Senatorul S.O.S. România Dumitru Manea a transmis un mesaj în plenul Senatului, înaintea ceremoniilor dedicate comemorării victimelor evenimentelor din iunie 1941 de la Iași. În intervenția sa, parlamentarul și-a exprimat propriul punct de vedere asupra interpretării istorice a acelor evenimente, a prezentat o serie de argumente și statistici pe care le consideră relevante și a formulat critici la adresa modului în care este utilizată denumirea de „Pogromul de la Iași”.
„Pogromul de la Iași” – câteva rectificări istorice, statistice și semantice
Doamnelor și domnilor Senatori,
Săptămâna aceasta, mai exact sâmbătă, 28 iunie, va avea loc, la Iași, un eveniment important: vizita oficială a președintelui Israelului, dl. Isaac Herzog, pentru comemorarea victimelor „pogromului de la Iași”. Pentru noi, data de 28 iunie are o dublă semnificație tragică: 28 iunie 1883, ziua asasinării civile a lui Mihai Eminescu, și 28 iunie 1940, ziua ultimatumului sovietic și a crimelor care i-au urmat.
Întrucât, ca și data de 14 mai (Ziua națională de cinstire a martirilor din temnițele comuniste, dar și Ziua Solidarităţii şi Prieteniei dintre România şi Statul Israel) se suprapun două date cu mesaje contradictorii între ele, am să fac câteva rectificări istorice, statistice și semantice, limpeziri absolut necesare pentru acuratețea unor relații bilaterale corecte.
Am să încep cu o veste bună: în așa-zisul pogrom de la Iași nu au fost uciși chiar 14.850 de evrei, așa cum susțin (fără probe judiciare) holocaustologii. Au fost mai puțini. Au fost 245 (repet: 245), căci atâtea cadavre s-au găsit în gropile comune în cadrul cercetărilor ulterioare. La aceștia se adaugă cei 2.500 – 2.700 de evrei care și-au pierdut viața în „trenurile morții”, până la destinațiile Podul Iloaiei și Călărași. În total, maximum 2.945. Ne întrebăm: unde e diferența de 11.905? Au înviat? Una peste alta, vestea e bună, pentru că asta înseamnă că sunt mult mai puțini urmași, rude și prieteni care au suferit după moartea lor.
Un argument în susținerea acestei diferențe se află chiar în Caietele Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, Nr. 2(4)/2008, în lucrarea autorului Viorel Achim, doctor în istorie și cercetător științific gr. I la Institutul de Istorie Nicolae Iorga al Academiei Române, membru al Comisiei Internaționale „Elie Wiesel“. Lucrarea e intitulată Evreii în cadrul Recensământului general al României din 6 aprilie 1941, Editura Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel“, Bucureşti, 2008.
Viorel Achim precizează: „Recensământul populaţiei a avut loc în ziua de 6 aprilie 1941, iar recensămintele speciale în zilele următoare. Recensământul populaţiei evreieşti s-a desfăşurat în zilele de 11 şi 12 aprilie” (și a purtat denumirea de „Recensămantul special al populaţiei de origine etnică evreiască” – n.n.)“ (Viorel Achim, op. cit., p. 18).
Aproape 2.000 de evrei au lucrat la prelucrarea recensământului din aprilie 1941. Citez: „Prelucrarea datelor a început imediat după încheierea operaţiunilor pe teren. Institutul Central de Statistică a alocat pentru această muncă resurse umane şi materiale considerabile. Muncii depuse de funcţionarii şi diurniştii Institutului i s-a adăugat munca unui mare număr de intelectuali evrei din Bucureşti, care au fost repartizaţi la Institutul Central de Statistică în cadrul «muncii obligatorii». Cei mai mulţi dintre aceşti peste 2.000 de evrei au lucrat la prelucrarea recensământului din 1941“ (Viorel Achim, op. cit., p. 18).
Mai spune Viorel Achim: „În ce priveşte oraşul Iaşi, în aprilie 1941, aici trăiau 33.135 de evrei, iar în mai 1942, 32.369. Diferenţa (de numai 766 evrei – n.n.) este mai mică decât numărul victimelor pogromului de la sfârşitul lui iunie 1941 – estimat recent la cca. 15.000”.
În ceea ce privește culpa uciderii sau cauzării morţii acelor evrei, de către populația românească, apare cea mai implacabilă întrebare: de ce guvernul german, în 1959, a acceptat să plătească compensații pentru victimele evenimentelor de la Iași? Este evident că guvernul german a acceptat faptul că armata germană și-a asumat uciderea evreilor din Iași, îngropaţi în Cimitirul Israelit. Iată știrea, așa cum a apărut ea în „Jewish Telegraphic Agency” din 23 august 1959. Citez:
„IERUSALIM, Aug. 23 (JTA) – Guvernul Germaniei de Vest acceptă să plătească compensația către familiile și persoanele ucise de Naziști în timpul pogromului din Iași, România, în iunie, 1941, au dezvăluit astăzi surse ale Ministerului de Finanțe.
Acordul acoperă, de asemenea, plata unei compensații către moștenitorii evreilor uciși în trenurile morții din lagărele din Iași. Cu toate acestea, autoritățile din Bonn au declarat că refuză să-și asume responsabilitatea pentru toate cazurile de persecuție a evreilor în timpul ocupației naziste a României“.
Iar în iulie 2017, în urma negocierilor dintre guvernul german și organizația internațională Claims Conference, supraviețuitorii „Pogromului de la Iași” și ai „trenurilor morții” au fost recunoscuți pentru prima dată ca eligibili pentru pensii lunare de compensare plătite din fondurile germane destinate victimelor Holocaustului. Ziarul Realitatea Evreiască nr. 502-503 din 1-31 octombrie 2017 anunţa că, citez, „evreii care au suferit persecuţii în timpul Holocaustului din oraşele Iaşi şi Tecuci pot primi o pensie lunară din partea statului german“.
„Pogromul de la Iași” este o grosolană falsificare istorică. Iar falsificarea nu constă atât în umflarea nesimțită a cifrelor (de la 245 la 14.850), cât în denumire, adică accea de „pogrom”. Căci pogrom înseamnă, în sensul său istoric și juridic usual, „o acțiune COLECTIVĂ de violență, organizată sau tolerată de autorități, îndreptată împotriva unei comunități etnice, religioase sau naționale, însoțită de crime, agresiuni, jafuri și distrugeri de bunuri”. Scopul subversiv este de a acuza pe nedrept că populaţia românească din oraș ar fi participat la uciderea acelor etnici evrei. Nu există nicio probă judiciară care să ateste acuzele mincinoase privind un pretins „Pogrom“. Până și Procesul din iunie 1948 instrumentat de autorităţile iudeo-bolșevice s-a numit „Procesul masacrelor de la Iași“.
Doamnelor și domnilor senatori, vă reamintesc cuvintele regretatului scriitor basarabean Efim Tarlapan: „Cine nu-și cunoaște istoria, rămâne fără geografie!”, a transmis Dumitru Manea, senator S.O.S. România.
