat că se va prelungi suportul pentru AM5 chiar și până în anul 2029. Asta înseamnă plăci de bază produse în continuare, procesoare produse în continuare, poate chiar și modele noi lansate și tot tacâmul. Acest lucru este excelent pentru upgradeability, pentru că dacă acest 7700X3D se dovedește a fi insuficient pentru nevoile tale în 2 ani, poți trece la seria 9000, până atunci apare și 9700X3D :). Acum în mintea mea ar fi avut mai mult sens lansarea lui 9700X3D sincer acum, dar necunoscute sunt căile AMD. Sunt sigur că e o optimizare a profiturilor la mijloc sau a eficienței procesului de fabricație a wafer-elor, dar mai mult sens ar fi avut un nou procesor în seria 9000, serie care a arătat, culmea, că merge

Acer NITRO V15 – Începe-ți aventura în gaming portabil (review)

Atunci când vine vorba de laptopuri de gaming, ecuația a fost mereu aceeași: cum obții maximum de performanță fără să-ți golești contul bancar? Acer răspunde din nou la această întrebare cu cel mai nou Nitro V15, un model configurat cu procesorul AMD Ryzen 5 150 și placa grafică NVIDIA GeForce RTX 5050 Laptop Edition. Cu un ecran rapid de 165 Hz și tehnologiile generației noi, această versiune își propune să devină noul „best-buy” pentru gamerii mai pragmatici. Dar își păstrează Nitro-ul ADN-ul de contender pe zona de budget sau a trebuit să facă compromisuri? Haideți să aflăm! Bine, în mod evident că da, a făcut un compromis, pentru că suntem în plină criză de memorii, deci nu avea cum să rămână la fel de ieftin ca versiunea de anul trecut. Seria Acer Nitro V15 s-a consacrat de-a lungul timpului ca un punct de reper pentru piața entry-level spre mid-range de buget. Ea este concepută special pentru utilizatorii care caută un echilibru corect între preț și performanță, fără să plătească extra pentru dotările seriilor mai scumpe. Este alegerea ideală pentru studenți, tineri sau gameri care își doresc un dispozitiv capabil pe care să ruleze cât-de-cât fluid titlurile preferate, dar care au nevoie și de un laptop versatil pentru viața de zi cu zi. În plus, designul generațiilor recente a devenit mult mai sobru, permițându-i să se integreze discret atât într-o sală de curs sau la birou, cât și pe deskul de gaming de acasă. La capitolul design și construcție, Acer Nitro V 15 renunță la estetica agresivă specifică vechilor generații și adoptă un aspect sensibil mai modern și rafinat. Carcasa finisată în nuanța Obsidian Black este realizată dintr-un policarbonat durabil, cu o textură mată plăcută la atingere, dar care păstrează rigiditatea necesară utilizării zilnice. Capacul superior este decorat subtil cu linii geometrice discrete și noul logo Nitro, oferindu-i laptopului o prezență elegantă. Cu o grosime de 23,5 mm și o greutate de aproximativ 2,1 kg, șasiul este surprinzător de compact pentru un laptop de gaming de 15,6 inchi, fiind ușor de transportat într-un rucsac la facultate sau la birou. Construcția generală se simte solidă, balamaua ecranului oferind o rezistență optimă și permițând ridicarea ușoară a panoului, în timp ce ridică ușor partea posterioară a bazei pentru a îmbunătăți fluxul de aer dedesubt. Pe partea de conectivitate, Nitro V 15 stă excelent și oferă o selecție completă de porturi distribuite pe ambele laturi ale carcasei. Laptopul pune la dispoziție un port rapid USB4 Type-C cu suport DisplayPort și încărcare Power Delivery, trei porturi USB 3.2 Gen 1 Type-A, o ieșire video HDMI, un port de rețea RJ-45 Ethernet Gigabit, mufa jack combo de 3.5 mm pentru căști și microfon, conectorul dedicat pentru alimentare și un slot pentru securizare Kensington Lock. Dincolo de jocuri, configurația oferă resurse mai mult decât suficiente pentru sarcini creative și de productivitate. Datorită accelerării hardware oferite de placa video și puterii de procesare a CPU-ului Ryzen 5 150, laptopul gestionează fără probleme editarea foto-video în proiecte de nivel mediu, aplicațiile de design grafic, mediile de programare sau sarcinile intensive de multitasking. Totodată, prezența noii arhitecturi grafice deschide ușa către aplicațiile moderne bazate pe inteligență artificială, făcând din acest Nitro V15 un partener bun atât pentru muncă, cât și pentru distracție. Oricât de mult aș vrea să vorbesc despre un dispozitiv în materie de utilitate în viața de zi cu zi, parcă ceva în ființa mea nu poate să se abțină să nu știe exact ce, cum și în ce condiții poate respectivul dispozitiv, în cazul de față Nitro V15-le celor de la Acer. Așadar