Efectul anumitor medicamente poate fi diminuat semnificativ, dacă sunt luate cu lactate. Nu este un lucru general valabil, dar există anumite pastile pe care nu e bine să le iei cu lapte sau iaurt și nici să consumi aceste alimente imediat după ce le-ai înghițit.
Laptele nu este periculos și nu transformă medicamentele în ceva toxic, dar poate bloca sau reduce semnificativ absorbția unor tratamente esențiale. Lactatele conțin calciu în cantități mari, iar calciul, în contact cu anumite substanțe active, se poate „lipi” de ele, formând împreună niște compuși greu de absorbit.
Când se întâmplă acest lucru, medicamentul trece prin tubul digestiv fără să ajungă în sânge, în cantitatea necesară, iar efectul său devine mai slab sau chiar ineficient.
Interacțiunea se observă în special la unele antibiotice și medicamente care depind mult de absorbția rapidă și completă, iar laptele, brânzeturile sau iaurturile schimbă modul în care corpul le preia.
Calciul este principalul responsabil, dar și alte componente din lactate, precum proteinele și grăsimile, pot influența mediul din intestin, ceea ce afectează din nou absorbția. În cazul unor medicamente, aceste modificări sunt suficiente pentru a slăbi efectul tratamentului.
Tocmai de aceea, recomandarea medicilor este să nu amestecăm medicamentele sensibile cu produse lactate și să lăsăm un interval între ele, de câteva ore. Astfel, medicamentul respectiv are șansa să fie absorbit corect, iar lactatele pot fi consumate fără să interfereze cu tratamentul.
Antibioticele
Cele mai cunoscute medicamente sensibile la lapte sunt anumite antibiotice, în special cele din familia tetraciclinelor și o parte din fluorochinolone, cum ar fi ciprofloxacina. Moleculele lor tind să se lege foarte ușor de ionii de calciu, iar în momentul în care ajung în stomac sau intestin în același timp cu lactatele, calciul se prinde de antibiotic și formează un fel de complex insolubil.
Corpul nu-l mai poate absorbi cum trebuie, iar medicamentul trece de fapt prin organism fără să își atingă concentrația necesară în sânge. Practic, tratamentul își pierde o bună parte din efect, iar infecția poate persista sau se poate vindeca mult mai greu.
Levotiroxina
O situație similară apare și la unele tratamente pentru tiroidă, precum levotiroxina, care este foarte sensibilă la orice modificare a absorbției. Aceasta suplimentează hormonii tiroidieni pe care organismul nu îi mai produce în cantitate suficientă, iar pentru ca tratamentul să funcționeze bine, e nevoie ca pastila să intre în sânge într-un mod cât mai constant, zilnic.
Orice lucru care îi reduce absorbția poate face ca nivelurile hormonale să devină instabile, ceea ce duce la oboseală, creștere în greutate, încetinirea metabolismului sau alte simptome de hipotiroidie, chiar dacă pacientul își ia medicamentul corect. Laptele, prin calciu și prin modul în care încetinește golirea stomacului, poate reduce cantitatea de medicament care ajunge în sânge.
Medicamentele pentru osteoporoză – bifosfonații
Aceste medicamente conțin substanțe foarte dificile,din punct de vedere al absorbției, iar corpul preia în mod normal doar o fracțiune extrem de mică din doza ingerată. Orice lucru care interferează cu această absorbție reduce și mai mult cantitatea utilă, iar laptele este unul dintre cei mai importanți factori.
Calciul și proteinele din lapte se leagă rapid de bifosfonați și formează compuși pe care intestinul nu-i poate capta. Tocmai de aceea, aceste medicamente trebuie luate pe stomacul gol, cu apă simplă și fără lactate, cu câteva ore înainte și după. Dacă această regulă nu e respectată, tratamentul nu mai are efectul pentru care a fost prescris, pentru că medicamentul pur și simplu nu ajunge în circulație.
Suplimentele cu fier
Fierul, în special sub formă de săruri feroase, este foarte sensibil atât la calciul din lapte, cât și la unele proteine din lactate. Când sunt administrate împreună, absorbția fierului scade considerabil, uneori chiar la jumătate. Asta înseamnă că o persoană cu anemie riscă să nu-și corecteze nivelul de hemoglobină la timp sau să aibă nevoie de doze mai mari.
Laptele nu provoacă reacții adverse periculoase în combinație cu fierul, dar acționează ca un obstacol, diminuând practic șansa fierului de a fi absorbit. De aceea, suplimentele cu fier se iau de obicei la distanță de lactate, tocmai pentru ca organismul să poată prelua cât mai mult din doză, arată verywellhealth.com.
Antivirale
Există antivirale care depind de o absorbție foarte precisă și care pot forma complexe cu calciul sau alți ioni din lapte. Deși nu toate antiviralele sunt afectate, unele medicamente folosite în tratamentul infecțiilor virale, inclusiv unele folosite pentru gripă sau alte virusuri, pot avea o scădere a absorbției atunci când sunt luate cu lactate. Efectul nu este întotdeauna unul dramatic, dar poate încetini procesul prin care corpul atinge nivelurile optime ale medicamentului.
Medicamente contra HIV
În cazul anumitor tratamente pentru HIV, absorbția optimă este esențială pentru a menține virusul sub control, dar unele dintre aceste medicamente au aceeași problemă ca antibioticele sensibile, se leagă de calciul și magneziul din lapte. Această legare reduce concentrația medicamentului în sânge și poate duce chiar la scăderea eficienței tratamentului antiviral.
Deși nu toate medicamentele pentru HIV sunt afectate de lactate, cele sensibile trebuie administrate cu atenție, deoarece chiar și o scădere ușoară a absorbției poate influența controlul terapiei antiretrovirale. Din acest motiv, de multe ori se recomandă consumul lactatelor la o distanță clară de momentul administrării pastilei.
Sursa foto – Caracter ilustrativ: Shutterstock
La cât timp după ce ai luat medicamente poți consuma lapte sau iaurt
Pentru iubitorii de lactate, vestea bună este că nu este nevoie să le excludă complet în timpul anumitor tratamente, ci doar să le consume la distanță de momentul în care iau medicamentele. În general, atunci când un medicament necesită administrare pe stomacul gol sau cu apă simplă, lactatele tind să fie excluse din apropierea dozei.
Intervalele recomandate diferă în funcție de sensibilitatea fiecărui tratament, dar majoritatea indicațiilor se învârt în jurul aceleiași idei. O pauză de una până la două-trei ore între medicament și lactate asigură un nivel stabil al substanței active în sânge.
Unele tratamente au nevoie doar de o distanță scurtă, poate o oră, în timp ce altele sunt mai pretențioase și funcționează optim atunci când laptele și derivatele lui sunt lăsate la câteva ore bune după administrare.
Pentru persoanele care urmează terapii zilnice, cum ar fi cele pentru tiroidă, pentru anumite probleme osoase sau pentru corectarea unor carențe, respectarea acestor intervale devine parte din rutină.
De obicei, medicamentul este luat dimineața, la aceeași oră, doar cu apă, iar lactatele sunt integrate mai târziu în zi, la micul dejun întârziat sau la prânz. În cazul tratamentelor care necesită absorbție rapidă și constantă, această disciplină poate face diferența între o vindecare eficientă și una anevoioasă.