știți ce urmează: 3DMarkul nostru cel de toate zilele. Nu am rulat tot, am vrut să-mi fac o idee generală asupra performanței lui Nitro V15, care nu vrea să fie un powerhouse în gaming, ci mai degrabă un dispozitiv care-ți va fi alături și la greu fără să te coste un rinichi. Deci scoruri precum 2300 puncte în Speed Way, 2100 în Nomadul de Oțel, 5700 puncte în Port Royal și 4223 în Time Spy Extreme sau 5820 în Fire Strike Ultra. Sunt în grafic cu ce ne-am aștepta de la un 5050, deci mergem mai departe. For good measure și ca să vedem cu ce fel de stocare vine din fabrică noul Nitro V15, am pornit și un CrystalDiskMark, iar rezultatele, mai ales pentru grila de preț în care se încadrează acest laptop de la Acer, au fost excelente. Avem circa 4800 de MB/s viteză de citire, cu 3500 pe scriere sunt în grafic cu majoritatea SSD-urilor PCIe Gen 4, deci nu vei avea probleme de bottleneck din partea stocării. Testarea rapidă în 3DMark ne-a arătat că RTX 5050 nu este cel mai puternic chip din seria 5000 de plăci video de laptop, asta știm cu toții, fără îndoială. Ba mai mult de atât este, cel puțin momentan, cam varianta entry pentru toată seria, deci nu poți avea așteptări de 5090 de la el că pleci pe picior greșit din start. Ce poate foarte bine să facă însă RTX 5050 Laptop Edition este gaming la Full HD în majoritatea jocurilor pe care i le vei arunca în poală. Bine, excepții vor fi întotdeauna, în mare parte pentru că limita vine din partea memoriei video dar și a vitezei plăcii în sine. Fiind un dispozitiv hibrid prin definiție, un astfel de laptop trece cu ușurință peste granițele gamingului pur. În titlurile eSports competitive, combinația dintre hardware-ul nou și ecranul la 165 Hz oferă o experiență extrem de fluidă, în timp ce în jocurile AAA moderne permite o rulare confortabilă la rezoluție Full HD, ajutată din plin de tehnologiile de generare de cadre și upscaling ale noii serii RTX. Și ca să descoperim limitările acestui model am pornit jocul meu preferat de chinuit dispozitive, DOOM: The Dark Ages. Doar că de data asta am plusat și cu niște gameplay nou pentru că tocmai s-a lansat un DLC numit Revelations care ne mai adaugă niște context pentru povestea Doom Slayerului dar și a noilor Hell

Epomaker Glyph, tastatură mecanică, design retro și funcții moderne (review)

Epomaker Glyph e un hibrid, o combinație între o mașină de scris, pe care astăzi o găsești în anticariate, și o tastatură modernă de PC. Dacă e și utilă pe cât e de fun, vei descoperi în rândurile următoare. Nu sunt un mare fan al tastaturilor, deși îmi place să scriu, iar când chinezii de la Epomaker ne-au propus să testăm ce vrem din „curtea lor”, am zis că n-are rost să încerc ceva banal. Am navigat printre zecile de tastaturi cu aspect standard de pe site și Epomaker Glyph este cea care mi-a atras atenția. Unii o vor încadra la „gimmick”, dar câțiva nostalgici, care au folosit o mașină de scris, o vor alege fără ezitare dintr-o mare de tastaturi care arată banal. De asemenea, mi se pare că sloganul „make tech fun again” se potrivește perfect cu Epomaker Glyph. Dacă cauți Epomaker pe unele site-uri de business apare ca fiind din New York. Nu e greșit, dar nici toată povestea, probabil au deschis și acolo o firmă pentru acces pe piața americană. Compania e din Shenzen, China. Epomaker Glyph, design și specificații Revenind la Epomaker Glyph, este probabil cea mai lată, mai groasă și mai grea tastatură pe care am testat-o până acum. Și are 2 ecrane, unul pe stânga, îngust, care afișează doar data și unul în dreapta, cu ora, tipul de conexiune și încărcarea bateriei. Pe partea stângă are o manetă micuță pentru back și forward, iar pe dreapta un rotor pentru volum, care influențează și iluminarea tastaturii. Cum se vede și din poza de deasupra, dongle-ul USB-A e ascuns de o mică ușiță culisantă sub tastatură. Tot pe spate, în cele patru „colțuri” tastatura are două piciorușe mai înalte și două mai mici ca de laptop. Ca să vorbim mai aplicat, Epomaker Glyph măsoară 34,7 × 20,7 × 5,7 cm și cântărește aproape cât un laptop de 14 inch, adică în jur de 1.200 de grame. Are o grosime maximă de 5,7 cm și observ acum, când scriu, că toate dimensiunile se termină cu 7. Sub forma unei mașini de scris se „ascunde” o tastatură ANSI 75%, cu 83 de taste, hot-swap, montaj de tip top-mount și cinci „straturi” de amortizare, ca să nu se simtă prea țeapănă. Acestea sunt spumă absorbantă pentru zgomot, pad pentru switch-uri, pad de amplificare a sunetului, pad pentru soclul switch-urilor și silicon la bază. Pe stânga de la ESC în jos, până la Shift, tastele sunt aranjate crescător, ca „într-un castel” sau e poate doar imaginația mea. Pe dreapta e mai multă „dezordine organizată”, dar sunt toate acolo. Singurul lucru care m-a pus în dificultate la început este că tasta Delete nu e sus în dreapta, unde mă așteptam, ci undeva mai spre mijloc. Când scrii ai parte de un sunet „thocky”, plin, care justifică măcar parțial designul de mașină de scris. Tastele au înălțime uniformă, sunt din PBT (un soi de plastic mat) și au culoarea crem cu excepția tastei ESC și ENTER care sunt verde mentă. Majoritatea tastelor sunt rotunde în forma unor capace de sticlă de suc sau bere, dar chiar și cele care n-au formă rotundă au acele striații specifice pe margine. Materialul e plăcut la atingere și Epomaker spune că tastele sunt rezistente la lustruire și la transpirația degetelor. N-am transpirat scriind pe Epomaker Glyph și nici n-am folosit-o atât de mult timp ca să pot confirma că rezistă în timp. Switch-urile din dotare sunt Epomaker Wisteria V2, liniare, lubrifiate din fabrică, cu o durată de viață de 5 milioane de apăsări, potrivit producătorului. Bateria este și ea uriașă la cei 8000mAh, așa că n-o să ai probleme cu autonomia. Deși e tastatură mecanică și e ușor să te duci cu gândul la gaming nu sunt scoase în evidență tastele WASD și nici nu e gândită pentru gaming competitiv, unde fiecare milisecundă contează. Chiar dacă pare desprinsă din secolul al XX-lea, Glyph ascunde suficiente funcții moderne încât să nu fie doar de decor. Are conectivitate triplă (2,4 Ghz prin dongle USB, Bluetooth și USB pe fir), memorie pentru mai multe dispozitive, iluminare RGB configurabilă și suport complet prin aplicația Epomaker Driver. Sub carcasa inspirată de o mașină de scris se află o tastatură mecanică modernă, doar costumul aduce a vintage. Experiența de utilizare Prima dată am conectat-o la laptopul pe Linux și m-am întors în timp, pe 14 martie 2000. Da, din păcate nu comunică complet cu Linux (am citit undeva că se găsește soft compatibil pe GitHub), iar pe site-ul producătorului apare că tastatura e compatibilă numai cu Windows, MacOS și Android. Dar am rezolvat ușor problema, am restartat laptopul, am intrat în Windows, și a afișat data și ora corect, apoi m-am întors pe Linux și am continuat să o testez. Sigur, am mai revenit pe Windows ca să instalez aplicația și o să vorbim și despre asta puțin mai târziu. Apoi am conectat-o prin Bluetooth la telefon și am fixat telefonul vertical în „șanțul” din stânga de deasupra tastaturii. Acolo poți pune și o tabletă sau orice alt dispozitiv care se poate conecta cu tastatura. Am scris bine și pe ecranul telefonului deși diferența de dimensiuni dintre telefon și Epomaker Glyph e ridicolă. Ca să scriu cu diacritice pe Android am instalat aplicația More Physical Keyboard. Așa am descoperit că a fost scoasă din magazinul Play și a trebuit s-o instalez de pe net descărcând-o ca apk. Nu e cea mai bună soluție din punct de vedere al securității în acest moment, dar cu asta ne ocupăm, cu testarea de tehnologie. Desigur, asta nu e o problemă care ține de tastatură, ci de Android. Ideea e că am scris un mic text pe telefon să văd cum se comportă și a mers foarte bine. Apoi am intrat în Windows am instalat aplicația Epomaker Driver și am navigat prin toate meniurile ca să-mi fac o idee. Este extrem de complexă, dar cel mai tare m-a impresionat că are o mulțime de moduri de iluminare. Copilăresc desigur, pentru că nici nu sunt

Republic of Gamers Edition 20 – O colecție aniversară foarte interesantă (short review)

Pentru cei care nu știu ce este Republic of Gamers Edition 20, să vă ofer niște context, anul 2026 marchează aniversarea a 20 de ani de existență a brandului Republic of Gamers, divizia ASUS dedicată gamerilor sau a gamingului în general. Sunt cele mai forțoase și mai bengoase componente sau periferice destinate gamerilor care în general au și un aspect la fel de gameristic. Primele piese ROG au fost plăci de bază. cu prim reprezentant fiind chiar un ROG Crosshair, după cum se poate observa și în imaginea de mai jos. Doar că ROG nu s-a limitat doar la plăci de bază, iar începând cu 2007 au adăugat Logo-ul ROG chiar și pe laptopuri. 2008 ne aduce prima placă video ROG, un 9800GT Matrix, în 2009 au combinat 2 plăci grafice ROG într-un singur produs, iar în 2010 iese ROG Rampage III Extreme, o placă de bază excelentă în overclocking, ba chiar decorată cu ceva recorduri, pentru momentul respectiv. În mod evident că nu voi marca oricare produs ROG lansat vreodată, pentru că sunt literalmente mii, doar menționăm câțiva primi pași, pentru că mi se pare destul de interesantă evoluția companiei care acum produce aproape orice ține de un PC. Continuăm cu anul 2013, când avem deja prima placă video cu sistem de răcire hibrid, ROG Poseidon GTX 780. 2014 a marcat primul monitor ROG și un PC pre-built compact numit ROG G20. (Ca o mică paranteză, cred că am văzut mai pe la toate concursurile din țară la care participa ASUS, niște PC-uri compacte ROG, cred că era modelul G36, deci utile erau în multe scenarii). Mai sărim câțiva ani, până în 2017, când am pus mâna pe primul Zephyrus, cel mai subțire laptop de gaming, de la acea vreme, evident, dotat cu un GTX 1080. Îmi aduc aminte și acum ce prezență avea acel model, atât în fiecare showroom la care era expus dar și la fiecare eveniment la care-l întâlneam. 2018 a fost un an important pentru mai multe motive. Am avut primul Ryujin, adică primul AIO CPU Cooler marca ROG, primul monitor 4K@144Hz din lume dar și primul telefon creat exclusiv pentru gaming, ROG Phone. A fost mare nebunie cu ROG Phone-urile care au venit an de an cu o tonă de optimizări și idei excelente pentru gamerii interesați de joaca pe telefon. Păcat că s-au cam oprit cu telefoanele cei de la ASUS. Zephyrus G14 a apărut în 2020 și a adăugat în portofoliul ROG și cel mai puternic laptop de 14 inchi din acel moment. Designul liniei Zephyrus mi-a plăcut întotdeauna, pentru că nu a țipat GAMING, uite-te la mine precum fac seriile cele mai mari și butucănoase de la ROG. Era mai plăcut, mai finuț, mai pus pe treabă fără să iasă în evidență prea tare. În 2023 am văzut primul ROG Ally, care deși își consuma mai repede bateria decât face Apple Watch-ul tău, a fost un succes destul de mare încât să spawneze multe alte versiuni ulterioare, atât de la ROG cât șăi de la competiția de la Lenovo sau MSI. În același an am pus mâna pentru prima dată, sau mă rog, am pus degetele pentru prima dată pe un ROG Azoth și atunci am înțeles că ASUS a început să ia în serios zona asta de tastaturi premium, cu tot cu antifonare, cu stabilizare bună și lubrifiere din fabrică a switch-urilor. Și tot în 2023 am văzut și primul Hyperion, monstrul de carcasă care cântărește 20 de Kilograme înainte să-i instalezi un PC înăuntru. 2024 a fost important, pe lângă puzderia de produse lansate sau refresh-uite, pentru lansarea globală a sistemului BTF, adică plăci de bază dar și diferite alte componente, de la carcase la plăci video compatibile, care au conectorii pe spate pentru a elibera interiorul carcasei de cabluri și conectori urâți. Și bineînțeles, cum putem uita de implementarea ROG Astral, care a văzut lumina zilei pentru prima dată pe un RTX 5090, în anul 2025. Aceasta este fără îndoială cel mai puternic și capabil sistem de răcire pe aer implementat de un integrator mare. Și mai are și 4 ventilatoare. Că na, există și alte soluții custom, sau răcire pe apă cu radiatoare de 360mm, inclusiv o versiune Astral, dar vorbim de răcire pe aer aici. Am vrut să fac acest scurt și foarte rapid istoric ca să vă faceți o idee asupra istoriei ROG, a unei divizii care a inovat destul de mult în zona de gaming. Bineînțeles că nu am vorbit despre toate produsele lansate că stăteam la acest articol cam până când sărbătoreau 25 de ani de ROG, nu asta era ideea. Voiam să arăt că sunt o companie foarte agilă care și-a păstrat ADN-ul de gamer-oriented și care din când în când te mai surprinde cu ceva mișto la care nu te așteptai. Ei bine, ca să marcheze această ocazie specială, am avut plăcerea să vedem zeci de produse din portofoliul ASUS ROG care au apărut la Computex în haine sau ediții speciale. Seria aniversară ROG 20th Anniversary propune un limbaj vizual sofisticat, îmbinând nostalgia originilor cu estetica viitorului. Designul gravitează în jurul contrastului clasic dintre negrul dominant și accentele ROG Red, o combinație cromatică care țipa ROG în mijlocul anilor 2000. Ea care evocă pasiunea și spiritul pur de gaming de la care a pornit brandul. Acest tribut adus moștenirii ROG este completat de inserțiile Radiant Gold, adăugate special pentru a celebra două decenii de performanță. Detaliile aurii nu doar că marchează caracterul exclusivist și premium al acestei ediții limitate, dar transformă perifericele în adevărate piese de colecție ce respiră prestigiu. Dincolo de omagiul adus trecutului, componentele integrează elemente ultra-moderne prin finisajele Crystal Lens. Inspirate de fascinația pasionaților de hardware pentru componentele la vedere, aceste zone transparente oferă o profunzime eterică mouse-ului și tastaturii, sugerând ingineria complexă de sub carcasă. Această fuziune între negrul impunător, roșul nostalgic, transparențele futuriste și aurul aniversar definește o identitate vizuală unică. Rezultatul este un design conceptual puternic, cam prea puternic pentru unele din serie, nu

SoundCore Sleep A30, căști pentru somn cu ANC (review)

SoundCore Sleep A30 sunt niște căști create special pentru somn, cu anulare activă a zgomotului (ANC), sunete relaxante, alarmă integrată și o cutie care poate detecta sforăitul. Am dormit mai bine cu ele, dar n-a fost chiar dragoste la prima vedere. Anker SoundCore Sleep A30 este primul produs din categoria tehnologie pentru somn pe care-l testez și experiența a fost deopotrivă interesantă și puțin ciudată. Nu e vorba despre un smartwatch care îți spune dimineața că ai dormit prost, lucru pe care probabil îl simți deja, ci despre un dispozitiv care încearcă efectiv să te ajute să adormi și să nu te trezești la fiecare zgomot. Somnul e o stare foarte personală, una în care nu știi de tine, dar pe care, la modul ideal, ai vrea să ai mai mult control. Am auzit de curând despre înotători de anduranță care spun că pot dormi cu jumătate de creier și înota cu cealaltă, la fel ca delfinii. SF-uri pentru mine, care nu dorm întotdeauna bine nici în patul meu. De aici și dorința de a testa SoundCore Sleep A30. Cred că marea majoritate a tehnologiilor din electronicele moderne de larg consum sunt destinate mai degrabă distracției decât utilității. Sigur, ele sunt ambalate în așa fel încât să pară utile, dar la o analiză mai atentă nu oferă nimic folositor. Pe când un produs care te ajută să dormi sau îți înlesnește somnul mi se pare infinit mai folositor și discuția despre preț mi se pare diferită din această perspectivă. Dar să lăsăm deoparte teoriile și considerațiile mai mult sau mai puțin subiective despre somn și tehnologie în general și să vedem cum funcționează căștile SoundCore Sleep A30. SoundCore Sleep A30, micile „țestoase” SoundCore Sleep A30 sunt niște căști mici TWS într-o cutie, care prin comparație este foarte mare. Au un corp rotund și lat, asemănător unei carapace, motiv pentru care le-am poreclit rapid „țestoasele”. Forma nu este aleasă doar pentru aspect. Căștile trebuie să intre aproape complet în ureche și să nu te incomodeze atunci când dormi. Au canalul (distanța dintre difuzor și ieșirea căștii) de ghidare a sunetului mai scurt decât cel al unor căști normale, aripioare moi pentru fixare și mai multe dimensiuni de dopuri. În cutie găsești dopuri din silicon, dopuri cu interior din spumă și „aripioare” de mai multe dimensiuni. Aripioarele astea sunt niște costume semitransparente care acoperă și protejează căștile. Merită să pierzi puțin timp cu alegerea combinației potrivite dacă ești pretențios, dar eu am dormit cu ele exact așa cum au venit în cutie. În cazul unor căști obișnuite, o fixare imperfectă poate înseamna că se aud mai slab sau că-ți cad din urechi. În cazul SoundCore Sleep A30, să nu se potrivească poate însemna o noapte de nesomn, dacă nu te enervezi și le scoți. În modul pairing intră apăsând butonul din spatele carcasei, în dreapta portului USB-C. Se bagă în urechi (evident) și poți asculta muzică relaxantă sau sunet alb cu ele conectate la telefon sau tabletă, dar le poți utiliza și fără conexiune Bluetooth. Adică suportă descărcarea locală a unui clip audio din aplicația Soundcore care se repetă în buclă și pe care-l poți asculta toată noaptea fără conexiune la telefon. Le-am setat ca atunci când adorm sunetul să fie complet oprit, indiferent că acesta vine direct din căști sau de la telefon prin Bluetooth. Și ca să fiu mai exact, de câte ori am încercat să adorm cu sunet alb pe căști nu am reușit. Dar am dormit foarte bine cu ele doar cu ANC-ul activat. Fiind mici intră bine în urechi și blochează parțial cu corpul lor sunetul, iar peste asta se adaugă și software-ul de anulare activă a zgomotului, ANC-ul. Un cumul de blocare pasivă și activă a sunetului. Căștile au 3 grame fiecare, un diametru al difuzorului de 4,6mm, folosesc Bluetooth 5.4 și au certificare IPX4, deci rezistă la transpirație sau stropi accidentali, dar nu sunt făcute pentru duș, piscină sau alte idei crețe care-ți vin pe la 2 noaptea. Aplicația SoundCore Aplicația Soundcore pentru căști e mai stufoasă decât m-aș fi așteptat și dacă doar vrei să dormi această complexitate poate fi descurajantă. Cel mai bine e să te familiarizezi cu căștile din timpul zilei, nu să te apuci să le setezi din aplicație la ora la care te culci, că s-ar putea „să-ți prinzi urechile”. Nu e rocket science, dar pentru o pereche de căști pe care să le pui în urechi și să dormi, meniul este destul de complex. O mică problemă cu aplicația este că la fiecare intrare în ea îmi apare mesajul „Soundcore has stopped”. Dacă ignori avertizarea, pe prima pagină, în afară de nivelul de încărcare al căștilor și a cutiei, apare butonul de setări, dacă ești conectat prin Bluetooth sau nu, plus încă cel puțin 10 secțiuni. Una dintre cele mai ciudate funcții, pentru o pereche de căști, dar utilă, e că au alarmă, o sonerie pe care poți s-o setezi la fel ca pe telefon sau pe smartwatch ca să te trezească. Spre exemplu, am pus alarma în aplicație să mă scol la 7.30 și la ora respectivă primesc în căști o sonerie imposibil de ignorat. Poate cineva o să zică că „nu e mare șmecherie”, dar dacă nu porți smartwatch și nu vrei ca soneria ta să trezească pe toată lumea din cameră, e chiar o idee excelentă. Dar cea mai mare surpriză la țestoasele astea a fost că se aud bine și în rest, nu sunt doar niște căști pentru somn, care altfel sună slab. Și poate ar trebui să mă fi așteptat, după ce am folosit mult timp Soundcore q45, niște căști care arată cât se poate de generic, dar care altfel sunt excepționale. Hai să ne înțelegem la ce mă refer când zic că niște căști sunt excepționale: sunt solide, au o autonomie mare, sunt comode, se aud bine și au ANC. Nu un bine de nivel audiofil, un bine pentru omul care poate sesiza claritatea vocii, un bas solid și o claritate generală

HONOR Magic V6 testează LIMITELE FIZICII! (review)

Deși modificările par absolut incrementale, dacă pui V5-ul de anul trecut lângă V6-le proaspăt lansat, totuși ce rezultă din adunarea tuturor într-un singur pachet este că avem în față un pliabil excelent, hai să vedem împreună de ce zic asta. Design/Construcție În mare parte Magic V6 arată ca V5-ul pe care-l înlocuiește, cel puțin la exterior. Bine, nici formatul acesta standard de Fold nu permite schimbări drastice. Noul Honor Magic V6 rafinează și mai mult conceptul de telefon pliabil, reușind să ofere un profil subțire de doar 9.0 mm grosime când este pliat și 4.0 mm sau 4.1 mm când este deschis. Deși este cu o fracțiune de milimetru mai subțire când e deschis, comparativ cu Magic V5, care măsura 4.1 sau 4.2 mm, noul model menține o greutate extrem de competitivă, cuprinsă între 219 și 224 de grame, în funcție de finisajul ales (negru sau roșu) În continuare, telefonul este destul de top-heavy, ca și V5-ul dinaintea lui, în mare parte pentru că acel camera bump acomodează ceva hardware care, în mod evident, cântărește niște grame. Și în continuare, pentru cei mai neîndemânatici dintre noi, Honor include în pachetul acestui pliabil de peste 2000 de euro o husă care să te salveze de la căderi accidentale. Husă care are acel inel foarte util pentru când vrei să folosești telefonul în poziții cât mai creative sau de care să te folosești ca extra ancoră în utilizarea one-handed. Știu că e de la sine înțeles, dar sunt încă producători care la un telefon atât de scump nu includ o husă în pachet. E important de marcat că Magic V6 este primul pliabil care bifează standardele de rezistență la apă și praf IP68 și IP69. IP69 înseamnă că rezistă la jeturi puternice de apă, chiar și caldă dar și scufundări în apă îndelungate, dar pentru mine cel mai important este 6-le din această ecuație. Dacă nu știți, prima cifră a IP-ului ne indică rezistența la praf, iar nivelul 6 spune dust proof, ceva absolut fenomenal pentru un pliabil, praful fiind un călcâi a lui Ahile pentru toate balamalele telefoanelor îndoibile. Ce înseamnă asta? Că șansele ca balamaua ta să înceapă în timp să producă sunete ciudate, ca ușa aia bântuită de la casa bunicilor, sunt minime. În materie de suport pe termen lung, trebuie să lăudăm Honor pentru că Magic V6 va primi 7 ani de update-uri Android și tot 7 ani de update-uri de securitate, deja la același nivel cu Samsung. Bravo. Performanță Experiența de utilizare se bazează pe ecranul interior pliabil LTPO AMOLED cu diagonala de 7.95 inch, care păstrează rezoluția generației anterioare, dar se menține la o luminozitate maximă excelentă de 5000 de niți. Adevărata schimbare se observă pe partea exterioară, unde Magic V6 plusează cu un ecran ușor mărit de 6.52 inch, reprezentând o evoluție clară față de panoul de 6.43 inch de pe V5. Acest nou ecran extern LTPO2 OLED atinge o luminozitate de vârf de 6000 de niți și este protejat de sticla Honor Anti-scratch NanoCrystal Shield. Ambele display-uri beneficiază de un strat anti-reflexiv și de suport dedicat pentru stylus, în timp ce confortul vizual pe timp de noapte sau în sesiuni lungi este asigurat de tehnologia PWM Dimming de 4320Hz și de noul sistem AI Defocus Eyecare 2.0. Urmărirea știrilor, scrierea tuturor mailurilor dar și consumarea de conținut multimedia au fost reale plăceri, mai ales în avion, perfecte pentru câteva episoade din serialul vostru preferat. E întotdeauna dificil de redat pe filmare, dar ecranul este foarte competent, la nivel cu Samsung și asta spune multe. Bine, ecranul interior se pretează mult mai bine la folosirea mai multor aplicații simultan, regim de multitasking, ceva ce utilizatorii de Fold se așteaptă de la pliabilul lor viitor, iar aici raportez că Honor are în ecosistemul MagicOS un portofoliu de funcții ajuns la maturitate, cel puțin în ceea ce privește utilitatea acestora în contextul unui ecran de foldable. Multitaskingul este ușor, la-ndemână și chiar rapid de deprins. Poți copia lejer textul dintr-o aplicația doar ca să-l tragi efectiv pe a doua sau a 3-a aplicație deschisă în lateral. În plus, dacă nu reușești așa, ai întotdeauna Magic Portal, acest copy paste global implementat de HONOR, de care te poți folosi și care merge foarte bine. Sidebarul care apare când activezi Magic Portal are sugestii variabile, alese atent de un AI care interpretează contextual ce ai copiat ca să-ți dea cele mai bune sugestii de aplicații. Apare și o funcție nouă în acest ecosistem, botezată Multi-Flex. Aceasta îți permite să pornești trei aplicații direct din Dock și apoi să navighezi fluid, prin scroll între ele. Apropo, acel Dock care apare în partea inferioară a ecranului este fix ce trebuie ca să navighezi mai ușor prin aplicațiile de care ai nevoie sau pe care vrei să le deschizi simultan. Este o implementare foarte asemănătoare cu funcția Boundless View pe care am întâlnit-o deja pe Oppo Find N6. Mă bucură atenția acordată în MagicOS funcțiilor implementate exclusiv pe telefoane pliabile. Da, ok, Magic OS cam seamănă cu iOS, au împrumutat și toată ideea cu transparența, dar încă de anul trecut de la Magic8 Pro au avut funcții mai avansate de customizare a efectului de transparență și colorare a icoanelor sau e diferitelor ferestre ale sistemului. La capitolul putere de procesare, Honor Magic V6 face trecerea la platforma superioară Snapdragon 8 Elite Gen 5 pe tehnologie de 3 nanometri. Acest procesor octa-core modern, răcit relativ eficient printr-o soluție internă cu cameră de vapori, aduce un spor de performanță vizibil în comparație cu chipset-ul Snapdragon 8 Elite folosit pe modelul V5. Ce am vrut să zic prin relativ? Stați să vă explic. Recunosc că în regim de temperatură normal pentru început de vară, deci un 24-25 de grade la interior, Magic V6 a cam dat fail în testarea de anduranță a sistemului de răcire. Obișnuiesc în general să testez în 3DMark Wild Life Extreme Stress Test pentru a vedea acel procent de stabilitate ca să am o imagine asupra cum se comportă telefonul

007 First Light – O experiență foarte BOND-tastică (review)

Mi-era dor de un joc cu spioni și de mult timp nu am mai avut un James Bond care chiar să mă intereseze. Și nu mă refer aici la tentativele stângace de a mulge numele francizei sau succesul unui film proaspăt lansat doar ca să facă o poveste aproape identică și lipsită de creativitate, în care tu ești fix actorul din film, cu tot cu vocea lui la pachet. Nu, eu personal nu voiam așa ceva. Ce aștept de la un joc care vrea să fie plasat în universul James Bond este o poveste captivantă, cu spioni, în care nu sunt reprodus fix actorul din filmul cel mai recent și nu joc o poveste similară cu cea de pe ecran. Ce sens mai are? Mă duc la film, îl văd și gata. Nu, vreau ceva separat, o reinterpretare sau o poveste scrisă în stilul Bond, care să mă facă să vreau să intru în pielea spionului britanic, să descopăr misterul, să prind răufăcătorul și să pătrund în miezul celei mai recente conspirații care ar putea duce la eradicarea unui oraș sau a unui status quo. Și recunosc că m-am bucurat când am văzut că se ocupă IO Interactive de viitorul joc Bond, chiar dacă experiența lor era, în mare, în alte francize. Cred că toată lumea din online, după ce a văzut toate trailerele și gameplay-ul pre-lansare pentru 007: First Light, a făcut asocierea asta din prima, pentru că a fost foarte la îndemână: Hitman cu Uncharted. Și da, reflectă cumva feel-ul jocului, pentru că ai bucăți în care trebuie să te furișezi mai ceva ca în Hitman, dar ai în același timp secțiuni de explorare și de cățărare tipice Uncharted. Deci este un mix bun între cele două francize și recunosc că mă așteptam ca anumite tehnici în care sunt deja experți cei de la IO Interactive să fie prezente și în First Light. Dar nu este excesiv; jocul nu este un Hitman îmbrăcat mai lejer și asta este o diferențiere importantă de făcut din start. First Light nu îți dă pe mână agentul infailibil de la început. Îl joci pe un James Bond de 26 de ani (jucat de Patrick Gibson), un fost pilot din Royal Navy, impulsiv și pe alocuri imprudent, grăbit. Scenariul (scris de Michael Vogt, cel din spatele trilogiei Hitman) se simte mai aproape de realismul din Casino Royale și de romanele lui Ian Fleming. Este o poveste de origine bine construită, unde chiar simți că Bond „își câștigă numărul”. Apropierea asta de Casino Royale, adică James Bond-ul lui Daniel Craig, mă bucură tare pe mine personal, pentru că acest stil îmi place mai mult decât versiunile din trecut. OK, James Bond era spionul ăla carismatic, care avea întotdeauna la el cele mai bune replici și cele mai bune mișcări, dar mie personal mi se părea prea implauzibil. Eu întotdeauna am rezonat mai mult cu James Bond-ul modern, mai vulnerabil, mai la limita supraviețuirii. Știu că mulți dintre voi nu veți fi de acord și îmi asum contrazicerile care vor veni în comentarii, și asta e ok. Acest stil este mai potrivit în contextul unui James Bond tânăr, care încă nu are experiența pe care o avea Sean Connery sau Roger Moore. Săracul abia a ieșit din training și deja ia parte la situații necunoscute, este aruncat în conspirații puternic dezvoltate și trebuie cumva să deslușească toate misterele care i se pun în brațe. În ecuația aceasta a unui James Bond necizelat, netrecut prin viață, intră supporting cast-ul, cap de serie fiind Greenway, care mi se pare că e exact ce trebuie ca să te ducă la următorul nivel al spionajului. Este un personaj secundar bine conturat; Greenway joacă rolul mentorului care trebuie să te țină în frâu, să-ți tempereze toate reacțiile și să te învețe, pe cât posibil, tehnici care în viitor vor fi esențiale în cariera ta de spion din seria 00. Doar că și Greenway este om, are și el piticii lui pe creier și trecutul lui, după cum vei afla pe parcurs. Problema e că, deși campania îți ia în jur de 14-18 ore, actul final pare comprimat, poate ușor grăbit. Relațiile dintre Bond și personajele secundare importante nu au timp să respire – iar aici mă gândesc fix la Greenway sau la Isola. Trecerea de la stadiul de recrut la cel de spion global se face mult prea repede în ultimele capitole, iar impactul emoțional are de suferit. Pedala de accelerație a fost apăsată către finalul jocului mai ceva ca în filmele alea care țin două ore și, când mai ai 15 minute din film, îți dai seama că nu mai au timp să închidă toate firele narative, așa că o să ai textul acela enervant la final care-ți zice că totul e bine și ce a mai făcut fiecare personaj. Sincer, în ultima oră a jocului am fost convins că o vor lăsa într-un cliffhanger imens pentru următorul joc, dar cumva o scot la liman. Finalul este rewarding și da, bineînțeles că rămâne un semn de întrebare pentru o continuare, ceea ce este cumva standard pentru James Bond. Să fiu sincer, fără să dau prea multe spoilere, mi s-a părut destul de bine atinsă partea cu AI a poveștii. Cumva, IO Interactive au lovit într-o rană destul de deschisă în prezent, aceasta a implementării AI-ului oriunde și în orice domeniu. Îmi place alegerea și face jocul să rezoneze și mai mult cu perioada în care trăim. Mai mult nu zic. Nu vom detalia nici despre bad guys, sunt ok conturați, nu extrem de memorabili însă dar suficienți cât să te țină prins în atmosfera jocului, iar asta e mai greu de făcut decât pare. Atât cu povestea, să continuăm cu jocul în sine, cum se simte, cum se joacă. Deși sunt destule momente în care jocul te lasă să abordezi diferit anumite misiuni, atât prin traseul ales pentru a ajunge la destinație, cât și prin modul în care ori te furișezi, ori furi, ori convingi lumea să te